De asemenea, în conformitate cu disp. art. 43 alin. 1 din lege, copilul are dreptul de a se bucura de cea mai buna stare de sanatate pe care o poate atinge si de a beneficia de serviciile medicale si de recuperare necesare pentru asigurarea realizarii efective a acestui drept.
De asemenea, în conformitate cu disp. art. 43 alin. 1 din lege, copilul are dreptul de a se bucura de cea mai buna stare de sanatate pe care o poate atinge si de a beneficia de serviciile medicale si de recuperare necesare pentru asigurarea realizarii efective a acestui drept.
În aceeasi ordine de idei, potrivit art. 46 alin. 1 si 2 din acelasi act normativ, copilul cu are dreptul la îngrijire speciala, adaptata nevoilor sale, având dreptul la educatie, recuperare, compensare, reabilitare si integrare, adaptate posibilitatilor proprii, în vederea dezvoltarii personalitatii sale.
Conventia de la New York cu privire la drepturile copilului si Regulile standard privind egalizarea sanselor pentru persoanele cu handicap (Rezolutia ONU din 1993), mentioneaza cu claritate nevoia de participare sociala si de egalizare a sanselor pentru copiii si persoanele cu handicap, ca mijloace de promovare a drepturilor umane.
Conventia de la New York cu privire la drepturile copilului si Regulile standard privind egalizarea sanselor pentru persoanele cu handicap (Rezolutia ONU din 1993), mentioneaza cu claritate nevoia de participare sociala si de egalizare a sanselor pentru copiii si persoanele cu handicap, ca mijloace de promovare a drepturilor umane.
În atingerea acestui scop, masurile si serviciile de protectie speciala, de interventie si sprijin sunt variate si au ca finalitate, printre altele: reducerea sau minimalizarea unor consecinte invalidante ale afectiunilor sau bolilor si ameliorarea conditiilor de viata individuala si sociala, pentru a asigura si a sprijini dezvoltarea maximala a potentialului copilului.
Prin sentinta civila nr. 270 din 08 iulie 2010, pronuntata de Tribunalul Dolj, s-a respins contestatia formulata de reclamanta S.M., reprezentant legal al minorului S.I.V., în contradictoriu cu intimata Consiliul Judetean Dolj – Comisia Pentru Protectia Copilului Dolj, având ca obiect contestare hotarâre privind stabilirea gradului de handicap.
Pentru a pronunta aceasta sentinta, instanta de fond a retinut urmatoarele:
Potrivit Anexei 1 din Ordinul MSF nr. 725/2002, gradul GRAV de handicap se poate acorda copiilor care au, în raport cu vârsta, capacitatea de autoservire înca neformata sau pierduta, respectiv au un grad de dependenta ridicat fizic si psihic. În aceasta situatie autonomia persoanei este foarte scazuta din cauza limitarii severe în activitate, ceea ce conduce la restrictii multiple în participarea sociala a copilului. Drept urmare, copilul necesita îngrijire speciala si supraveghere permanenta din partea altei persoane.
În speta de fata, chiar daca prin raportul de expertiza medico-legala s-a stabilit ca minorul prezinta diagnosticul “Diabet zaharat tip 1 insulinodependent-Juvenil” si s-a apreciat ca acesta necesita îngrijire speciala si supraveghere permanenta din partea altei persoane, instanta a constatat ca în acelasi raport s-a precizat ca minorul are capacitatea de autoservire formata corespunzator vârstei si un grad de dependenta fizica si psihica specifice vârstei.
Ori, pentru încadrarea în gradul de handicap grav era necesar ca minorul sa aiba capacitatea de autoservire înca neformata sau pierduta, nu una specifica vârstei sau un grad de dependenta ridicat fizic si psihic, nu unul specific vârstei.
Ca atare, instanta a considerat ca nu se poate dispune încadrarea în gradul de handicap grav a minorului, asa cum s-a solicitat. Ca urmare a celor aratate mai sus, constatând astfel ca în mod corect minorul a fost încadrat ca persoana cu handicap ACCENTUAT, instanta a respins contestatia ca neîntemeiata.
Împotriva acestei hotarâri judecatoresti reclamanta a declarat recurs în termen si motivat.
Criticile sunt în esenta urmatoarele: instanta de de fond nu a interpretat corect concluziile raportului de expertiza care se refera la capacitatea de autoservire a copilului, corespunzatoare vârstei de 7 ani, fata de activitati zilnice normale, respectiv îmbracatul, spalatul, joaca, mersul pe jos sau hranirea la masa. Fata de aceste activitati, medicul legist a apreciat ca minorul este dezvoltat corespunzator vârstei si chiar reclamanta, în actiune a aratat ca acesta nu are deficiente psihice sau fizice care sa-l împiedice a se deplasa singur, în a se hrani singur, a se juca sau a reactiona normal la teama, pericole sau alti stimuli externi. Ceea ce trebuia sa urmareasca instanta era posibilitatea de autoservire si autocontrol a minorului în alimentatia specifica a acestuia ca si bolnav de diabet, în dozarea efortului fizic ( chiar si în joaca ) si, cel mai important controlul glicemic, controlul caloric al alimentelor consumate, autoservirea în luarea tratamentului injectabil ( dozarea si injectarea insulinei ) de 4 ori pe zi ( este nerecomandata injectarea singur, pâna la 10 ani ). Apreciaza ca instanta a analizat superficial aspectele de mai sus, desi în actiune a expus pe larg tot tabloul clinic al bolii copilului, evolutia sa, greutatile si riscurile pe care le înfrunta, daca nu se administreaza corect tratamentul.
