Chiar dacă Statul Român a rămas în indiviziune cu suprafaţa de 205 m.p., având în vedere că acesta nu mai deţine părţi din construcţie şi că la atribuirea prin ordin către proprietarii apartamentelor din casă, s-a determinat pe schiţă terenul aferent acestei construcţii, la ieşirea din indiviziune se impune ca pentru Statul Român să se formeze un lot sau două loturi distincte de teren, nefiind justificată menţinerea statului român în indiviziune asupra curţii şi terenului aferent unei construcţii asupra căreia nu deţine nici o cotă de proprietate.
Trib. Bistriţa-Năsăud,
dec. civ. nr. 1/R/12 ianuarie 2009
Prin sentinţa nr. 2299/ 2008, pronunţată de Judecătoria Bistriţa în dosarul civil nr. 8868/2005 instanţa de fond a admis acţiunea civilă formulată de reclamanta H. V. împotriva pârâţilor B. I., B. G., H. V., H. E., H. H. şi Statul Român prin primarul municipiului Bistriţa şi în consecinţă s-a dispus ieşirea din indiviziune cu privire la cota de 108/990 mp., înscris în CF 789 Bistriţa, nr. top. 1719/IV, 1720/IV, prin formare de cote în natură conform propunerii expertului P. I. din raportul de expertiză efectuat în cauză şi întabularea dreptului de proprietate astfel dobândit. Au fost obligaţi pârâţii la plata cheltuielilor de judecată în favoarea reclamantei în cuantum de 194,8 lei.
Împotriva sentinţei expuse a declarat apel, pentru pârâtul Statul Român, Primarul municipiului Bistriţa.
Calea de atac a fost recalificată recurs, în şedinţa publică din data de 15 decembrie 2008, având în vedere că valoarea obiectului litigiului este sub 100.000 lei.
Recursul declarat este fondat, fiind dat motivul de casare prevăzut de art. 312 alin. 3 şi 5 C.pr.civ., sentinţa atacată fiind pronunţată ca urmare a insuficientei cercetări a fondului cauzei şi cum se impune administrarea de probe, respectiv efectuarea unei noi expertize topo şi întocmirea de noi variante de partajare, probă care, potrivit art. 305 C.pr.civ., nu poate fi administrată în recurs, sentinţa va fi casată în întregime cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe de fond, Judecătoria Bistriţa.
Pentru a concluziona astfel tribunalul reţine următoarele:
La data apariţiei Legii nr.112/1995, în c.f. nr.789 Bistriţa, sub nr. top.1719 şi 1720 figurau înscrise imobilul casă de piatră şi curte, suprafaţa totală a terenului fiind de 990 m.p. cele două numere topo formând un singur corp de avere, aşa cum reiese din schiţa medalion c.f. aflată , în copie la fila 114 dosar fond.
Cum imobilul era ocupat de 4 familii de chiriaşi, în baza acestei legi cele 4 apartamente au fost vândute şi apoi s-a procedat la dezmembrarea construcţiei în 4 apartamente şi, la 03.07.1998, în baza contractelor de vânzare cumpărare şi a actelor adiţionale la acestea, cumpărătorii s-au întabulat asupra construcţiei şi asupra terenului ocupat de construcţii, de 503 m.p din 990 înscris în c.f., în indiviziune, fapt ce reiese din înscrierea efectuată în c.f. sub B:40-52.
În urma partajării casei şi a întabulării cumpărătorilor terenul era deţinut în coproprietate astfel: reclamanta H. V. şi soţul E. 193/990 m.p.; pârâtul H. H. 39/990 m.p.; pârâţii H. V. şi soţia E., 126/990 m.p., pârâţii B. I. şi soţia G., 125/990 m.p. şi Statul Român 487/990 m.p.
Tribunalul reţine că, urmare a partajării şi vânzării celor 4 apartamente, Statul Român nu mai deţine nicio cotă de proprietate asupra construcţiei, el rămânând coproprietar doar asupra terenul.
În condiţiile în care iniţial a fost atribuit doar terenul ocupat de edificate, ulterior, proprietarilor celor 4 apartamente, li s-a mai atribuit o parte din terenul înscris pe Statul Român, ca teren aferent locuinţei, prin Ordinul nr.313/11.10.2001. Potrivit tabelului anexă la acest ordin s-au atribuit următoarele cote de teren: pentru reclamanta H. V. şi soţul E. 108/990 m.p.; pentru pârâtul H. H. 33/990 m.p.; pentru pârâţii H. V. şi soţia E., 71/990 m.p., pârâţii B. I. şi soţia G. 70/990 m.p.; restul suprafeţei de 205/990 m.p. rămânând pe Statul Român.
Din documentaţia care a stat la baza emiterii ordinului rezultă că la atribuirea în proprietate a terenului, s-a întocmit schiţa terenului ce constituie teren aferent locuinţei, acest teren fiind astfel delimitat încât să fie asigurat accesul cu vehiculele din bulevardul Republicii iar cota de teren a statului, de 205 m.p. a fost localizată spre bulevardul Republicii, în două loturi , unul de 38 m.p.(A:1) şi unul de 167 m.p.(A:2) cele două loturi având categoria de folosinţă – arabil – şi nu curte comună. Se reţine că doar reclamanta H. V. şi-a întabulat terenul atribuit prin acest ordin.
