Pentru a pronunta aceasta sentinta, instanta a retinut ca SC T FACTORING SRL a solicitat în contradictoriu cu debitoarea N.N. emiterea unei somatii de plata prin care pârâta-debitoare sa fie obligata la plata sumei de xx lei, reprezentând c/val. servicii telefonie, penalitati conventionale de întârziere, precum si la plata cheltuielilor de judecata.
De asemenea, instanta a retinut ca, creditoarea este o societate cesionara a creantelor lui SC Vodafone România SA decurgând din serviciile de telefonie mobila prestate de societatea cedenta. Astfel între societatea cedenta si debitoare s-a încheiat un contract de telefonie mobila în temeiul caruia au fost emise facturi. Creanta neachitata de catre debitoare lui SC Vodafone SA este de xx lei. Scadenta a fost depasita. Conform contractului dintre debitoare si SC Vodafone SA neplata la termen atrage penalitati de întârziere de 0,5% pe zi.
Instanta a pus în discutia partilor din oficiu exceptia lipsei calitatii procesuale active.
În solutionarea exceptiei, instanta a retinut urmatoarele: creditoarea este o societate comerciala si anume societate cu raspundere limitata. Fiind o persoana juridica functioneaza principiul specialitatii capacitatii de folosinta. Rezulta ca cesiunea de creante în care reclamanta-creditoare are calitatea de cesionar trebuie sa faca parte, sa fie inclusa în obiectul sau de activitate. Altfel înseamna ca s-ar încalca principiul specialitatii capacitatii de folosinta a persoanei juridice, ceea ce ar conduce, fiind vorba de capacitatea de folosinta a persoanei juridice, la nulitatea absoluta a actului, adica a cesiunii de creante. În continuare ar însemna ca actiunea reclamantei-creditoare ar fi, în ipoteza aratata, inadmisibila.
Daca însa cesiunea de creante si valorificarea ulterioara a creantelor astfel obtinute ar face parte din obiectul de activitate al reclamantei-creditoare atunci rezulta urmatoarea schema logica:
În cadrul prezentului litigiu, reclamanta nu actioneaza în calitate de mandatar (reprezentanta) a SC Vodafone SA, ci in nume propriu si pe seama sa. Daca în realizarea scopurilor societatii colecteaza si valorifica creante rezulta ca operatiunea juridica încheiata între SC Vodafone SA si SC T FACTORING SRL este in realitate o operatiune de factoring, astfel cum este definita de art. 6 alin. 2 din Legea nr. 469/2002 privind unele masuri pentru întarirea disciplinei contractuale. La aceasta concluzie duce chiar denumirea reclamantei-creditoare: T Factoring!
Conform acestei prevederi legale, factoringul reprezinta un mecanism de mobilizare a creantelor, reprezentând contractul încheiat între o parte, denumita aderent, furnizoare de marfuri sau prestatoare de servicii, si o societate bancara sau o institutie financiara specializata, denumita factor, prin care aceasta din urma asigura finantarea, urmarirea creantelor si prezervarea contra riscurilor de credit, iar aderentul cedeaza factorului, cu titlu de vânzare, creantele nascute din vânzarea de bunuri sau prestarea de servicii pentru terti.
Or, SC T FACTORING SRL nu este o societate bancara sau o institutie financiara specializata, ci o societate cu raspundere limitata (astfel cum rezulta din chiar denumirea ei!). Prin urmare, din aceasta perspectiva si in temeiul art. 11 alin. 1 lit. b) din Legea nr. 5871998 privind activitatea bancara, operatiunea de cumparare a unui portofoliu de creante nu este legala, deoarece ea nu poate fi desfasurata decât de o societate bancara sau o institutie financiara specializata, acestea din urma în limita autorizatiei acordate de Banca Nationala a României.
Fata de faptul ca operatiunea în baza careia reclamanta-creditoare si-a justificat calitatea în aceasta cauza nu poate fi privita ca respectând cerintele legale în materie instanta urmând sa admita exceptia invocata din oficiu si sa respinga ca atare cererea.
