Prin cererea formulata si înregistrata pe rolul Judecatoriei Craiova, la data de 22.09.2008, sub nr. 19028/215/2008, reclamantul C.I. a chemat în judecata pe pârâtii C.E., C.A., C.N., D.C. si D.V., solicitând instantei ca, prin hotarârea ce se va pronunta, sa se constate simulat contractul de vânzare-cumparare autentificat sub nr. 2326/19.06.2000 de BNP G.I. si sa se constate ca reclamantul este proprietar si asupra celeilalte cote de 1/2 din imobilul situat în Craiova, jud. Dolj (cota care potrivit actului public anterior mentionat este proprietatea pârâtilor C.E. si C.A.).
În motivarea actiunii, reclamantul a aratat ca, în fapt, prin contractul de vânzare-cumparare autentificat sub nr. 2326/19.06.2000 de BNP G.I., mama sa, C.N. si sora sa, C.E., au cumparat imobilul apartament situat în Craiova, jud. Dolj, în indiviziune.
Reclamantul a mai aratat ca anterior achizitionarii imobilului, a convenit cu mama si sora sa ca acest apartament sa fie achizitionat pentru el însa pe numele acestora, întrucât locuia si lucra fara forme legale în Anglia înca din anul 1994, situatie în care se afla în imposibilitate de a reveni în tara în vederea perfectarii actelor prealabile (cadastru, carte funciara etc.) cât si a celor notariale, dat fiind faptul ca nu s-ar fi putut reîntoarce în Anglia.
Conform întelegerii avute cu membrii familiei sale, a trimis în tara sumele de bani necesare achitarii pretului tranzactiei, urmând ca la momentul obtinerii statutului de rezident în Anglia, sa revina în tara pentru ca mama si sora sa sa-i “revânda” imobilul.
Ulterior, prin contractul de vânzare-cumparare autentificat sub nr. 911/04.04.2006 de BNP G.I., mama sa, C.N., în virtutea întelegerii intervenite între parti anterior achizitionarii imobilului-apartament, i-a vândut cota indiviza ideala de 1/2 pe care o dobândise conform contractului de vânzare-cumparare încheiat initial (contractul de vânzare-cumparare autentificat sub nr. 2326/19.06.2000).
Cu aceasta ocazie, reclamantul a solicitat surorii sale C.E. sa perfecteze contractul cu privire la întreg imobilul, nu numai cu privire la cota dobândita de mama lor, tinând cont de întelegea lor si mai ales de faptul ca se afla în România, putându-se face transferul de proprietate de la mama si sora sa catre reclamant printr-un singur înscris autentic.
De asemenea, reclamantul a precizat faptul ca sora sa, anterior momentului încheierii contractului de vânzare-cumparare autentificat sub nr. 2326/19.06.2000, cât si ulterior acestui moment, nu a dispus de venituri care sa îi poata permite achizitionarea acestuia.
În raport de întelegerea lor initiala, reclamantul a considerat ca este proprietar si s-a comportat tot timpul, de la momentul achizitionarii acestuia pâna în prezent, ca un adevarat proprietar al imobilului-apartament, astfel încât în anul 2006, când a în tara, a executat lucrari majore de reparatii, mobiliare, modernizare si reabilitare a apartamentului.
La data de 24.10.2008, pârâtii C.E. si C.A. au depus la dosar întâmpinare prin care au solicitat respingerea actiunii ca neîntemeiata si sa se aiba în vedere ca reclamantul a mai solicitat sa se constate si nulitatea absoluta a contractului de vânzare-cumparare autentificat sub nr. 2326/19.06.2000 de BNP G.I., în acest sens pronuntându-se sentinta civila nr. 10589/06.07.2007, de Judecatoria Craiova, decizia civila nr. 653 din 17.12.2007, a Tribunalului Dolj si decizia civila nr. 479/27.05.2008, a Curtii de Apel Craiova.
Prin sentinta civila nr. 6322 din 13.04.2009, pronuntata de Judecatoria Craiova, a fost admisa actiunea formulata de reclamantul C.I., constatându-se simulat contractul de vânzare-cumparare autentificat sub nr. 2326/19.06.2000 la B.N.P. G.I., în privinta persoanei cumparatorilor.
