Stabilire program vizitare minor. Situaţii la divorţ


JUDECĂTORIA ORADEA

SECŢIA CIVILĂ

Dosar nr. ……/271/2009

SENTINŢA CIVILĂ NR. ………/2011

Şedinţa publică din data de ……… 2011

Completul compus din:

PREŞEDINTE – ..

GREFIER – …….

Pe rol judecarea cauzei de minori şi familie privind pe reclamanţii ZM, ZI şi pe pârâţii NZA, NZO, având ca obiect stabilire program vizitare minor.

La apelul nominal făcut în cauză nu se prezintă nimeni.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, după care:

Constată că, fondul cauzei s-a dezbătut la data de ………, mersul dezbaterilor şi concluziile părţilor au fost consemnate în încheierea de şedinţă întocmită cu respectiva ocazie, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre şi prin care s-a amânat pronunţarea pentru …….., pentru a se da posibilitate părţilor să depună concluzii scrise şi pentru astăzi, în vederea deliberării.

INSTANTA

Deliberând asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Oradea la data de ……, sub nr. de dosar ………../2009, reclamanţii ZM, ZI au chemat în judecată pe pârâţii NZA şi NZO solicitând obligarea acestora să le permită să aibă legături personale cu minorul NZB, născut la data de ……….., după următorul program: în fiecare zi de marţi şi joi din săptămână, de la orele 16:00 până la orele 19:00, cu ridicarea minorului; în perioada vacanţei de vară 2 săptămâni în iulie sau în august cu ridicarea acestuia de la domiciliul părinţilor , iar în vacanţa de iarnă din 25 până în 27 decembrie a fiecărui an.

În motivarea în fapt a cererii, reclamanţii arată că sunt bunicii materni ai minorului NZB şi datorită atitudinii părinţilor acestuia, sunt împiedicaţi să aibă legături personale cu acesta. Învederează reclamanţii că au încercat de nenumărate ori să discute cu pârâţii, dar aceştia îi mint inexplicabil, îi ocolesc. Nu li s-a permis să îşi vadă nepotul, au mai arătat reclamanţii, din 25 februarie 2008, până în iunie 2009. Au încercat să îşi vadă nepoţelul la grădiniţă, cerând relaţii despre el, au fost şi la locul de muncă al fiicei lor, mama minorului, dar sunt trataţi inexplicabil, cu lipsă de respect şi ca şi cum nu i-ar cunoaşte. Menţionează reclamanţii că au efectuat mai multe demersuri în încercarea de a fi alături de minor, solicitând chiar şi sprijinul Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului sau a Ministerului Justiţiei şi a Ministerului Muncii. Mai precizează că pârâţii i-au minţit atât pe ei cât şi pe bunica maternă că s-au mutat în Ungaria, însă au aflat că locuiesc în România, în localitatea Borşa.

În drept sunt invocate prevederile art. 14 alin. 1 din Legea nr. 272/2004.

În probaţiune, s-a anexat în xerocopie, următoarele înscrisuri: adresa nr. …/27.05.2009 emisă de Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale- Autoritatea naţională pentru protecţia drepturilor copilului, adresa nr. …. emisă de Ministerul Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti şi adresa nr. …. emisă de Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului

Pârâţii au formulat întâmpinare (filele 29-31), prin care au solicitat respingerea acţiunii ca fiind fără obiect.

În motivarea în fapt a întâmpinării, pârâţii arată că nu le-a interzis reclamanţilor să aibă relaţii personale cu minorul. Menţionează pârâţii că reclamanţii nu se mulţumesc cu simple vizite la creşă, grădiniţă sau la domiciliu, aceştia dorind stabilirea unui program de vizitare cu ridicarea minorului. Apreciază reclamanţii că pârâţii înţeleg a deturna printr-un exerciţiu abuziv drepturile de a avea relaţii personale cu nepotul, într-un raport de substituire în drepturile şi obligaţiile părinţilor.

În drept sunt invocate prevederile art. 15 din Legea nr. 272/2004.

Prin înscrisul intitulat „petiţie” şi depus la dosar prin Serviciul registratură la data de 09.11.2010, pârâţii au arătat că prin acţiunea formulată reclamanţii în loc să găsească o cale amiabilă de soluţionare a neînţelegerilor au urmărit subminarea drepturilor părinteşti garantate de Legea nr. 272/21004 şi Codul Familiei. În fapt, reclamanta ZI, au apreciat pârâţii, a perturbat şi deranjat personal, în nenumărate rânduri, liniştea minorului, atât la creşa nr. 9 cât şi la grădiniţa 34.În afara acestor acţiuni, reclamanta a întreprins şi o serie de activităţi care contravin dreptului copilului la protejarea imaginii sale publice şi a vieţii sale intime, private şi familiale garantate de art. 22 dn legea nr. 272/2004, iar prin solicitarea de a se stabili un program de vizitare cu ridicarea minorului se urmăreşte separarea minorului de către părinţi, fapt ce contravine art. 30,332 din Legea nr. 272/2004 şi art.100 din Codul familiei.

