Refuzul, considerat nejustificat, de punere în a unei hotărâri judecătoreşti civile, nu intră în sfera de reglementare a Legii contenciosului administrativ, întrucât din interpretarea sistematică a prevederilor acesteia rezultă că refuzul rezolvării unei cereri ce poate face obiect al unei acţiuni în administrativ priveşte numai cererile de emitere a unui act administrativ, ori de eliberare a unui certificat, adeverinţă sau alt înscris.
Decizia nr. 356 din data de 17 februarie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti- Secţia Comercială şi de Contencios Administrativ şi Fiscal
Reclamantul C. M. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Administraţia Finanţelor Publice R., obligarea acesteia la emiterea procesului-verbal de distribuire a sumei de 124.435 lei, rezultată din executarea silită, înscrierea sa în tabloul creditorilor cu suma de 63.572 lei şi obligarea pârâtei la plata sumei de 63.572 lei reprezentând drepturi salariale.
În motivarea acţiunii a învederat că prin sentinţa civilă nr.1424/2009 pronunţată de Judecătoria R. în dosarul nr.1280/2009, definitivă şi irevocabilă, a fost anulat procesul verbal de eliberare şi distribuire a sumelor rezultate din executarea silită nr. 5108/28.05.2009 şi s-a dispus emiterea unui nou proces verbal privind distribuirea sumei de 124.435 lei, rezultată din executarea silită. Totodată s-a dispus înscrierea creanţei sale de 63.572 lei pe tabloul creditorilor, în procesul verbal de distribuire a sumei de 124.435 lei, datorată în baza titlului executoriu – sentinţa civilă nr.1070 din 21.11.2007.
Deşi hotărârea judecătorească este irevocabilă, pârâta refuză să o pună în aplicare, notificarea adresată pârâtei a rămas fără răspuns.
În drept cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 1073 şi următoarele Cod civil.
Pârâta a formulat întâmpinare, invocând excepţia inadmisibilităţii acţiunii, întrucât reclamantul nu solicită anularea unui act administrativ şi introducerea acţiunii în contencios administrativ este rezervată acelei persoane care printr-un act administrativ se consideră vătămata într-un drept al său ori într-un interes legitim, public sau privat.
Prin sentinţa nr. 1416/9.11.2010 Tribunalul B. a respins excepţia inadmisibilităţii formulată de pârâtă. A admis acţiunea şi a obligat pârâta la distribuirea creanţei reclamantului potrivit procesului verbal de distribuire nr.798/21.06.2010.
Instanţa a respins excepţia invocată de către pârâta, având în vedere acţiunea reclamantului, care este fundamentată pe dispoziţiile Legii nr. 554/2004, art.1, astfel cum s-a precizat în cererea completatoare şi la dezbaterea pe fond a cauzei; interesul este justificat de faptul că pârâta refuză nejustificat să rezolve o cerere a reclamantului referitoare la un drept, respectiv punerea în executare a titlului executoriu – sentinţa civilă nr.1424/2009 privind înscrierea în tabloul de distribuire, pentru drepturi salariale.
Pe fond tribunalul a reţinut că acţiunea este întemeiată.
Împotriva sentinţei pronunţată de instanţa de fond a formulat recurs pârâta Administraţia Finanţelor Publice R.
În drept cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 şi 304 ind. 1Cod procedură civilă.
Curtea a reţinut că prin sentinţa civilă nr. 1424/9.11.2009 pronunţată de Judecătoria R. în dosarul nr. 1280/287/2009 a fost admisă contestaţia la executare formulată de contestatorul C. M. şi a fost anulat procesul-verbal de eliberare şi distribuire a sumelor rezultate din executarea silită nr. 5108/28.05.2009 şi s-a dispus emiterea unui nou proces-verbal privind distribuirea sumei rezultate din executarea silită şi înscrierea în tabloul creditorilor a contestatorului; sentinţa a rămas irevocabilă prin respingerea recursului declarat de pârâtă.
Or, cât timp intimatul-reclamant deţinea un titlu executoriu, constituit de sentinţa civilă menţionată, învestită cu formula executorie, cererea sa întemeiată pe dispoziţiile Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ şi art.1073 şi următoarele nu este admisibilă, dispoziţiile art. 5802 – 580 ind. 5 Cod procedură civilă reglementând procedura pusă la îndemâna creditorului pentru a constrânge debitorul unei obligaţii de a face cuprinsă într-un titlu executoriu de a se conforma titlului respectiv, cu sesizarea instanţei de executare.
Sub acest aspect, potrivit dispoziţiile art. 1 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanţei de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim şi repararea pagubei ce i-a fost cauzată.
Refuzul, considerat nejustificat, de punere în executare a unei hotărâri judecătoreşti civile, nu intră în sfera de reglementare a Legii contenciosului administrativ, întrucât din interpretarea sistematică a prevederilor acesteia rezultă că refuzul rezolvării unei cereri ce poate face obiect al unei acţiuni în contencios administrativ priveşte numai cererile de emitere a unui act administrativ, ori de eliberare a unui certificat, adeverinţă sau alt înscris.
Potrivit dispoziţiile art. 3711 din codul de procedură civilă, în cazul în care debitorul nu execută de bunăvoie obligaţia stabilită prin hotărârea unei instanţe sau printr-un alt titlu, aceasta se aduce la îndeplinire pe calea executării silite, prin procedura reglementată de Cartea V din Codul de procedură civilă.
În consecinţă, Curtea constatând că recursul este fondat, în baza dispoziţiilor art.312 alin. 1-3 şi 304 pct. 9 Cod procedură civilă l-a admis, modificând în tot sentinţa, în sensul admiterii excepţiei inadmisibilităţii acţiunii invocată de pârâtă şi a respins acţiunea ca inadmisibilă.
