Somatia europeana de plata ( Regulamentul 1896/2006/CE ). Competenta.
Intre parti s-au desfasurat relatii comerciale In temeiul carora creditoarea a livrat debitoarei marfuri pentru plata carora a emis facturile nr.40/18.02.2011 si nr.21/28.01.2011.
Debitoarea a sustinut ca relatiile dintre parti s-au desfasurat conform clauzelor cuprinse In conventia comerciala tehnica denumita „ BV 7.6.1.-13 Instructiuni pentru ambalarea produselor” si In actul denumit „ Conditii comerciale ale XXX ”. Nici unul din aceste acte nu este semnat de catre societatea creditoare. „ Conditii comerciale ale XXX” poarta data octombrie 2007 iar documentul cu care debitoarea doreste sa dovedeasca acceptarea conditiilor de catre creditoare este datat 18.05.2008 ( fila 45 dosar – adresa nr. 551/296 emisa de societatea creditoare). In lipsa altor dovezi din care sa reiasa ca societatea creditoare a acceptat expres clauza compromisorie stabilita la punctul 18 din . „ Conditii comerciale ale XXX” instanta nu poate retine ca Intre parti s-a stabilit competenta de solutionare a litigiilor de catre instanta din Spaichingen/ Germania.
La solutionarea exceptiei instanta va avea In vedere dispozitiile Regulamentului 1896/2006/CE de instituire a unei proceduri europene de somatie de plata care la art.6 al.1 stabileste ca, In sensul aplicarii prezentului regulament, competenta se determina In conformitate cu normele de drept comunitar aplicabile In materie, In special Regulamentul nr.44/2001/CE.
Art.5 pct.1 lit.a din Regulamentul 44/2001/CE stabileste ca, In materie contractuala, competenta apartine instantei de la locul In care obligatia care formeaza obiectul cererii a fost sau urmeaza a fi executata. In cazul de fata obligatia ce face obiectul cererii consta In plata pretului de catre societatea debitoare. Obligatia de plata a pretului urma a fi executata la sediul debitoarei In conformitate cu dispozitiile art.59 C. comercial.
In concluzie, instanta apreciaza ca In cauza sunt incidente dispozitiile art.5 pct.1 lit.a din Regulamentul 44/2001/CE iar conform acestei dispozitii instanta competenta sa solutioneze cererea este instanta de la locul In care urma a se executa obligatia de plata respectiv sediul societatii debitoare.
ConstatInd ca cererea este de competenta instantei din Spaichingen/ Germania instanta o va respinge ca fiind inadmisibila.