Reclamanţii au formulat precizare de acţiune ( fila 95) prin care au solicitat stabilirea următorului program de vizitare: în fiecare zi, de luni şi vineri din săptămână, de la orele 15:00 până la orele 18:00, cu ridicarea acestuia de la grădiniţă/şcoală, iar în ultima zi de luni din fiecare lună, de la orele 15:00 până marţi la orele 13:00; în vacanţa de vară, între 1-15 iulie să îşi petreacă vacanţa la bunici, iar de Crăciun, între 27 decembrie orele 10:00 până în 30 decembrie orele 18:00.

Precizarea de acţiune nu a fost motivată în fapt.

Sub aspectul probatoriului în cauză a fost încuviinţată şi administrată proba cu înscrisuri, proba cu interogatoriul părţilor ( filele 49-60) şi proba testimonială, fiind audiată pentru reclamanţi martora AD, iar pentru pârâţi martora SMC, declaraţiile acestora fiind ataşate la dosar, filele 93 -94.

În termenul de pronunţare părţile au depus la dosar concluzii scrise, avute în vedere de instanţă cu ocazia analizei cauzei.

Examinând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

În fapt, reclaman?ii sunt bunicii materni ai minorului NZB, născut la data de…., rezultat din căsătoria pârâ?ilor NZA şi NZO.

Pârâ?ii au domiciliat împreună cu reclaman?ii aproximativ 2 săptămâni după na?terea minorului, iar ca urmare a neîn?elegerilor apărute între cele două familii, neîn?elegeri determinate în principal de opiniile diferite referitoare la modul de cre?tere ?i îngijire a minorului, pârâ?ii s-au mutat la domiciliul bunicii paterne, unde au stat până în ianuarie 2009.

În perioada în care pârâţii au locuit la bunica paternă a minorului, reclaman?ii au avut legături personale doar sporadice cu nepotul lor, cu prioritate în preajma zilei de na?tere a acestuia. Pârâta a arătat prin răspunsul la interogator că minorul i-a avut alături pe bunici de ziua sa de naştere de trei ori, iar pârâtul a arătat că îşi aminteşte că l-a invitat odată pe bunic la o pizza.

Pe de altă parte, martora SMC- mama pârâtului şi bunica paternă a arătat că în perioada în care minorul ?i părin?ii acestuia au stat la ea, nu au fost vizita?i de către reclaman?i, dar ace?tia primeau informa?ii despre minor de la ea sau se vedeau în parc. A mai relatat martora că în perioada în care pârâţii au stat la ea, reclamanţii nu şi-au vizitat nepotul, deşi nu li s-a interzis nici de ea şi nici de pârâţi, precum şi că nu s-au interesat de cel mic. Dar reţine instanţa că aceste declaraţii finale ale martorei sunt contrazise de înscrisurile depuse în probaţiune din care rezultă că reclamanţii au efectuat demersuri încă din primăvara anului 2008 pe lângă Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Bihor, pentru a verifica condiţiile de viaţă în care trăieşte minorul.

Ori aceste demersuri nu s-ar justifica dacă relaţia dintre reclamanţi şi pârâţi ar fi fost una firească, una de comunicare, dacă aceştia ar fi dat informaţii şi ar fi permis bunicilor să se intereseze de nepot, să-i fie aproape şi să contribuie la creşterea sa.

Instanţa constată pe baza probelor administrate că reclamanţii au încercat să îşi vadă nepotul, că au încercat să aibă o relaţie de afecţiune firească cu acesta, au încercat să îi ducă cadouri prin intermediul fiicei lor, pârâta. Astfel, potrivit declaraţia martorei SMC, bunicii materni ?i-au văzut nepotul, în luna august 2009, în parc, iar reclamanta a fost împreună cu martora – bunica paternă – ?i la grădini?a minorului pentru a se interesa de acesta. Acest aspect este confirmat ?i de răspunsul la interogatoriu dat de către pârâ?i, ce au arătat că în luna noiembrie 2009, bunicile ?i-au vizitat nepotul la grădini?ă, aspect ce i-a surprins, i-a contrariat, dat fiind faptul că bunicilor nu le era interzis să-?i viziteze nepotul la domiciliul său sau la domiciliul bunicilor materni.