A solicitat admiterea recursului, modificarea sentintei, în sensul admiterii contestatiei asa cum a fost formulata.
Recursul s-a admis ca fondat, pentru considerentele ce se vor arata în continuare:
Conform art. 2 alin. 3 din Legea 272/2004 privind protectia si promovarea drepturilor copilului, principiul interesului superior al copilului va prevala în toate demersurile si deciziile care privesc copiii, întreprinse de autoritatile publice si de organismele private autorizate, precum si în cauzele solutionate de instantele judecatoresti.
Potrivit art. 6 lit. a si f din acelasi act normativ, respectarea si garantarea drepturilor copilului se realizeaza conform mai multor principii, dintre care sunt de subliniat urmatoarele: respectarea si promovarea cu prioritate a interesului superior al copilului si asigurarea unei îngrijiri individualizate si personalizate pentru fiecare copil.
În aceeasi ordine de idei, potrivit art. 46 alin. 1 si 2 din lege, copilul cu handicap are dreptul la îngrijire speciala, adaptata nevoilor sale, având dreptul la educatie, recuperare, compensare, reabilitare si integrare, adaptate posibilitatilor proprii, în vederea dezvoltarii personalitatii sale.
Masurile si serviciile de protectie speciala, de interventie si sprijin sunt variate si au ca finalitate, printre altele: reducerea sau minimalizarea unor consecinte invalidante ale afectiunilor sau bolilor si ameliorarea conditiilor de viata individuala si sociala pentru a asigura si a sprijini dezvoltarea maximala a potentialului copilului.
La baza aprecierii severitatii handicapului (dizabilitatii) stau, în principal, criteriile generale enuntate în Ordinul MSF 725/2002, printre care si posibilele limitari în activitate si restrictii în participarea sociala, ca efecte ale bolii sau ale deficientei.
În orice caz, aplicarea combinata a criteriilor medicale si psihosociale se face diferentiat si adaptat particularitatilor de vârsta ale copiilor în cauza, iar încadrarea în grade de handicap se face în raport cu intensitatea deficitului functional individual si prin corelare cu functionarea psihosociala corespunzatoare vârstei.
Deci, prezenta unei conditii de sanatate (boli, afectiuni etc.) este o premisa, dar aceasta nu conduce obligatoriu la handicap. Prin urmare, diagnosticul medical în sine nu este ca atare suficient pentru a fundamenta încadrarea într-o categorie de handicap, el trebuie corelat cu evaluarea psihosociala. La evaluarea eventualului handicap, alaturi de stabilirea gradului de disfunctionalitate a organismului, se vor lua în considerare si factorii de mediu, inclusiv cei familiali, calitatea educatiei, masurile luate de familie, posibila neglijare, precum si factorii personali.
În concluzie, la asimilarea pe grade de handicap se va tine seama ca nu boala în sine determina severitatea handicapului, ci gradul tulburarilor functionale determinate de acestea, în raport cu stadiul de evolutie, de complicatii în activitatea si participarea sociala, de factori personali. Deci, pentru aceeasi boala – ca premisa a identificarii si încadrarii – încadrarea în grade de handicap poate merge de la gradul usor la gradul grav.
În cauza se ridica problema de a identifica si stabili severitatea dizabilitatii, respectiv aceea de a stabili gradul de handicap al copilului: ACCENTUAT sau GRAV, pornind de la regulile enuntate în precedent, dar si de la regula ca evaluarea si încadrarea într-un grad de handicap nu este un scop în sine si ca acestea trebuie sa duca la cresterea calitatii vietii copilului, prin îmbunatatirea îngrijirii, dar si interventii personalizate cu scop recuperator si de facilitare a integrarii sociale.
Gradul grav de handicap se poate acorda copiilor care au, în raport cu vârsta, capacitatea de autoservire înca neformata sau pierduta, respectiv au un grad de dependenta ridicat fizic si psihic. În aceasta situatie autonomia persoanei este foarte scazuta din cauza limitarii severe în activitate, ceea ce conduce la restrictii multiple în participarea sociala a copilului. Drept urmare, copilul necesita îngrijire speciala si supraveghere permanenta din partea altei persoane.
Trei ani consecutiv, între 4 si 7 ani ai copilulu S.I.V., diagnosticat cu diabet zaharat insulinodependent dezechilibrat, care necesita tratament strict supravegheat, a fost încadrat în gradul de handicap GRAV. Odata cu împlinirea vârstei de 7 ani, Comisia pentru protectia copilului – C.J. Dolj a emis hotarârea contestata, stabilind încadrarea în gradul ACCENTUAT, dar si ca minorul nu mai necesita îngrijire speciala si supraveghere permanenta.