S-a constatat existenta dreptului de proprietate al reclamantului C.I. si asupra cotei de 1/2 din apartamentul situat în Craiova, jud. Dolj, cota care conform actului aparent este proprietatea pârâtilor C.E. si C.A., luându-se act ca reclamantul nu a solicitat cheltuieli de judecata.
Pentru a se pronunta astfel, instanta a retinut ca prin contractul de vânzare cumparare autentificat sub nr. 2326/19.06.2000 de B.N.P. G.I., încheiat între C.N., mama reclamantului si C.E., sora reclamantului, ambele în calitate de cumparatori si D.C. si D.V., în calitate de vânzatori, primele au cumparat apartamentul situat în Craiova, jud. Dolj. Ulterior, C.N. a vândut cota indiviza de 1/2 din dreptul de proprietate asupra imobilului mentionat.
În speta, este vorba de o simulatie prin interpunere de persoana, fara a se încheia un contraînscris datorita imposibilitatii morale existente între reclamantul C.I. si pârâti (reclamantul este fratele pârâtei si cumnatul pârâtului, iar pârâta C.N. este mama sa).
Contractul de interpunere este de fapt un mandat simulat prin interpunere de persoane, caracterizat prin aceea ca, mandatarul care lucreaza în interesul mandantului, totusi încheie actul în numele sau personal, fara a-l reprezenta pe mandant, dat fiind ca reprezentarea nu este de esenta, ci numai de natura contractului de mandat. Indiferent daca persoana cu care contracteaza mandatarul ocult este sau nu partas la simulatie, actul public consfinteste o situatie juridica necorespunzatoare realizarii, fiind simulat, intrând sub incidenta regimului juridic prevazut de art. 1175 Cod civ.
În cazul conventiei de interpunere, raporturile dintre mandant si mandatar (persoana interpusa) se reglementeaza potrivit regulilor de la mandat, persoana interpusa fiind obligata sa predea tot ceea ce a primit în executarea mandatului. În caz de neexecutare a obligatiilor de catre mandatarul ocult, mandantul poate intenta o actiune în declararea simulatiei în vederea înlaturarii aparentei create prin actul public. Spre aceasta finalitate, este necesar sa se faca dovada simulatiei prin actul juridic secret, prin act scris sau început de dovada scrisa , fiind însa aplicabile si dispozitiile art. 1198 Cod civ. care permit administrarea probei cu martori si prezumtii, daca a existat o imposibilitate ( fie si morala) de a se procura o dovada scrisa.
În speta, întelegerea secreta a fost probata cu depozitiile martorilor propusi de reclamanti coroborate cu raspunsurile la interogatoriul luat pârâtilor C.N., D.C. si D.V. si cu înscrisurile depuse la dosar de reclamanti, din care rezulta ca acesta s-a comportat ulterior ca adevarat proprietar.
Depozitiile martorilor propusi de pârâti s-au apreciat ca fiind neconcludente, neputând sa probeze sustinerile acestora din întâmpinarile formulate.
Pe de alta parte, instanta a apreciat ca neîntemeiate sustinerile pârâtilor formulate prin întâmpinare dar si cu ocazia concluziilor scrise depuse la dosarul cauzei în ceea ce priveste puterea de lucru judecat a sentintei civile nr.10589/06.07.2007 a Judecatoriei Craiova, ramasa definitiva si irevocabila prin respingerea apelului si a recursului prin deciziile nr.653/17.12.2007 a Tribunalului Dolj si respectiv nr.479/27.05.2008 a Curtii de Apel Craiova. Atât în doctrina cât si jurisprudenta s-a apreciat ca si considerentele unei hotarâri se bucura de autoritate de lucru judecat în masura în care reflecta dispozitivul si se regasesc în el. Cauza în care s-a pronuntat sentinta civila nr. 10589/06.07.2007 a avut ca obiect constatarea nulitatii absolute de vânzare-cumparare autentificat sub nr. 2326/19.06.2000 de B.N.P. G.I., instanta respingând actiunea întrucât a constatat pe baza probelor administrate în cauza ca actul respectiv nu este afectat de nulitate.
Cu alte cuvinte, efectul pozitiv al lucrului judecat se impune într-un al doilea proces care are legatura cu chestiunea litigioasa dezlegata anterior, fara posibilitatea de a mai fi contrazis. Cum, potrivit art. 1200 pct. 4 cu referire la art. 1202 alin.(2) Cod civ., în relatia dintre parti, aceasta prezumtie are caracter absolut, înseamna ca nu se poate introduce o noua actiune în cadrul careia sa pretinda stabilirea contrariului a ceea ce s-a statuat anterior.