Pârâta a recunoscut şi că a fost vizitată la locul de muncă de către mama sa pentru a – i aduce copilului cadouri de sărbători sau de zilele de na?tere, dar a mai arătat aceasta şi că nu a băgat-o în seamă dat fiind faptul că era ocupată cu pacien?ii, fiind asistentă medicală. Pârâtul la rându-i a arătat că reclamanta ?i-a vizitat nepotul la spital, când acesta a fost bolnav, fapt ce l-a derutat, pentru că nu ?tia că bunicii materni cunosc că minorul este bolnav.

Ori aceste toate reacţii ale pârâţilor şi acţiuni ale reclamantei nu s-ar fi justificat dacă bunicilor li s-ar fi permis să îşi vadă nepotul, atât la domiciliul lor, cât şi la domiciliul minorului. Faţă de toate aceste demersuri efectuate de către reclamanţi, instanţa reţine că aceştia şi-au manifestat constant dorinţa de a fi aproape de nepotul lor, dorinţă ce însă nu s-a putut concretiza din cauza relaţiilor tensionate dintre părţi.

Existenţa stării conflictuale dintre reclamanţi şi pârâţi este confirmată şi de declaraţia martorei SMC aceasta arătând că a discutat cu părţile despre motivul acestor neînţelegeri şi i s-a spus că acestea ar fi din cauză că pârâtul şi-ar influenţa negativ soţia. Ştie martora, de la pârâta NZO că reclamanta, mama sa, i-a cerut de mai multe ori să-l părăsească pe pârât şi să vină acasă împreună cu minorul, pârâta neconformându-se, dat fiind că are o relaţie fericită cu soţul său. În ceea ce priveşte relaţia dintre ea şi pârâţi, martora a arătat că anterior demarării acestui litigiu, nu era nici bună, nici rea, iar la momentul la care aceştia s-au mutat de la ea nu i-au comunicat expres încotro se mută, ci i-au spus generic că „spre S…”.

Martora SMC a mai arătat şi că după vizita din noiembrie 2009 făcută la grădini?ă împreună cu reclamanta, li s-a interzis de către pârâţi să-l mai viziteze pe cel mic. Reclamantul ZI a arătat că au primit o notificare de la pârâţi, în care li se spunea că pot vedea copilul la domiciliul acestora sau la grădiniţă, dar că au constatat ulterior că nu există grădiniţa ce le-a fost indicată. A mai învederat că nu se poate deplasa la domiciliul nepotului său, dat fiind faptul că acesta locuie?te la aproximativ 30 de km de Oradea, că şi-a vândut maşina ce îi permitea o astfel de deplasare, ca urmare a faptului că a suferit o operaţie la ochi.

Totodată instanţa constată că reclamanţii, în încercarea de a avea legături cu nepotul lor, au făcut o serie de sesizări, atât la Autoritatea Naţională pentru Protecţia Drepturilor Copilului, la Ministerul Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti, precum şi la Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Bihor, cazul fiind monitorizat timp de trei luni prin efectuarea unor întâlniri organizate cu părinţii şi bunicii copilului, consilierea părţilor implicate, vizite la domiciliu şi creşă (f. 10-12), fapt ce a dus la acutizarea relaţiilor dintre părţile din prezenta cauză.

Dar, contrar opiniei pârâţilor, instanţa apreciază că toate aceste acţiuni ale reclamanţilor nu contravin dreptului copilului la protejarea imaginii sale publice şi a vieţii intime, ci reprezintă doar modalitatea prin care bunicii materni au înţeles să apeleze la instituţiile de specialitate ale statului, în încercarea de a avea legături personale cu nepotul lor, legături intersize de pârâţi.

Instanţa reţine că dreptul intern, prin dispoziţiile art. 14 din legea nr. 272/2004, consacră dreptul fundamental al minorului de a avea relaţii personale şi contacte directe cu părinţii, rudele, precum şi cu alte persoane faţă de care acesta a dezvoltat legături de ataşament, copilul având dreptul de a-şi cunoaşte rudele şi de a întreţine relaţii personale cu acestea, în măsura în care acest lucru nu contravine interesului său superior. Instanţa reţine totodată că toate drepturile reglementate de aceasta lege nu trebuie privite numai ca drepturi litigioase, adică ca drept al copilului de a acţiona în instanţă în vederea protejării intereselor sale, dar şi ca drepturi subiective care trebuie să îi fie asigurate de familie, iar, la nevoie, şi de către stat, ce are obligaţia de a asigura protecţia copilului şi garantarea respectării tuturor drepturilor sale (art. 5 teza finală din Legea nr. 272/2004).

