O condiţie pentru admisibilitatea acţiunii promovate pe calea somaţiei de plată o constituie caracterul cert, lichid şi exigibil al creanţei pretinse. Aceste condiţii sunt condiţii de admisibilitate, iar nu condiţii de temeinicie, deoarece constatarea caracterului cert, lichid şi exigibil al creanţei pretinse vizează chiar existenţa sau inexistenţa dreptului de a pretinde recuperarea creanţei pe calea procedurii accelerate a somaţiei de plată. În consecinţă, atunci când instanţa analizează caracterul cert, lichid şi exigibil al creanţei, în speţa concretă, instanţa analizează în realitate în ce măsură există sau nu dreptul de a promova pe calea procedurii speciale a somaţiei de plată acţiunea în recuperarea sumelor invocate de creditor.
(Judecătoria Slobozia, sentinţa nr. 2523 din 04.08.2011)
Prin cererea introdusă pe rolul acestei instanţe la data de .2011 şi înregistrată sub nr…., reclamanta SC D SRL a formulat cerere de emitere a unei somaţii de plată prin care să se dispună obligarea debitoarei SC G SRL la plata sumei de 6379,50 lei, conform facturii nr…… din data de……
Reclamanta a indicat că această factură a fost emisă în urma achiziţionării de marfă de către debitoare de la reclamantă. Reclamanta a mai solicitat şi obligarea pârâtei la plata dobânzii legale şi a cheltuielilor de judecată.
Dobânda legală a fost evaluată la suma de 342,39 lei, fiind calculată la …..%/an, conform circularei BNR valabilă pe luna …. 2011, începând cu data scadentă, …., conform facturii emise. Dobânda legală s-a calculat până la data formulării cererii, …. şi reclamanta a solicitat acordarea dobânzii legale până la data plăţii efective.
În fapt, a arătat reclamanta, aceasta a avut relaţii comerciale cu pârâta, care a achiziţionat marfă de la reclamantă, pe baza facturii emise, fără însă a o achita. Pârâta nu şi-a respectat obligaţia de plată către reclamantă,acumulând debitul menţionat.
În opinia reclamantei, creanţa este certă, lichidă şi exigibilă, rezultă dintr-un înscris (factura, borderoul prin care se confirmă că pârâta a primit marfa, semnată chiar de administratorul firmei, dl….). Cu privire la caracterul cert al creanţei, reclamanta a apreciat că aceasta rezultă din facturile emise, deci are un caracter cert, sigur. Cu privire la caracterul lichid al creanţei, reclamanta a considerat că valoarea acesteia este indicată de către facturile emise, întrucât facturile au fost primite, semnate şi ştampilate de către un reprezentant al firmei debitoare.
Cu privire la caracterul exigibil al creanţei, reclamanta a argumentat că şi această condiţie este îndeplinită, deoarece pe factură nefiind prevăzut nici un termen de plată, după executarea obligaţiei de predare a mărfii de către reclamantă s-a născut imediat obligaţia corelativă de plată a preţului de către societatea debitoare.
Cu privire la dobânda legală solicitată, reclamanta a redat prevederile art. 43 Cod comercial.
În drept, reclamanta s-a întemeiat pe dispoziţiile OG nr. 5/2001.
Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru de 39 lei şi timbru judiciar de 0,6 lei.
La data de ….., reclamanta a precizat că marfa a fost preluată de către administratorul firmei G SRL, însă nu a fost achitată, după cum reiese şi din înscrisurile depuse în probaţiune.
În dovedire, reclamanta a depus copie de pe factura nr. ….., listare de la contul …., borderou de confirmare livrări nr. …. din data de ….., extras debitoare, dovadă plată onorariu avocat.
Analizând probele administrate în cauză, instanţa reţine următoarele:
Potrivit art.1 din OG 5/2001, procedura somaţiei de plată se desfăşoară la cererea creditorului, în scopul realizării de bunăvoie sau prin silită a creanţelor certe, lichide şi exigibile ce reprezintă obligaţii de plată a unor sume de bani, asumate prin contract constatat printr-un înscris ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui înscris, însuşit de părţi prin semnătură ori în alt mod admis de lege şi care atestă drepturi şi obligaţii privind executarea anumitor servicii, lucrări sau orice alte prestaţii.
Prin urmare, o condiţie pentru admisibilitatea acţiunii promovate pe calea somaţiei de plată o constituie caracterul cert, lichid şi exigibil al creanţei pretinse. Instanţa apreciază că aceste condiţii sunt condiţii de admisibilitate, iar nu condiţii de temeinicie, deoarece constatarea caracterului cert, lichid şi exigibil al creanţei pretinse vizează chiar existenţa sau inexistenţa dreptului de a pretinde recuperarea creanţei pe calea procedurii accelerate a somaţiei de plată. În consecinţă, atunci când instanţa analizează caracterul cert, lichid şi exigibil al creanţei, în speţa concretă, instanţa analizează în realitate în ce măsură există sau nu dreptul de a promova pe calea procedurii speciale a somaţiei de plată acţiunea în recuperarea sumelor invocate de creditor.
În speţă, instanţa constată că între părţile prezentei cauze nu s-a încheiat un contract din care să rezulte fără putinţă de tăgadă datoria debitoarei, fiind depusă la dosarul cauzei ca înscris constatator al creanţei doar factura de la fila 5. Analizând această factură, instanţa constată că nu conţine vreo semnătură sau vreo ştampilă a debitoarei. În aceste condiţii, în care factura invocată ca unic temei al raporturilor contractuale dintre părţi, nu conţine vreun indiciu din care să rezulte participarea debitoarei ca subiect pasiv al acestor raporturi contractuale, nici instanţa nu poate reţine fără nici un dubiu că între creditoare şi debitoare au existat raporturi contractuale de natură comercială din care a rezultat obligaţia debitoarei de plată a sumelor pretinse de creditoare.
În ceea ce priveşte celelalte înscrisuri depuse de creditoare, instanţa apreciază că nici acestea nu sunt de natură să sprijine susţinerile creditoarei, deoarece listarea de cont depusă la dosar este un înscris care provine exclusiv de la creditoare, iar borderoul de confirmare livrări nu conţine vreo semnătură a vreunui reprezentant al debitoarei. Din contră, instanţa constată că este absolut evident că ultima rubrică din partea dreaptă a borderoului a fost completată în fiecare spaţiu cu acelaşi scris, deşi livrările sunt indicate a fi realizate către diferite, ceea ce duce la concluzia că borderoul nu a fost completat de un reprezentant al debitoarei, ci de un reprezentant al creditoarei.
Faţă de toate aceste considerente, instanţa apreciază că probatoriul administrat în cauză nu este de natură să creeze certitudinea existenţei creanţei în discuţie în patrimoniul reclamantei. Din contră, instanţa concluzionează că, pentru determinarea caracterului cert al creanţei, este necesară administrarea unui probatoriu complex, care excede procedurii simplificate a somaţiei de plată, probatoriu care ar putea include, spre exemplu, audierea de martori care să ducă la lămurirea raporturilor dintre părţi. În aceste condiţii, instanţa constată că, faţă de împrejurările concrete ale speţei, reclamanta nu beneficiază de dreptul de a pretinde recuperarea creanţei de la pârâtă pe calea somaţiei de plată, pentru asigurarea accesului deplin la justiţie al reclamantei fiind necesară urmarea căii dreptului comun.
Pentru aceste motive, instanţa va respinge cererea creditoarei ca inadmisibilă şi, pe cale de consecinţă, va respinge şi cererea creditoarei de acordare a cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.