În speta, reclamantul a introdus o actiune în declararea simulatiei unui contract, iar efectul admiterii unei asemenea actiuni consta în aceea ca actul aparent devine inopozabil fata de partile actului secret si succesorii lor în drepturi, neconducând la concluzia ca actul aparent ( contractul public) este lovit de nulitate.
Împotriva acestei hotarâri au declarat apel pârâtii C.E. si C.A., criticând-o pentru netemeinicie si nelegalitate, sustinând ca instanta de fond a facut o confuzie între simulatia prin interpunere de persoana si contractul de prete-nome, întrucât reclamantul nu a sustinut prin actiune ca vânzatorii (D.C. si D.V.) au stiut ca nu încheie actul cu C.N. si C.E., în calitate de adevarati dobânditori ai dreptului de proprietate si, ca atare, participarea tertilor contractanti la pretinsul acord simulatoriu demonstreaza ca nu se poate vorbi de forma simulatiei prin interpunere de persoane.
De altfel, reclamantul nu a sustinut ca ar fi existat un acord simulatoriu si cu C.A. (coproprietar împreuna cu sotia sa C.N.).
Neprezentarea tertilor contractanti, D.C. si D.V. la interogatoriu a fost apreciata gresit ca un început de dovada scrisa, pentru ca în actiune nu se motivase ca acestia ar fi fost participanti la un acord simulatoriu, alaturi de reclamant si celelalte doua pârâte.
Reclamantul nu a dovedit cu martorii audiati în cauza existenta actului juridic secret pe care l-ar fi încheiat cu mama si sora sa.
Si al doilea act trebuie sa îndeplineasca conditiile de validitate prevazute de art. 948 Cod civil.
Instanta a nesocotit opozitia pârâtei C.E. la audierea martorului C.N.I. – ruda de gradul 3 (este fratele tatalui reclamantului si al pârâtei si sunt în relatii de dusmanie din tineretea parintilor) si a dispus audierea acestuia încalcând astfel principiul echitatii în administrarea probelor.
Ca atare, depozitia acestui martor nu poate primi relevanta probatorie, fiind în grad de rudenie prohibit de lege.
Motivarea instantei cu privire la resursele materiale ale familiei C. necesare achitarii a jumatate din valoarea apartamentului este surprinzatoare si excede limitelor învestirii.
Atât intimatul reclamant C.I. cât si intimata pârâta C.N. au formulat fiecare întâmpinare prin care au solicitat respingerea apelului si mentinerea ca temeinica si legala a hotarârii instantei de fond.
Prin decizia civila nr. 187 din 20 aprilie 2010, pronuntata de Tribunalul Dolj, în dosarul nr. 19028/215/2008, s-a respins apelul declarat de pârâtii C.E. si C.A. împotriva sentintei civile nr. 6322 din 13.04.2009, pronuntata de Judecatoria Craiova, în dosarul nr. 19028/215/2008, în contradictoriu cu intimatii pârâti C.N., D.C., D.V. si intimatul reclamant C.I., apelantii fiind obligati la 500 lei cheltuieli de judecata catre intimata C.N.
Pentru a se pronunta astfel, tribunalul a avut în vedere urmatoarele considerente:
În ce priveste critica potrivit careia instanta a facut o confuzie între simulatia prin interpunere de persoana si contractul de prete-nom, tribunalul a respins-o ca nefondata, întrucât în literatura juridica unii autori au apreciat ca, contractul de interpunere este de fapt un mandat simulat prin interpunere de persoane, un caz particular de interpunere de persoane. În acest scop, mandantul da un mandat unei alte persoane, care însa contracteaza în nume propriu si nu în calitate de mandatar.
În speta, instanta de fond a retinut în mod corect ca suntem în prezenta unei simulatii prin interpunere de persoana indiferent ca persoana care contracteaza cu mandatarul ocult este sau nu este partas la simulatie; în ambele cazuri, atât în cazul conventiei de prete-nom cât si în cazul simulatiei prin interpunere de persoana, actul public consfinteste o situatie juridica necorespunzatoare realitatii, si, deci, este simulat, supus regimului juridic prevazut de art. 1175 Cod civil, raporturile dintre mandant si mandatar reglementându-se conform regulilor de la mandatul simulat.