Pe de altă parte, instanţa reţine că art. 8 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului reglementează dreptul oricărei persoane la respectarea vieţii sale de familie, iar Curtea Europeana a Drepturilor Omului a stabilit că, în sensul art. 8 din Convenţie, în viaţa de familie intră şi relaţiile dintre rude apropiate “care pot avea un rol considerabil în materie, cum ar fi, spre exemplu, cele între bunici si nepoţi (…) ceea ce implica pentru stat obligaţia de a acţiona în aşa fel încât să asigure rezolvarea normală a acestor raporturi” (cauza Marckx v/Belgia, cauza Scozzari Giunta c. Italiei,).

În aceste condiţii, faţă de dispoziţiile art. 8 din CEDO, aplicabile în plan intern în baza prevederilor art. 20 din Constituţie, rezultă că şi bunicii au atât dreptul de a menţine relaţii personale cu nepoţii lor, cât şi dreptul la protecţie din partea statului în cazul în care sunt împiedicaţi în stabilirea acestor relaţii, de alte persoane particulare.

Eventuala interzicere a acestor relaţii şi neacordarea de către stat a asistenţei juridice bunicilor în vederea restabilirii unei legături efective cu nepotul lor poate fi dispusă conform jurisprudenţei constante a CEDO numai în măsura în care: (1) o astfel de soluţie ar fi prevăzută de lege, (2) ar urmări un scop legitim, (3) ar fi necesară într-o societate democratică, adică dacă ar exista motive sociale imperioase şi (4) numai dacă ingerinţa ar fi proporţională cu scopul legitim urmărit.

Instanţa reţine că, pe plan intern, există dispoziţii legale ce să permită instanţelor limitarea sau chiar interzicerea relaţiilor dintre bunici şi nepoţi, dar doar în condiţiile şi în măsura în care există motive temeinice de natură a primejdui dezvoltarea fizică, psihică, intelectuală sau morală a copilului.

Astfel, instanţa reţine că potrivit art. 14, alin. 3 din Legea nr. 272/2004 „ părinţii sau un alt reprezentant legal al copilului nu pot împiedica relaţiile personale ale acestuia cu bunicii, fraţii şi surorile ori cu alte persoane alături de care copilul s-a bucurat de viata de familie, decât în cazurile în care instanţa decide în acest sens, apreciind că există motive temeinice de natură a primejdui dezvoltarea fizică, psihică, intelectuală sau morală a copilului”.

Dar, în prezenta cauză, instanţa constată că o astfel de măsură de interdicţie nu este necesară, nu există nici un motiv pertinent, nici o nevoie imperioasă în sensul Convenţiei, care să ducă la concluzia că stabilirea relaţiilor dintre bunicii materni şi minor ar fi de natură să îl prejudicieze în vreun fel pe acesta din urmă şi care, astfel, să justifice neacordarea sprijinului din partea statului în vederea stabilirii unor legături cât mai strânse a bunicilor cu nepotul lor.

Susţinerile indirecte referitoare la alunecarea peste balcon a pârâtei de la etajul 9 al blocului în care domicilia, la vârsta de 6 ani, ceea ce ar denota o lipsă de atenţie a reclamanţilor în supravegherea fiicei lor, nu reprezintă, în opinia instanţei, decât un eveniment nefericit, cauzat de o neatenţie concurentă. Această unică situaţie nu este de natură să inducă instanţei o temere rezonabilă că minorul ar putea fi expus unui pericol iminent în cazul în care ar întreţine relaţii personale cu bunicii săi. Dimpotrivă, instanţa constată pe baza declaraţiei martorei SMC, bunica paternă a minorului, că reclamanţii nu ar putea reprezenta un pericol fizic sau psihic pentru minor, dimpotrivă aceştia ar fi puţin mai permisivi. Pe de altă parte instanţa constată că pârâţii nu au învederat nici un motiv concret ce să ducă la concluzia că bunicii nu ar putea avea grijă de nepotul lor, în perioada în care aceştia ar sta împreună.

Nici motivele pentru care pârâtul a arătat că nu doreşte ca minorul să aibă legături cu bunicii săi nu sunt de natură a interzice stabilirea unor astfel de relaţii, pe de o parte întrucât susţinerile acestuia că soţia sa ar fi fost lovită de reclamanţi când atingea lucrurile din casă, nu se coroborează cu nicio altă probă administrată în cauză, iar pe de altă parte nu s-a indicat în cauză niciun indiciu ce să ducă la concluzia unui comportament abuziv al bunicilor faţă de minor. Nici modalitatea în care reclamanţii înţeleg să hrănească minorul – pârâtul considerând că minorul nu trebuie să fie forţat să mănânce mai mult, aşa cum crede soacra sa că ar trebui– nu poate reprezenta o condiţie suficientă pentru a restrânge astfel de relaţii, întrucât în prezenta cauză nu se analizează necesitatea încredinţării minorului la bunici, ci doar dreptul acestora şi al minorului de a păstra relaţii personale.