În prezent proprietarii celor 4 apartamente deţin următoarele cote părţi de teren: reclamanta H. V. şi soţul E. 301/990 m.p.; pârâtul H. H. 92/990 m.p.; pârâţii H. V. şi soţia E. 197/990 m.p., pârâţii B. I. şi soţia G. 195/990 m.p. şi Statul Român 205/990 m.p.
Aşa fiind, chiar dacă Statul Român a rămas în indiviziune cu suprafaţa de 205 m.p., având în vedere că acesta nu mai deţine părţi din construcţie şi că la atribuirea prin ordin către proprietarii apartamentelor din casă, s-a determinat pe schiţă terenul aferent acestei construcţii, la ieşirea din indiviziune se impune ca pentru Statul Român să se formeze un lot sau două loturi distincte de teren, nefiind justificată menţinerea statului român în indiviziune asupra curţii şi terenului aferent unei construcţii asupra căreia nu deţine nicio cotă de proprietate.
Deşi expertul concluzionează că lotul statului este unul compact, atât din schiţa întocmită, cât şi din tabelul de mişcare parcelară avute în vedere de instanţa de fond la pronunţarea sentinţei, reiese că statul a rămas în indiviziune asupra terenului aferent construcţiei, fiind formate loturi distincte doar pentru reclamantă.
Cota parte din teren ce aparţine reclamantei, de 301/990 m.p., face parte din terenul aferent locuinţei, aşa cum a fost el determinat la atribuirea terenului în proprietate( respectiv 193 m.p. face parte din cel total ocupat de construcţii iar 108 m.p. reprezintă cota ei parte din curtea comună), teren aferent notat CC3, pe schiţa anexă la Ordinul nr.313/2001, aflată la fila 112 dosar fond.
În limitele acestei schiţe trebuie verificat dacă este posibil formarea de loturi distincte pentru fiecare coproprietar, cu excepţia statului (al cărui lot va fi format din terenul ce excede terenului aferent construcţie determinat cu ocazia atribuirii în proprietate prin ordin) sau cel puţin pentru reclamantă, a cărei cotă este mai mare faţă de ceilalţi coproprietari, dar cu condiţia ca o parte din cota sa de proprietate, să rămână în indiviziune cu destinaţia de curte comună şi fără ca, prin formarea de loturi distincte, să fie afectată normala folosire a celor patru apartamente.
Totodată se impune a se verifica dacă suprafaţa reală a terenului coincide cu cea înscrisă în c.f., întrucât deşi nici expertul ce a efectuat expertiza la fondul cauzei şi nici cel care a întocmit documentaţia pentru atribuirea terenului în proprietate, nu fac nicio referire la existenţa vreunei neconcordanţe, din concluziile lor, ar rezulta că suprafaţa terenului nu este de 990 m.p., ci de 962 m.p., respectiv de 936 m.p. (potrivit documentaţiei de atribuire), din care terenul ocupat de construcţii şi curtea comună are 731 m.p.(CC3).
Cum prima instanţă nu a cercetat niciunul din aceste aspecte, tribunalul reţine că sentinţa este rezultatul insuficientei cercetări a fondului cauzei şi pentru justa soluţionare a cauzei este necesară fie completarea raportului de expertiză de acelaşi expert, fie efectuarea unei noi expertize topo., prin care să se răspundă la toate cerinţele anterior arătate de tribunal, probă care, potrivit art.305 C.pr.civ., nu poate fi administrată în recurs.
Faţă de aceste considerente de fapt şi de drept, criticile recurentului apar ca fiind întemeiate şi recursul va fi admis ca fiind întemeiat, în temeiul art.312 alin.3 şi 5, sentinţa va fi casată în întregime şi cauza trimisă spre rejudecare aceleiaşi instanţe de fond, Judecătoria Bistriţa.
Primind cauza spre rejudecare instanţa va dispune fie completarea expertizei, fie efectuarea unei noi expertize prin care să se verifice dacă este posibil ca terenul aferent construcţiei (determinat conform schiţei de la fila 112 dosar fond) să fie partajat, prin formare de loturi distincte pentru cei 4 coproprietari ai construcţiei sau cel puţin pentru unii dintre ei, cu condiţia menţinerii în coproprietate a suprafeţei necesară pentru normala utilizare a tuturor celor patru apartamente şi cu menţinerea accesului pentru vehicule, din bulevardul Republicii (având în vedere că un astfel de acces nu există din strada Lupeni).
Se va forma un lot sau loturi distincte de teren, conform cotei sale de proprietate (în c.f. 205/990 m.p. şi nu 487/990 cât a reţinut expertul), pentru statul român din terenul ce excede terenului aferent construcţiei (formată din patru apartamente), aşa cum acesta a fost determinat prin documentaţia de atribuire parte integrantă din Ordinul nr. 313/2001, nefiind justificată menţinerea statului în indiviziune asupra terenului aferent construcţiei în condiţiile în care statul nu deţine parte din construcţie, curtea comună fiind destinată, exclusiv, proprietarilor apartamentelor.
Se va cerceta dacă suprafaţa reală coincide cu cea înscrisă în c.f. urmând ca, în situaţia în care diferenţa dintre suprafaţa împrejmuită şi măsurată de expert şi cea înscrisă în c.f., nu se regăseşte în posesia vecinilor, eventual să întocmească propuneri de reducere a acesteia, proporţional pentru fiecare coproprietar cu cota parte deţinută.