De altfel, autorii care neaga calificarea de simulatie a conventiei de prete – nom nu precizeaza care este regimul juridic care ar guverna raporturile dintre parti, dintre parti si terti si între acestia din urma.
Tribunalul a apreciat ca intimatul reclamant nu trebuia sa sustina si nici sa dovedeasca existenta unui acord simulatoriu si cu pârâtul apelant C.A., acesta nefiind parte în contractul de vânzare cumparare autentificat sub nr. 2326/19.06.2000 de BNP G.I. – Craiova.
Nefondate sunt si criticile referitoare la aprecierea de catre instanta de fond a probatoriului administrat în cauza, convingerea instantei ca ne aflam în fata unei simulatii prin interpunere de persoana fiind data de coroborarea tuturor probelor administrate în cauza, inclusiv a înscrisurilor din care reies veniturile apelantilor pârâti.
În termen legal, împotriva ambelor hotarâri au declarat recurs pârâtii C.E., C.A., criticându-le pentru nelegalitate deoarece în mod gresit s-a retinut simulatia atât timp cât nu a existat intentia de a simula, nu s-a încheiat actul secret obligatoriu si s-a facut o confuzie juridica între simulatia prin interpunere de persoane si contractul pręt-nome. Pe de alta parte, hotarârea judecatoreasca nu este motivata, având în vedere ca au fost enumerate numai probele fara a se face analiza acestora, care sa demonstreze cum au condus la convingerea instantei.
Criticile formulate sunt întemeiate, având în vedere urmatoarele considerente:
Caracteristic pentru simulatie este faptul ca aceleasi parti încheie concomitent doua contracte: unul public (aparent), care constituie contractul simulat prin care este creata o aparenta juridica ce nu corespunde realitatii si un altul secret (contraînscris) care reprezinta vointa reala a partilor prin care este anihilata în tot sau în parte aparenta juridica creata prin actul public.
Pentru a se putea retine incidenta simulatiei, este necesar ca actul secret sa se fi încheiat concomitent sau înainte de încheierea actului aparent, deoarece în situatia unui contract ulterior, acesta corespunde vointei reale a partilor si poate avea ca efect anihilarea sau modificarea efectelor primului.
În situatia manifestarii simulatiei sub forma interpunerii de persoana, actul aparent se încheie între anumite persoane, fiind însotit însa de contraînscrisul prin care se arata adevaratul beneficiar al actului aparent.
La aceasta forma a simulatiei ambele parti din contractul aparent urmaresc, în mod constient, ca efectele sa se produca fata de o terta persoana, careia i se asigura anonimatul, tocmai prin simularea persoanei contractante.
Art. 1175 prevede ca actul secret, care modifica un act public, nu poate avea putere decât între partile contractante si succesorii lor universali; un asemenea act nu poate avea nici un efect în contra altor persoane. Tocmai de aceea, simulatia constituie o exceptie de la opozabilitatea fata de terti a contractului, respectiv a actului secret.
În cauza de fata, reclamantul a invocat existenta simulatiei în ceea ce priveste contractul de vânzare-cumparare nr. 2326, încheiat de mama si sora sa, în calitate de cumparatori, cu vânzatorii D.C. si D.N., la data de 19 iunie 2000, fara sa fi sustinut însa ca ar fi existat un contract fictiv încheiat cu aceiasi vânzatori si în cadrul caruia sa se fi precizat ca adevaratul cumparator este reclamantul.
Or, asa cum s-a aratat mai sus, pentru a exista simulatia sub forma interpunerii de persoane, ambele parti din contractul aparent urmaresc în mod constient, ca efectele actului sa se produca fata de o a treia persoana, careia i se asigura anonimatul tocmai prin simularea persoanei, respectiv, în speta, reclamantul.
S-a invocat de catre reclamant în mod constant ca între el, pe de o parte, mama si sora sa, C.E., pe de alta parte, a existat o conventie prin care le-a împuternicit pe acestea sa cumpere în interesul sau apartamentul ce face obiectul contractului de vânzare cumparare nr. 2326/2000, scop pentru care a trimis în tara anumite sume de bani, urmând ca ulterior, acestea sa îi vânda apartamentul cumparat.
