Decizia civilă nr. 516/10.03.2011 a Curţii de Apel Galaţi
Prin sentinţa civilă nr.2030/15.10.2010 Tribunalul Galaţi s-a admis acţiunea formulată de reclamanţii V.I.L., F.F.C, şi R.V. în contradictoriu cu pârâta C.A., ca fiind nefondată.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs reclamanţii V.I.L., F.F.C. şi R. V. considerând-o nelegală şi netemeinică pentru următoarele motive:
– Instanţa a interpretat eronat disp. Legii 97/2008 întrucât la intrarea în vigoare a legii, salariul de bază al specialiştilor IT din cadrul instanţelor judecătoreşti, potrivit nr.crt.28 de la lit.A se stabileşte noul coeficient de multiplicare nu şi valoarea de referinţă.
– În ceea ce priveşte acordarea sporului de instanţă prev. de OUG nr.8/2007 consideră că Legea 97/2008 nu a modificat decât salariul de bază al grefierilor informaticieni şi denumirea funcţiei acestora, de specialişti IT fără să abroge art.3 (5) OUG nr.8/2007 ci doar punct.8 al articolului 3.
În concluzie au solicitat admiterea recursului, modificarea hotărârii instanţei de fond în sensul admiterii acţiunii aşa cum a fost formulată.
Intimata C. A. Galaţi a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea hotărârii instanţei de fond ca fiind legală şi temeinică.
Analizând hotărârea recurată prin prisma criticilor formulate de recurenţi cât şi sub toate aspectele de fapt şi de drept, în conf. cu disp.art.304 indice 1 Cod procedură civilă, Curtea apreciază că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Până la intrarea în vigoare a Legii nr.95/2008 privind aprobarea OUG nr.100/2007 pentru modificarea şi completarea unor acte normative în domeniul justiţiei, drepturile salariale ale recurenţilor se stabileau în funcţie de valoarea de referinţă sectorială prevăzută pentru grefieri de OG nr.8/2007 privind salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor de pe lângă acestea precum şi din cadrul altor unităţi din sistemul justiţiei.
În statutul personalului auxiliar de specialitate reclamanţii erau numiţi grefieri informaticieni beneficiind de drepturile salariale prevăzute pentru această categorie profesională prin OUG nr.8/2007.
Legea 97/2008 a modificat Legea 45/2007 prin care a fost aprobată OUG nr.27/2008 privind salarizarea şi alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor şi alte categorii de personal din sistemul justiţiei introducându-se reglementări speciale privind stabilirea drepturilor salariale pentru specialişti IT care îşi desfăşurau activitatea la instanţele judecătoreşti, acordându-se coeficientul de multiplicare din grila de salarizare a judecătorilor.
Este adevărat că, punctul 16 din Legea 97/2008 modifică art.11 alin.2 din OUG nr.27/2008 conform căruia ,,salariul de bază pentru specialiştii din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie şi al Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, precum şi pentru specialiştii în domeniul informatic din aparatul propriu al Ministerului Justiţiei, al C.S.M. şi al Parchetului de pe lângă Î.C.C.J., precum şi de la instanţe şi parchete se stabileşte potrivit nr.crt.28 de la lit.A din anexa.
De asemenea, specialiştii din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie şi al Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism,precum şi specialiştii din domeniul informatic din aparatul propriu al M.J.,al.C.S.M. şi al Parchetului de pe lângă Î.C.C.J. beneficiază şi de celelalte drepturi salariale prevăzute de lege pentru categoria profesională din care fac parte, după caz.
Specialiştii din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie şi al Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism beneficiază şi de prev.art.23.
Însă, analizând anexa 1 la care face referire art.11 al.2 din OUG nr.27/2006, instanţa constată că aceasta cuprinde atât valoarea de referinţă sectorială cât şi coeficientul de multiplicare contrar celor susţinute de recurenţi.
