Prin contractul de credit încheiat cu banca X, la data de 20.07.2005, reclamanta în calitate de împrumutat si pârâtul de codebitor, au luat un împrumut, pentru o perioada de 180 luni, în suma de 43.000 euro.
Prin sentinta civila nr. … din anul 2007 pronuntata de Judecatoria Arad s-a dispus desfacerea casatoriei partilor.
În conformitate cu prevederile art. 32 lit. C Codul familiei, invocat de reclamanta, respectiv ca sotii raspund cu bunurile comune pentru obligatiile contractate de fiecare soti pentru împlinirea nevoilor obisnuite ale casniciei, instanta apreciaza ca aceasta dispozitie legala este inaplicabila în cauza, ca urmare a faptului ca se refera la obligatiile contractate de fiecare sot în parte, în timpul casatoriei, obligatie care este comuna, potrivit articolului si nu de obligatiile contractate împreuna de soti, în timpul casatoriei, desi este indubitabil ca daca obligatiile contractate de fiecare sot separat sunt comune cu atât mai mult obligatiile facute împreuna de ambii soti sunt comune.
Totusi, prevederea legala aplicabila în cauza este art. 32 lit b Codul familiei care statueaza ca sotii raspund cu bunurile comune pentru obligatiile ce le-au contractat împreuna. Astfel, daca obligatia este contractata de ambii soti, în timpul casatoriei, la fel ca în prezenta cauza, ea se prezuma a fi comuna, partea trebuind sa faca dovada contrara. În cauza, reclamanta a sustinut, ca desi ambii soti au încheiat contractul de credit, doar pârâtul a beneficiat în mod exclusiv de suma de bani împrumutata.
Reclamanta si-a bazat întreaga aparare doar pe declaratia – angajament data de pârât în fata notarului public, prin care a aratat ca întregul credit l-a folosit în interes personal, declaratie pe care în prezentul proces, pârâtul nu si-a mai sustinut-o, afirmând ca datoria este comuna.
Reclamanta nu a propus nici o proba pentru a rasturna prezumtia instituita de art. 30, coroborat cu art. 32 lit. b Codul familiei respectiv ca tot ceea ce partile dobândesc în timpul casatoriei, inclusiv datoriile, se prezuma a fi comune pâna la proba contrara.
Desi, reclamanta a sustinut în mai multe rânduri ca suma împrumutata a fost folosita în mod exclusiv de pârât, nu a facut nici o dovada în acest sens, desi instanta i-a pus în vedere acest lucru.
Pe cale de consecinta, vazând ca nu s-a facut dovada ca datoria contractata de ambele parti, în timpul casatoriei, este o datorie personala a pârâtului, instanta va respinge actiunea civila formulata de reclamanta.