Prin urmare, contraînscrisul la care se refera reclamantul este aceasta conventie verbala încheiata între el, mama si sora sa, dar fata de care vânzatorii Dima au fost straini, deci terti.
Contraînscrisul la care se refera legea este un act încheiat în forma scrisa, situatie în care, de regula, conventia verbala nu poate constitui o astfel de dovada.
Se poate retine însa, conform practicii juridice constante, ca legatura strânsa de rudenie existenta între parti poate sa constituie un impediment serios la constituirea actului – conventie în forma scrisa – motiv pentru care aceasta situatie poate fi considerata un început de dovada scrisa conform art. 1198 Cod civil, putându-se completa cu alte probe pentru dovedirea celor sustinute.
În speta de fata, aceasta conventie verbala nu poate fi retinuta ca un contraînscris – început de dovada scrisa, potrivit celor aratate anterior, deoarece aceasta conventie nu a fost încheiata cu vânzatorii D. si nu s-a facut dovada ca la momentul încheierii contractului de vânzare-cumparare aparent, acestia au urmarit în mod constient ca efectele sa se produca fata de alta persoana, respectiv reclamantul, caruia i s-a asigurat anonimatul.
Conventia la care se refera reclamantul ar putea fi considerata un contract de mandat fara reprezentare, deoarece mandatarii, dupa cum sustine reclamantul, au primit împuternicirea de a contracta în numele lor, dar în interesul reclamantului, urmând ca ulterior sa i se vânda acestuia apartamentul pentru a se da eficienta conventiei încheiata, iar cei care au contractat, respectiv pârâtii – vânzatori D., nu au cunoscut ca în realitate mandatarii au lucrat pentru altcineva.
În cazul mandatului fara reprezentare, mandatarul, lucrând pentru o alta persoana, apare în contract în numele sau propriu. Cel care contracteaza nu cunoaste ca, în realitate, acest mandatar lucreaza pentru altcineva.
Or, asa cum s-a aratat mai sus, în cadrul simulatiei prin interpunere de persoana, ambele parti din contractul aparent urmaresc, în mod constient, ca efectele contractului sa se produca fata de o terta persoana, specificata în actul secret, încheiat de aceleasi parti.
În speta, reclamantul nu a sustinut niciodata ca vânzatorii din contractul de vânzare-cumparare ar fi cunoscut ca adevaratul cumparator este acesta. Mai mult, în mod constant, a aratat ca între el, pe de o parte, mama si sora sa, pe de alta parte, a existat conventia ca dupa ce se va cumpara apartamentul sa i se vânda de acestea bunul respectiv, situatie în care vânzatorii sunt terti fata de aceasta conventie si nu parti, cum solicita simulatia prin interpunere de persoane.
Faptul ca mama sa a respectat si a executat aceasta conventie, nu este de natura a duce la concluzia existentei simulatiei.
În masura în care ar fi existat o astfel de conventie, cum aceasta ar fi un contract sinalagmatic ce se caracterizeaza prin reciprocitatea si interdependenta obligatiilor ce revin partilor, cel care si-a executat obligatia, respectiv reclamantul, ar putea sa pretinda executarea silita a contractului, raporturi juridice existând numai între acesta si celelalte doua parti, mama si sora sa. Conventia nu este însa opozabila si pârâtului C.A., sotul sorei, care este tert fata de conventie, dar care este de asemenea proprietar asupra cotei de 1/2 din apartament, ca bun comun.
Între reclamant si pârâtii vânzatori D.C., D.V. nu exista raporturi juridice, atât timp cât reclamantul nu a invocat niciodata încheierea unei conventii secrete cu acestia si, asa cum s-a precizat, în cazul simulatiei prin interpunere de persoane era necesar ca astfel de raporturi sa existe, pentru a se putea constata producerea efectelor actului secret cu consecinta desfiintarii actului public.
Prin urmare, în cauza, nu se poate retine incidenta simulatiei, situatie în care, facându-se aplicarea art. 312 alin.1 Cod pr. civ. si art. 304 pct. 9 Cod pr. civ., se va admite recursul, se va modifica decizia si, admitându-se apelul declarat de pârâtii C., se va schimba sentinta, în sensul ca se va respinge actiunea formulata de reclamant.
??
??
??
??
7