Odată cu intrarea în vigoare a Legii 97/2008, pentru specialiştii IT s-a modificat modul de calcul al salariului de bază, drepturile salariale ale acestora au fost stabilite aşa cum erau prevăzute pentru judecătorii şi procurorii care aveau peste 3 ani vechime, în conf. cu disp.nr.crt.28 de la lit. A din anexa la OUG nr.27/2006, indiferent de vechimea în specialitatea avută sau de nivelul instanţei sau parchetului la care funcţionau, respectiv pe baza unui coeficient de multiplicare crescut şi a valorii de referinţă sectorială care li se aplica judecătorilor la stabilirea indemnizaţiei de încadrare lunară.
Prin intrarea în vigoare a Legii 97/2008, reclamanţilor recurenţi li s-a modificat salarizarea în sensul că au beneficiat de o nouă încadrare corespunzătoare unei noi valori de referinţă şi unui nou coeficient de multiplicare, cum corect a reţinut şi instanţa de fond.
Susţinerea recurenţilor că li se cuvine sporul de instanţă prev.de OG nr.8/2007, nu este întemeiată.
Este adevărat că potrivit disp.art.3 alin.1 din Legea 567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor de pe lângă acestea, personalul auxiliar de specialitate al instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor de pe lângă acestea este format din grefieri, grefieri statisticieni, grefieri documentarişti, grefieri arhivari, grefieri registratori şi specialişti IT.
Însă, prin intrarea în vigoare a Legii 97/2008 salariul de bază pentru recurenţi este calculat în conformitate cu prevederile OUG nr.27/2006 şi nu pot beneficia şi de disp. privind calcularea salariului de bază prevăzute în beneficiul celuilalt personal auxiliar de specialitate, altul decât specialiştii IT, salariat în baza altui act normativ, respectiv OG nr.8/2007.
Or, recurenţii nu puteau beneficia şi de disp.art.3 al.1, 4 şi 5 din OG nr.8/2007 privind salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor de pe lângă acestea, precum şi din cadrul altor unităţi din sistemul justiţiei, întrucât salariile de bază ale acestora erau calculate în conf. cu disp. OUG nr.27/2006 privind salarizarea şi alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor şi altor categorii de personal din sistemul justiţiei.
Aşadar, salariul de bază pentru specialiştii IT din cadrul instanţelor judecătoreşti se stabileşte pe baza valorii de referinţă sectorială stabilită pentru judecători şi a coeficientului de multiplicare prev.la nr. crt.28 de la lit.A din anexa din OG nr.27/2006, la care se adaugă sporurile prevăzute de disp.art.13,16,22 din OG nr.8/2007, respectiv sporul de vechime în muncă, sporul de fidelitate şi sporul pentru condiţii deosebite de muncă, grele, vătămătoare sau periculoase.
Intenţia legiuitorului a fost ca specialiştii IT să beneficieze la stabilirea salariului de bază atât de coeficientul de multiplicare cât şi de valoarea de referinţă sectorială acordată unui magistrat nu şi de valoarea de referinţă sectorială şi sporul de instanţă de care beneficiază personalul auxiliar de specialitate prev.de Ordonanţa nr.8/2007, întrucât s-ar ajunge ca specialiştii IT să aibă salarii mai mari decât magistraţii deşi nu au răspunderea acestei categorii de personal.
Practica judiciară depusă la dosar de reclamanţi nu poate constitui temei de drept pentru instanţă, având doar valoare de jurisprudenţă (de altfel, este vorba de
sentinţe definitive fără a purta menţiunea că sunt şi irevocabile, deci au putere de lucru judecat relativă).
Mai mult, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, prin hotărârea pronunţată la data de 6 decembrie 2007 în cauza Beian împotriva României, a precizat faptul că, divergenţele de jurisprudenţă constituie, prin natură, consecinţa inerentă a oricărui sistem judiciar care se bazează pe un ansamblu de instanţe de fond având autoritate asupra competenţei lor teritoriale iar rolul de a reglementa aceste contradicţii ale jurisprudenţei revine instanţei supreme.
Faţă de toate considerentele expuse mai sus, Curtea apreciază că în cauză nu devine incident motivul de recurs prev. de art.304 pct.9 Cod procedură civilă şi în temeiul disp.art.-312 al.1 Cod procedură civilă, se va respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanţii V.I.L., F.F.C. şi R.V. împotriva sentinţei civile nr.2030/15.10.2010 pronunţată de Tribunalul Galaţi.
