R O M Â N I A
JUDECATORIA COSTESTI
SENTINTA CIVILA Nr. 37/2011
PRESEDINTE Sonia Ionela Tîntu
Grefier Mariana Matei
Pe rol se afla judecarea cauzei Minori si familie privind pe reclamanta T E F si pe pârâtul T M, având ca obiect „stabilire program vizitare minor”.
Dezbaterile si cuvântul pe fond au avut loc la data de 17.01.2011, fiind consemnate în încheierea de sedinta din acea data, parte integranta din prezenta sentinta când instanta având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronuntarea pentru data de astazi, 18.01.2011 când a pronuntat urmatoarea solutie:
INSTANTA:
Prin cererea înregistrata pe rolul acestei instante la data de 04.11.2010 sub nr.2393/214/2010, reclamanta T ( E) F a chemat în judecata pe pârâtul T M solicitând instantei ca prin hotarârea ce se va pronunta sa i se încuviinteze sa aiba legaturi personale cu minorul T V C, nascut la data de 16.06.2005, cu cheltuieli de judecata.
În motivarea cererii, reclamanta a aratat ca din casatoria sa cu pârâtul a rezultat minorul T V C care în urma divortului a fost încredintat spre crestere si educare pârâtului, sens în care este sentinta civila nr.950/01.10.2008 pronuntata de Judecatoria Costesti, definitiva prin decizia civila nr.85/02.06.2010 a Tribunalului Arges si irevocabila prin decizia civila nr.1535/R/12.10.2010 pronuntata la Curtea de Apel Pitesti.
Prin sus-mentionatele hotarâri judecatoresti nu s-a statuat asupra dreptului sau de a avea legaturi personale cu minorul, motiv pentru care, având în vedere si lipsa unei întelegeri cu privire la un astfel de program a fost nevoita sa introduca prezenta actiune.
A solicitat reclamanta sa fie obligat pârâtul sa-i permita sa aiba legaturi personale cu minorul la domiciliul sau, în urmatorul mod:
-în primul si al treilea week-end din luna, de vineri de la orele 16,00 pâna duminica la orele 18,00;
-o luna în timpul verii; luna august în anii pari si luna iulie în anii impari;
-o saptamâna în timpul sarbatorilor de iarna; în anii pari de Craciun si în anii impari de Revelion;
-o saptamâna de sarbatorile de Pasti si anume, saptamâna de dupa Pasti;
-a doua zi dupa ziua sa de nastere, respectiv pe data de 17 iunie.
În drept, au fost invocate disp.art.43 alin.3 rap.la art.97 C.fam si art.14 alin.1 din Legea nr.272/2004 si art.274 C.pr.civ.
Cererea a fost legal timbrata cu taxa judiciara de timbru în valoare de achitata conform chitantei de la fila 3 si timbru judiciar de 0,3 lei.
În dovedirea actiunii, reclamanta a solicitat probele cu înscrisuri, interogatoriul pârâtului si martori.
Prin întâmpinarea depusa la data de 22.11.2010 ( fila 33), pârâtul a solicitat admiterea în parte a cererii reclamantei, în sensul ca dreptul de a exercita legaturile cu minorul sa se realizeze la domiciliul sau sau în locuri publice ori de câte ori doreste, dar nu la domiciliul reclamantei.
A aratat pârâtul ca reclamanta a parasit locuinta fost domiciliu comun în urma cu aproximativ 3 ani si de atunci copilul a crescut numai cu tatal si mama acestuia din urma.
În acest interval de timp, reclamanta nu l-a vizitat niciodata în locuinta în care minorul locuieste si atunci când a dorit sa se întâlneasca cu el, de putine ori, a dat curs initiativelor reclamantei ducându-i copilul în locurile stabilite de aceasta, fara nicio ezitare.
