Data publicare portal: 08.07.2011
Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei S la data de 01.02.2010 reclamanţii DG şi DM au chemat în judecată pe pârâtul RM solicitând instanţei ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună obligarea acestuia la crearea în favoarea lor a unei servituţi de trecere pe o lăţime de 4 metri cu o lungime de 60 de metri până la proprietatea reclamanţilor.
În motivarea cererii de chemare în judecată, reclamanţii au arătat că prin sentinţa civilă de partaj din data de 15.06.1995 reclamantul DG a primit în lot suprafaţa de 754 mp curţi construcţii şi vie ca moştenire de la autorul DI. A mai arătat că la acea dată accesul la teren se făcea pe o uliţă sătească Dc 9 pe latura de nord a proprietăţii.
Totodată reclamantul a arătat că în anul 2009 pârâtului ii s-a reconstituit drept de proprietate cu privire la uliţa sătească, fiind interzis accesul pe acest teren altor persoane.
Mai arătă reclamantul că cererea având ca obiect crearea unei servituţi de trecere îndreptată împotriva numitei DE i s-a respins ca neîntemeiată.
În drept cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 616 cod civil.
În dovedirea cererii reclamanţii au solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri sens în care au depus la dosar proces verbal de punere în posesie, adeverinţă nr. 1349/16.10.2001, certificat de urbanism, autorizaţie de construcţie, plan de situaţie, titlul de proprietate nr.7834/8/02.02.1999 , decizia civilă nr. 995/2008 a Curţii de Apel C, proba cu expertiza tehnică fiind depus la dosar raportul de expertiză întocmit de expert ME şi suplimentele la acest raport.
Pârâtul RM a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată, motivat de faptul că i s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra terenului pe care se solicită crearea servituţii de trecere. Totodată a arătat că trecerea trebuie făcută pe calea cea mai scurtă care nu este însă pe proprietatea sa, iar crearea servituţii ar fi prea împovărătoarea pentru terenul aservit.
În dovedire a depus la dosar sentinţa civilă nr. 3186/2001 pronunţată de Judecătoria Slatina, decizia civilă nr. 4023/2000 a Tribunalului O, titlul de proprietate nr. 47733/28.01.2008, adresa nr. 857/30.03.2010 emisă de Primăria T, schiţa terenurilor.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanţa reţine următoarele:
Prin titlul de proprietate nr. 7834/8 emis la data de 02.02.1999 a fost reconstituit dreptul de proprietate de pe urma autorului DI în favoarea numiţilor DG şi DL.
Prin sentinţa civilă din 15.06.1995 DG şi DL au procedat la partajarea bunurilor rămase de pe urma autorului DI, reclamantul DG primind în lot suprafaţa de 754 mp curţi construcţii şi vie.
Prin decizia civilă nr. 995 / 24.11.2008 pronunţată de Curtea de Apel C în dosarul nr. 10408.3/311/2006 a fost respins recursul declarat de reclamantul DG şi menţinută decizia Tribunalului O prin care a fost respinsă acţiunea reclamantului de creare a unei servituţi de trecere pe terenul numitei DE.
Prin titlul de proprietate nr. 47733/92 emis la data de 28.01.2008 a fost reconstituit dreptul de proprietate pârâtului MR pentru suprafaţa de 10 000 mp , inclusiv pentru suprafaţa de 1052 mp situată în T 69/5 P 3/1, astfel încât se învecinează la sud cu moştenitorii numitului D I, respectiv cu reclamantul DG şi numita DE, aspecte care reies şi din raportul de expertiză depus la dosar.
Potrivit raportului de expertiza întocmit in cauza si schiţei anexate acestuia, întocmite in urma măsurătorilor efectuate terenul reclamanţilor, aflat la o distanţă de 51 de metri faţă de calea publică, a căpătat calitatea de loc înfundat ca urmare a reconstituirii dreptului de proprietate pârâtului prin titlul de proprietate nr. 47733/92/28.01.2008, situaţie în care reclamanţii ar avea nevoie de o servitute de trecere de 55 de metri lungime şi o lăţime de 4,0 metri.
