Este posibilă pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti în temeiul art. 111 din Codul de procedură civilă, prin care să se constate caracterul reprezentativ al sindicatului ca urmare a afilierii lui la o federaţie sindicală din acelaşi domeniu, atâta timp cât organizaţia sindicală reclamantă nu are la îndemână acţiunea în realizare, iar reprezentativitatea conferită de această afiliere constituie o excepţie de la regulile de recunoaştere a reprezentativităţii prevăzute de art. 17 din Legea nr. 130/1996.
(Decizia nr. 148 din 21 ianuarie 2002 – Secţia a IV-a civilă)
Prin Sentinţa civilă nr. 3967 din 21.05.2001, pronunţată de Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti, s-a admis cererea principală formulată de reclamantul Sindicatul Salariaţilor din “B.” S.A. România- Sindicat de Ramură, în contradictoriu cu pârâta S.C. “B.” S.A.
De asemenea, s-a admis cererea de intervenţie în interesul reclamantului formulată de intervenienta Confederaţia Sindicatelor Democratice din România.
S-a constatat reprezentativitatea Sindicatului Salariaţilor din “B.” România -Sindicat de Ramură.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că reclamantul a făcut dovada afilierii la Federaţia Sindicatelor Democratice din Finanţe, Asigurări, Bănci şi Burse de Valori, care, la rândul său, este afiliată la Confederaţia Sindicatelor Democratice din România, confederaţie reprezentativă, motiv pentru care s-a admis cererea.
Soluţia primei instanţe a fost confirmată de Tribunalul Bucureşti – Secţia a IV-a civilă, care prin Decizia civilă nr. 2258/A din 21.08.2001 a respins ca nefondat apelul declarat de apelanta-pârâtă S.C. “B.” S.A. împotriva deciziei tribunalului a declarat recurs recurenta-pârâtă S.C. “B.” S.A., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, în conformitate cu dispoziţiile art. 304 pct. 7, 9 şi 10 din Codul de procedură civilă.
S-a susţinut că cererea reclamantului a fost admisă, deşi în cauză nu s-a făcut dovada îndeplinirii cumulative a condiţiilor art. 17 alin. (1) lit. c şi art. 18 alin. (3) din Legea nr. 130/1996, şi anume dovada numărului membrilor de sindicat şi al afilierii.
S-a mai susţinut că, în mod greşit, s-a reţinut că pe calea acţiunii în constatare se poate solicita admiterea cererii de reprezentativitate la încheierea contractului colectiv de muncă, în temeiul dispoziţiilor de drept comun, deşi există în materie o lege specială, respectiv Legea nr. 130/1996.
în final, s-a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei recurate şi, pe fond, respingerea cererii.
Examinând legalitatea şi temeinicia deciziei tribunalului, în raport de criticile formulate, se constată că acestea sunt nefondate.
Astfel, aşa cum bine a reţinut tribunalul, în cauză s-a făcut dovada afilierii Sindicatului Salariaţilor din “B.” S.A. la Federaţia Sindicatelor Democratice din Finanţe, Asigurări, Bănci şi Burse de Valori, care, la rândul său, este afiliată la Confederaţia Sindicatelor Democratice din România, confederaţie reprezentativă, astfel cum rezultă din Hotărârea nr. 8 din 25.08.2000 şi Hotărârea nr. 30 din 6.09.2000 a Confederaţiei Sindicatelor Democratice din România.
în raport de aceste dovezi s-a reţinut că în cauză a fost făcută dovada afilierii.
în ceea ce priveşte numărul membrilor de sindicat, care trebuie să fie de 1/3 din numărul salariaţilor unităţii, bine s-a apreciat că interpretarea textului art. 18 alin. (3) din Legea nr. 130/1996 trebuie făcută în sensul că reprezentativitatea se poate obţine fie atunci când sunt îndeplinite condiţiile art. 17 alin. (1) lit. c din această lege, adică existenţa statutului legal de organizaţie sindicală şi compunerea sindicatului din cel puţin 1/3 din numărul salariaţilor unităţii, fie când sindicatul din unitate este afiliat la o organizaţie legală reprezentativă.
Soluţia rezultă din faptul că aceste condiţii au fost prevăzute de legiuitor în texte separate, şi nu în cadrul aceluiaşi articol din lege.
în raport de aceste considerente, bine s-a reţinut că, fiind făcută dovada afilierii, cererea reclamantului este întemeiată.
Nici cea de a doua critică nu este fondată, atâta timp cât în cauza de faţă reprezentativitatea s-a solicitat a fi constatată ca urmare a afilierii la o organizaţie legală reprezentativă, situaţie în care nu se mai impune constatarea acestei cerinţe printr-o hotărâre judecătorească.
Cu toate acestea, şi în această situaţie este posibilă pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti în temeiul dispoziţiilor art. 111 din Codul de procedură civilă, atâta timp cât reclamantul în această situaţie nu ar avea la îndemână acţiunea în realizare.
în raport de aceste considerente, constatând legală şi temeinică decizia tribunalului, conform art. 316 coroborat cu art. 296 din Codul de procedură civilă, recursul urmează a fi respins ca nefondat.
