Subiect activ al contravenţiei prev. de art. 220 lit.c din OG 92/2003 Contravenţii. Închisoare contravenţională


Menţine ca legal şi temeinic procesul verbal seria ANV/200 nr. 0048874 din 07.10.2009 întocmit de intimată.”

Pentru a se dispune astfel, s-au reţinut următoarele:

Prin plângerea înregistrată la data de 22.10.2009 sub nr. 28077/245/2009 pe rolul Judecătoriei Iaşi petenta A.F.PM a solicitat în principal anularea procesului verbal seria ANV/200 nr. 0048874/07.10.2009 emis de intimatul DRCAVM Iaşi şi în subsidiar inlocuirea sancţiunii amenzii cu avertisment.

În motivarea plângerii sale petenta arată că prin procesul verbal contestat a fost sancţionată cu amendă de 20.000 de lei pentru faptul că în incinta magazinului său au fost găsite 25 de pachete ţigări cu timbre Republica Moldova, din care 21 pachete Plugarul şi 4 pachete Winston. Cele 25 de pachete de ţigări se aflau depozitate într-un dulap unde Păiuş Maria îşi ţinea lucrurile personale. Controlul a fost efectuat doar în prezenţa unei vânzătoare aflate în perioada de probă şi care din neştiinţă a arătat ca bunurile erau destinate vânzării, în realitate pachetele de ţigări fiind destinate uzului personal sau pentru oamenii pe care petenta îi avea la muncile câmpului. Raportat la gravitatea redusă a faptei contravenţionale petenta solicită în subsidiar şi înlocuirea amenzii cu avertismentul.

Alăturat plângerii au fost depuse următoarele înscrisuri: copie proces verbal (f.6), certificat de înregistrare (f. 7).

Intimata a formulat întâmpinare prin care solicită respingerea plângerii contravenţionale, procesul verbal contestat fiind temeinic şi legal întocmit iar sancţiunea amenzii minime dispuse este corespunzătoare gradului de pericol social al faptei. Astfel se arată că la punctul de lucru al petentei au fost găsite 420 de ţigarete marca Plugarul şi 80 de ţigarete Winston, fără marcaje corespunzătoare legislaţiei române şi fără documente de provenienţă. Această situaţie de fapt se identifică în drept cu prevederile art. 220 alin.1 lit.c) din OG 92/2003, act normativ reţinut şi ca temei al răspunderii contravenţionale. Pericolul social este considerat de intimat ca fiind unul sporit întrucât practic petenta încearcă să se sustragă de la plata taxelor datorate statului român, bunurile fiind oferite spre vânzare, iar sumele încasate de pe urma lor nefiind impozabile datorită lipsei dovezii de provenienţă a lor şi a înscrierii în contabilitate.

Alăturat întâmpinării a fost depusă documentaţia ce a stat la baza întocmirii procesului verbal contestat (f.11-24).

Prin Sentinţa civilă nr. 10624 / 28.06.2010 Judecătoria Iaşi a declinat competenţa teritorială de soluţionare a plângerii Judecătoriei Paşcani.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Judecătoriei Paşcani la data de 23.08.2010 sub nr. 3505/866/2010, iar în faţa acestei din urmă instanţe părţile nu au înţeles să mai formuleze nici un fel de probatorii.

Analizand probatoriul administrat in cauză, prin prisma dispoziţiilor legale aplicabile, instanta reţine următoarele:

Petenta a fost sancţionată cu amenda in cuantum de 20.000 de lei in temeiul art. 220 al.1 lit c) din O.G. 92/2003 privind Codul de Procedura Fiscala. Conform acestui text de lege constituie contraventie “deţinerea in afará antrepozitului fiscal sau comercializarea pe teritoriul Romaniei a produselor accizabile supuse marcarii, (…)fará a fi marcate sau marcate necorespunzator ori cu marcaje false.”.

In fapt, la data de 06.10.2009, agentii constatatori ai intimatei au depistat in magazinul apartinand petentei 420 de ţigarete marca Plugarul şi 80 de ţigarete Winston, faţă de care petenta nu a putut prezenta acte de proveninta, iar aceste produse accizabile nu purtau timbrele corespunzatoare pentru a fi considerate corect marcate.

Din declaratiile vânzătoarei MG reiese faptul ca aceste produse au fost cumparate de catre PM în scopul comercializării (f.17), fiind depozitate in incinta localului.

Conform afirmatiilor petentei, ţigările, deşi se aflau în incinta localului, nu erau destinate vânzării catre clienti ci erau pentru plata în natură a unor muncitori ce o ajutau la muncile câmpului.

Urmeaza ca instanţa să aprecieze in ce măsura detinerea, cu sau fará intenţia de comercializare a unor asemenea produse, constituie sau nu contraventie in spiritul aratat de lege.

Faţă de aceasta, instanta observă ca prevederile art. 220 al.1 lit.c) din Codul de Procedura Fiscala sunt alternative. Astfel, sunt incriminate ca şi contraventie atât deţinerea cât şi comercializarea produselor accizabile cu nerespectarea conditiilor prevazute de lege referitoare la marcarea acestora, insă deţinerea nu este necesar a fi urmată neaparat de comercializare, astfel incat, pentru a incălca legea, o persoana este suficient sa deţina aceste produse.