Într-adevar, potrivit disp. art. 2 alin. 1 lit. a si b din HOTARÂREA Nr. 1.437/2004 privind organizarea si metodologia de functionare a comisiei pentru protectia copilului, Comisia are urmatoarele atributii principale: stabileste încadrarea copiilor cu dizabilitati într-un grad de handicap si, dupa caz, orientarea scolara a acestora si reevalueaza periodic hotarârile privind masurile de protectie, precum si încadrarea în grad de handicap.
În vederea exercitarii acestor atributii, serviciul de evaluare complexa din cadrul Directiei întocmeste raportul de evaluare complexa si planul de recuperare a copilului cu dizabilitati si propune Comisiei încadrarea copilului într-un grad de handicap si orientarea scolara/profesionala; aceste propuneri se fac în baza raportului de evaluare complexa si prin aplicarea criteriilor de încadrare într-un grad de handicap, potrivit art. 21 lit. d din acelasi act normativ.
Potrivit art. 22 alin. 1 din HG 1437/2004, Serviciul de evaluare complexa a copilului cuprinde câte un specialist din urmatoarele categorii profesionale: medic pediatru, psiholog, psihopedagog, asistent social si neuropsihiatru sau, dupa caz, neurolog pentru copii ori psihiatru pentru copii sau alt specialist, dupa caz.
În cauza, în mod judicios prima instanta a dispus efectuarea unui raport de expertiza medico-legala complexa, acesta fiind realizat de 4 medici primari specialisti, din care trei sunt în specialitatea: Diabet, nutritie si boli metabolice, Pediatrie si Psihiatrie pediatrica. Concluziile acestui Raport sunt clare si fara echivoc, în sensul ca minorul în vârsta de 7 ani necesita îngrijire speciala si supraveghere permanenta din partea altei persoane, având în vedere afectiunea de care sufera si vârsta actuala.
S-a retinut faptul ca acesta este insulino dependent si necesita tratament continuu cu Insulina – 4 injectii/zi, în doze variabile, fiind recomandata dozarea glicemiei de cel putin 4 ori/zi înainte de administrarea insulinei si oricând la nevoie, pentru evitarea hipoglicemiilor severe. De asemenea, potrivit recomandarilor medicale, copilul mai urmeaza regim dietetic, dieta fiind repartizata în 6 mese, adaptându-se permanent. Nu în ultimul rând, s-a recomandat supravegherea efortului fizic depus de copil, evitarea eforturilor mari si prelungite si monitorizarea atenta a glicemiilor în timpul efortului cu ajustarea insulinei si adaptarea dietei.
Or, chiar daca minorul are capacitatea de autoservire formata corespunzator vârstei si un grad de dependenta fizica si psihica specifice vârstei copilului sanatos, acestea se analizeaza si sunt relevante numai în raport cu activitatile obisnuite si corespunzatoare acestei vârste. În acelasi timp, trebuie subliniat, copilul S.I.V. nu are discernamântul faptelor si consecintelor lor format.
Prin urmare, multitudinea, ritmul si complexitatea operatiunilor medicale de dozare glicemie si administrare adecvata a insulinei, de dieta si de monitorizare permanenta, recomandate si expuse în precedent, nu pot fi realizate fara riscuri de copilul singur si nesupravegheat, nefiind specifice vârstei, ci bolii de care sufera.
Toate aceste cerinte medicale permanente conduc la dependenta, la limitari ale autonomiei si la restrictii multiple în participarea sociala a copilului, fiind necesare pentru prevenirea si eliminarea riscurilor multiple atât în mediul familial cât si în cel extrafamilial, îngrijirea speciala si supravegherea permanenta din partea altei persoane. Or, aceste cerinte sunt specifice gradului handicap GRAV, iar nu accentuat.
Pentru aceleasi motive, dar per a contrario, s-au înlaturat apararile formulate de intimata pârâta prin întâmpinare, prin care se solicita mentinerea gradului accentuat de handicap.
Acestea sunt considerentele în baza carora, potrivit art. 312 alin. 1 teza I, alin. 2 teza I Cod procedura civila , fiind incident cazul de recurs de modificare prev. de art. 304 pct. 9 Cod procedura civila, s-a admis recursul, s-a modificat în tot sentinta civila nr. 270 din 08 iulie 2010, pronuntata de Tribunalul Dolj, s-a admis contestatia formulata, s-a modificat în parte hotarârea contestata emisa de Comisia pentru Protectia Copilului – Dolj, în sensul ca minorul S.I.V. se încadreaza în gradul de handicap GRAV si necesita îngrijire speciala si supraveghere permanenta. Se va mentine restul dispozitiilor hotarârii contestate cu privire la emiterea Certificatului de handicap corespunzator noii încadrari.
??
??
??
??
5