Apreciaza pârâtul ca pâna la vârsta de 10 ani, când minorul poate fi audiat pentru a-si exprima propria optiune privind legaturile cu mama sa, este în interesul acestuia, sa fie vizitat în conditiile pe care le-a propus pentru ca minorul refuza sa locuiasca într-o alta locuinta necunoscuta lui si în lipsa sa în interval de timp mai mare.
În drept nu au fost invocate dispozitii legale.
În dovedirea celor sustinute prin întâmpinare, pârâtul a solicitat proba cu înscrisuri, interogatoriul reclamantei si eventual martori.
Instanta a încuviintat si administrat în cauza la propunerea fiecarei parti probele cu înscrisuri si interogatoriu.
În cadrul probei cu înscrisuri, reclamanta a depus la dosar, în copie, hotarârile judecatoresti la care a facut referire în cuprinsul cererii de chemare în judecata si dovezile de comunicare a acestora ( filele 5-22) precum si sentinta civila nr.543/23.05.2008 pronuntata de Judecatoria Costesti în dosarul nr.527/214/2008 într-o cerere de ordonanta presedintiala privind aceleasi parti ( filele 23-26).
Analizând ansamblul materialului probator administrat în cauza, instanta retine urmatoarele:
Prin sentinta civila nr.950/01.10.2008 pronuntata de Judecatoria Costesti, definitiva prin decizia civila nr.85/02.06.2010 pronuntata de Tribunalul Arges si irevocabila prin decizia Curtii de Apel Pitesti nr.1535/R/12.10.2010 s-a dispus desfacerea casatoriei dintre reclamanta si pârât si încredintarea minorului T V C, nascut la data de 16.06.2005 din aceasta casatorie spre crestere si educare pârâtului.
Instanta retine ca art.97 si 98 C fam. consacra egalitatea parintilor în ceea ce priveste exercitarea drepturilor si îndatoririlor parintesti fata de copiii lor minori.
Alin 2 al.art.97 puncteaza faptul ca exercitarea drepturilor parintesti trebuie sa se realizeze exclusiv în interesul copilului, consacrând astfel principiul interesului superior al copilului caruia trebuie sa i se supuna toate masurile dispuse cu privire la persoana sau bunurile acestuia.
În cazul în care parintele la care se afla minorul împiedica pe celalalt parinte în exercitarea drepturilor parintesti, instanta poate lua masuri pentru ca acel parinte sa aiba posibilitatea de a avea legaturi personale cu copilul minor.
Pozitia exprimata de pârât prin întâmpinarea depusa la dosar a fost aceea de admitere partiala a actiunii reclamantei, în sensul ca programul de vizita solicitat de aceasta sa excluda luarea minorului la domiciliul sau invocând lipsa de preocupare a reclamantei de a-l vizita pe minor la domiciliul sau în decurs de 3 ani si refuzul minorului de a locui într-o alta locuinta necunoscuta si fara prezenta sa în interval de timp mai mare.
La interogatoriul administrat de catre reclamanta, pârâtul a raspuns ca este de acord ca minorul sa vina periodic la domiciliul reclamantei cu conditia de a nu forta copilul.
Pârâtul încearca astfel sa acrediteze ideea ca minorul ar fi cel care s-ar opune deplasarii sale în domiciliul mamei si locuirii în acest domiciliu, ipoteza pe care instanta nu o poate verifica în cadrul unei discutii cu minorul.
Chiar reala de ar fi aceasta sustinere a pârâtului, instanta apreciaza ca programul de vizita ce trebuie acordat parintelui caruia nu i-a fost încredintat minorul trebuie sa fie apt sa permita crearea acelor relatii firesti dintre parinte si copil.
Or asemenea relatii nu pot lua nastere în conditiile propuse de pârât, respectiv prin vizitarea minorului de catre reclamanta în domiciliul pârâtului sau în locuri publice chiar daca exercitiul acestui drept în conditiile astfel vehiculate este lasat la latitudinea reclamantei.