Raportat la această interpretare, instanţa urmează a constata ca este indeplinită aceasta conditie pentru existenţa faptei contravenţionale, urmând a analiza in ce măsura deţinerea de catre proprietarul localului, in incinta unde îşi desfăşoară activitatea, poate atrage sau nu calitatea de contraventient a asociaţiei.

In acest sens, instanţa observa prevederile art. 4 din Directiva nr. 92/12/CCE a Consiliului Comunitatilor Europene la care face trimitere art. 144 al.1 lit.a) pct.8 din Codul Fiscal, cu referire la interpretarea termenilor folositi in art. 220 al.1 lit.c) Cod Procedura Fiscala.

Conform art. 4 din Directiva arătată mai sus, următorii termeni au următoarele intelesuri: lit.b) – “antrepozit fiscal: un loc in care bunurile supuse accizelor sunt produse, prelucrate, deţinute, primite sau expediate in regim de suspendare a accizelor de către un antrepozitar autorizat in cadrul activităţii sale, sub rezerva anumitor condiţii stabilite de autorităţile competente din statul membru in care se află antrepozitul fiscal; lit.a) – antrepozitar autorizat: o persoană fizică sau juridică autorizată de autorităţile competente dintr-un stat membru să producă, să prelucreze, să deţină, să primească şi să expedieze produse supuse accizelor in cadrul activităţii sale, accizele fiind suspendate in cadrul unui regim de antrepozit fiscal;”.

Faţă de definiţiile oferite de către Consiliul Comunităţilor Europene, rezultă că antrepozitar fiscal si antrepozit fiscal sunt denumiri caracteristice si aferente producătorilor si distribuitorilor de produse accizabile, nu si simplilor comercianţi, astfel incat, coroborand aceste noţiuni cu prevederile art.220 al.1 lit.c) din O.G.92/2003, rezultă ca orice persoana care detine sau comercializează produse accizabile nemarcate corespunzător, savârseste contravenţia prevăzută de acest articol.

Decizia nr.61/24.09.2007 dată de Inalta Curte de Casatie si Justitie in cadrul recursului in interesul legii vizând calitatea de contravenient pentru savarsirea faptei prevazuta de art. 220 al.1 lit.c) Cod Procedura Fiscala nu face decat sa explice si mai clar cine poate avea acesta calitate.

Astfel, conform deciziei amintite “persoana fizica nu poate deveni subiect activ special al contraventiei de detinere in afará antrepozitului fiscal ori de comercializare a produselor accizabile supuse marcarii, fará a fi marcate necorespunzator”, pe cale de consecinţă, persoana care are calitatea de antrepozitar sau comerciant, poate avea calitate de contravenient.

Faţă de aceste aspecte, instanţa constată ca petenta, deşi nu are calitatea de antrepozitar fiscal, totusi are calitatea de comerciant, astfel incât, in calitate de comerciant poate fi subiect activ al contravenţiei prevăzută de art. 220 al.1 lit. c) din Codul de Procedura Fiscala.

Avand calitatea necesară pentru a răspunde contraventional, si avand in vedere ca bunurile neaccizate au fost găsite in incinta magazinului unde işi desfăşoară petenta activitatea de comerţ cu produse alcoolice si tutun (care sunt supuse accizarii), apare ca irelevant aspectul că patronul societatii ar fi procurat acele bunuri pentru consumul propriu, intrucât legea sancţioneaza chiar si simpla deţinere a acestor produse.

Faţă de organul fiscal, obligatia de legalitate apartine petentei, iar depăşirea atributiilor de serviciu a titularului nu poate inlătura răspunderea acesteia faţă de stat.

Dacă titularul petentei şi-a depăşit atribuţiile, a acţionat in nume propriu, folosind incinta societăţii pentru scopuri personale şi prin aceasta a cauzat un prejudiciu asociaţiei familiale, eventualele daune urmează a fi recuperate de catre petentin virtutea raporturilor existente intre titular si asociaţia familiată sancţionată sau conform dreptului civil, nefiind insă de natură să inlăture răspunderea petentei pentru incalcarea legii.

Din punct de vedere al gravităţii faptei contravenţionale, instanţa observă că valorile sociale vizate spre protejare de prevederile art. 220 alin.1 lit.c) din Codul fiscal sunt cele de ordin financiar statal. Astfel, în cazul în care bunuri fără acte de provenienţă şi fără marcaje corespunzătoare sunt oferite spre comercializare există realul risc de eludare a posibilităţii statului de taxare şi impozitare a acestor bunuri şi a veniturilor obţinute din vânzarea lor. Măcar din acest punct de vedere pericolul social apare ca fiind de interes naţional, şi, pe cale de consecinţă nu se poate susţine că acesta este unul redus, vizând insuşi bunul mers al economiei ţării. Faţă de aceste considerente instanţa apreciază că nu se poate dispune înlocuirea sancţiunii amenzii cu avertismentul, nefiind întrunite prevederile art. 21 alin.3 din OG 2/2001.

Pentru considerentele de mai sus, instanţa urmează a respinge plângerea contravenţională formulată de către petentă, considerând temeinic si legal procesul verbal atacat.