Potrivit art. 616 c.civ,. proprietarul al cărui loc este înfundat, care nu are nici o ieşire la calea publica poate reclama o trecere pe locul vecinului sau pentru exploatarea fondului, cu îndatorirea de a despăgubi in proporţie cu pagubele ce s-ar putea ocaziona. Prin loc înfundat, al cărui proprietar poate reclama o trecere pe terenul vecinului, se înţelege acel loc care nu are o ieşire la calea publică.
În aplicarea art. 616 Cod civil, se are în vedere imposibilitatea absolută de a ieşi la calea publică, precum şi cazurile în care ieşirea ar prezenta inconveniente grave sau ar fi periculoasă.
Art. 617 impune ca trecerea sa se facă pe calea cea mai scurta iar textul următor obliga la alegerea acelei treceri care produce o mai putina paguba aceluia pe al cărui loc trecerea urmează a fi deschisă.
Prin suplimentul la raportul de expertiză depus la dosar la data de 24.11.2010 expertul a arătat că reclamanţii au posibilitatea de a ieşi la o altă cale publică indicată de pârât , respectiv cu trecere pe partea de vest a proprietăţii numiţilor PC pe o lungime de 10,4 metri şi lăţime 4 metri, pe latura de est a proprietăţii lui DP pe o lungime de 22,4 metri şi lăţime de 4 metri(unde acesta are o fântână) şi pe latura de est a proprietăţii lui CN pe o lungime de 4 metri şi o lăţime de 4 metri, cale de acces care este mai scurtă cu 18,20 m faţă de calea de acces cu lungime de 55 m solicitată de reclamanţi pe terenul pârâtului, dar stânjenită de fântâna existentă pe proprietatea lui DP.
Prin suplimentul la raportul de expertiză depus la dosar la data de 18.04.2011 , expertul a arătat că pe lungimea de 55 m şi lăţimea de 4 m pe care se solicită crearea servituţii de trecere pârâtul are plantaţi un nr. de 6 pruni cu grosimi de 3-6 cm aflaţi în interiorul servituţii la o distanţă de 1,6 m faţă de latura de sud din care 4 pruni sunt unde se învecinează cu numita DE şi 2 pruni unde se învecinează cu reclamanţii, fosta uliţă de acces având o lăţime de 8,70 m, iar la intrarea dinspre calea publică (drum judeţean), fosta uliţă de acces a fost închisă de pârât cu gard de ulucă pe toată lăţimea de 8,70 metri.
La constituirea unui drept de servitute de trecere instanţa trebuie să ţină seama şi de interesul celui care urmează să suporte consecinţele ei şi să nu ia în considerare, în mod precumpănitor şi exclusiv, interesul celui care urmează să beneficieze de dreptul de trecere.
Astfel, instanţa va avea în vedere faptul că terenul pe care se solicită constituirea servituţii de trecere are o lăţime de 8,7 metri, iar constituirea unei servituţi având o lăţime de 4 metri şi o lungime de 55 de metri este de natură a afecta serios dreptul de proprietate al pârâtului cu privire la acest teren , în sensul că acesta se va îngusta în aşa fel încât pârâtul nu mai poate beneficia de atributele dreptului său de proprietate.
Pe de altă parte instanţa reţine că în suplimentul la raportul de expertiză , expertul a indicat o altă posibilă calea de acces a reclamantului către o uliţă sătească existenţă la o distanţă de mai scurtă cu 18,20 m faţă de calea de acces cu lungime de 55 m solicitată de reclamanţi pe terenul pârâtului, stânjenită de fântâna existentă pe proprietatea lui DP.
Faţă de aceste considerente, instanţa urmează să respingă cererea ca neîntemeiată,
Având în vedere că prin concluziile depuse pe fondul cauzei s-a solicitat obligarea la plata cheltuielilor de judecată, cum reclamanţii sunt cei care au căzut în pretenţii, instanţa va obliga reclamanţii la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către pârât, reprezentând onorariu de avocat.
Hotărârea a fost atacată cu recurs care se află în curs de soluţionare.
Întocmit,
Florentina Stana