Nici susţinerile pârâţilor că prin solicitarea de ridicare a minorului 2 săptămâni în vacanţa de vară şi respectiv în perioada sărbătorilor de Crăciun se urmăreşte separarea minorului de părinţi, nu sunt considerate de instanţă ca temeinice, aceştia exercitându-şi drepturile şi obligaţiile părinteşti pe toată durata în care minorul se află la bunicii săi, stabilirea în favoarea bunicilor şi a minorului a unui program de vizitare nereprezentând nicidecum vreo restrângere a acestor drepturi.

Faţă de cele de mai sus, văzând că dreptul de a avea legături personale cu bunicii săi este un drept fundamental al fiecărui copil şi nu implică îngrădirea în niciun fel a drepturilor părinteşti, reţinând şi că relaţiile conflictuale dintre părinţi şi bunici nu trebuie să se răsfrângă asupra legăturilor pe care minorul are dreptul şi interesul de a le dezvolta cu aceştia din urmă, instanţa urmează să încuviinţeze ca reclamanţii să aibă legături personale cu minorul NZB, nepotul lor.

În ceea ce priveşte stabilirea în concret a unui program de vizitare a minorului, instanţa va avea în vedere faptul că de la o vârsta fragedă acesta a stat doar cu bunica paternă şi cu părinţii săi, iar de la vârsta de patru ani, doar cu părinţii săi, fără a avea obişnuita de a rămâne doar în prezenţa bunicilor materni şi mai ales aceea de a rămâne peste noapte cu aceştia.

Pentru aceste considerente, reţinând şi că între minorul NZB şi bunicii săi va trebui să se stabilească treptat o legătură sufletească specifică relaţiilor bunici – nepot, văzând că datorită relaţiilor tensionate dintre părţi acest program ar fi lipsit de conţinut dacă s-ar realiza la domiciliul pârâţilor, apreciind şi că luarea bruscă a minorului din mediul cunoscut şi rămânerea peste noapte în timpul săptămânii la bunicii săi şi stabilirea unui program de vizitare de două ori pe săptămână, iar în vacanţa de vară pentru 2 săptămâni, este de natură a perturba programul zilnic al minorului care nu a mai fost despărţit de părinţii săi pe o perioadă aşa de lungă, instanţa va admite doar în parte cererea formulată urmând a stabili un program de vizitare, astfel: din două în două săptămâni, vinerea, de la ora 15.00 la ora 18.00, cu ridicarea minorului de la grădiniţă sau ?coală, în vacanţa de vară, 7 zile, între 1 -7 iulie a fiecărui an, iar de Crăciun, din 27 decembrie orele 10 până în 30 decembrie orele 18, cu ridicarea minorului, urmând ca în cazul în care relaţiile dintre bunici şi nepotul lor se

În ceea ce priveşte cheltuielile de judecată, faţă de soluţia admiterii doar în parte a cererii formulate şi precizate, instanţa va dispune obligarea pârâţilor la plata în favoarea reclamanţilor a sumei de 203 lei cheltuieli de judecată, reprezentând 1 din taxa judiciară de timbru de 6 lei şi 1 din onorariu avocat de 400 lei, justificat cu chitanţa nr. 29/23.11.2009 (f. 103).

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE:

Admite în parte cererea precizată formulată de reclamanţii ZI şi ZM, ambii domiciliaţi în………………… împotriva pârâţilor NZA şi NZO, ambii domiciliaţi în ………… şi în consecinţă:

Încuviinţează ca reclamanţii să aibă legături personale cu minorul NZB, născut la data de ……., stabilind următorul program de vizitare , astfel:

-din două în două săptămâni, vinerea, de la ora 15.00 la ora 18.00, cu ridicarea minorului de la grădiniţă sau ?coală.

-în vacanţa de vară, 7 zile între 1 -7 iulie a fiecărui an, iar de Crăciun din 27 decembrie orele 10 până în 30 decembrie orele 18, cu ridicarea minorului.

Obligă pârâţii să plătească reclamanţilor suma de 203 lei cheltuieli de judecată.

Cu apel în 15 zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţa publică din …………

PREŞEDINTE, GREFIER,