Aceasta are nevoie de o perioada de timp mai mare în care sa stea împreuna cu fiul sau pentru a deprinde nevoile acestuia, tabieturile si modul de viata ale acestuia pentru a se adapta cerintelor legate de alimentatia, programul de joaca si de odihna al minorului, cel de instruire, educatie si nu în ultimul rând de recreere, care sunt specifice nu numai vârstei ci si personalitatii copilului.
Numai în acest mod , reclamanta va putea cunoaste mai bine pe copil si va putea interactiona cu acesta în perspectiva implicarii sale viitoare în procesul de crestere si dezvoltare, educare si instruire profesionala a minorului care reprezinta de altfel unul dintre dezideratele pentru care s-a reglementat aceasta institutie, a legaturilor personale cu minorul care nu a fost impusa nu numai de egalitatea parintilor în drepturi vis a vis de cresterea si educarea copiilor minori sau de principiul interesului superior al copilului.
În contextul actual al dezinteresului manifestat de parinti fata de cresterea si educarea copiilor lor, actiunea pronuntata de reclamanta pentru a i se recunoaste posibilitatea de a avea legaturi personale cu fiul sau în conditiile unui program de vizita mai extins astfel cum a solicitat reprezinta un beneficiu în primul rând pentru minorul T V C, dar si pentru celalalt parinte al acestuia care poate beneficia de sprijinul reclamantei în a lua cele mai bune decizii legate de evolutia fizica si intelectuala a acestui minor.
Pentru toate aceste aspecte si apreciind ca programul de vizita cerut de reclamanta este în concordanta cu interesele minorului T V C instanta, în temeiul art. 43 alin.3 C.fam va admite cererea reclamantei si va încuviinta acesteia sa pastreze legaturi personale cu acest minor conform solicitarii sale.
În opinia instantei, este evident ca acest program poate fi pus în aplicarea în totalitate numai în conditiile în care minorul este receptiv si cooperant , dreptul astfel recunoscut reclamantei fiind subordonat vointei copilului si disponibilitatii sale de a colabora cu mama în cadrul acestui program.
Este lesne de înteles ca o eventuala recurgere a reclamantei la exercitiul fortei coercitive a statului printr-o punere în silita a hotarârii judecatoresti de încuviintare a legaturilor personale cu minorul T V C determinata de opozitia acestuia de a merge în domiciliul sau chiar si în conditiile în care aceasta opozitie nu ar fi expresia propriei manifestari de vointa ci ar fi indusa minorului de tata sau alte persoane apropiate lui se dovedeste o solutie inoportuna cu implicatii asupra psihiculului sensibil al unui copil de vârsta minorului T V C.
Va lua act ca reclamanta nu a solicitat cheltuieli de judecata.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTARASTE:
Admite actiunea reclamantei T ( E) F, domiciliata în comuna Valea Mare, sat Valea Mare, judetul Olt, formulata în contradictoriu cu pârâtul T M, domiciliat în orasul Costesti, sat P B, judetul Arges.
Încuviinteaza reclamantei sa aiba legaturi personale cu minorul T Vlad C, nascut la data de 16.06.2005 dupa urmatorul program:
-în primul si al treilea weekend din fiecare luna, de vineri ora 16,00 pâna duminica ora 16,00;
-o luna în timpul verii, respectiv luna august, în anii pari si luna iulie, în anii impari;
-o saptamâna în timpul sarbatorilor de iarna respectiv în perioada sarbatorilor de Craciun, în anii pari si de Revelion în anii impari;
-a doua zi de Paste;
-a doua zi dupa ziua de nastere a minorului, respectiv pe data de 17.06,în toate cazurile în afara domiciliului tatalui, cu obligatia reclamantei de a readuce minorul în domiciliul tatalui.
Ia act ca nu s-au solicitat cheltuieli de judecata.
Cu apel în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronuntata în sedinta publica astazi,18.01.2011.
M.M. 24 Ianuarie 2011
