Stabilirea calităţii de comorienţi, în conformitate cu dispoziţiile art. 21 din Decretul nr. 31/1954, potrivit cărora, în cazul când mai multe persoane au murit în acelaşi timp, fără să se poată stabili dacă una a supravieţuit alteia, sunt socotite că au murit deodată, se face de către instanţa de judecată pe baza probelor administrate.
în speţă, deşi soţii au decedat la aceeaşi dată, ca urmare a accidentului suferit, locul decesului – astfel cum rezultă din certificatele de deces şi fişa de observaţie medicală – este diferit, putându-se astfel stabili că soţia a supravieţuit soţului.
(Decizia nr. 1106 din 11 aprilie 2001 – Secţia a IlI-a civilă)
Prin Sentinţa civilă nr. 5476 din 20.06.2001, Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti a admis cererea principală formulată de reclamanţii-pârâţi F.V., F.l. şi F.M., în contradictoriu cu pârâţii-reclamanţi I.T. şi I.V.; a admis în parte cererea reconvenţională formulată de pârâţii-reclamanţi; a dispus anularea parţială a certificatelor de moştenitor nr. 7 şi 8 din 19.01.1998; a constatat că de pe urma defunctului I.H. au rămas ca moştenitori I.R., în calitate de soţie supravieţuitoare, cu o cotă de 1/2 din masa succesorală, şi I.T. şi I.V., în calitate de părinţi, cu o cotă de 1/2 din masa succesorală; a constatat că nu fac parte din masa succesorală drepturile şi obligaţiile aferente cotei de 1/4 din cele 20 părţi sociale a câte 5.000 lei fiecare, capital social la S.C. “A.” S.R.L. şi drepturile şi obligaţiile aferente cotei de 1/2 din cele 20 părţi sociale a câte 5.000 lei fiecare, capital social la S.C. “L.” S.R.L.; a constatat că fac parte din masa succesorală 1/2 din drepturile şi obligaţiile aferente calităţii de acţionar la S.C. “M.” S.A. pentru 41 acţiuni în valoare de 1.000.000 lei, conform Certificatului de acţionar nr. 10915873 din 14.10.1996, restul cotei de 1/2 aparţinând numitei I.R. în baza comunităţii de bunuri; a constatat componenţa masei succesorale rămase de pe urma defuncţilor I.H. şi I.R.; a constatat şi identificat bunurile proprii ale defunctului I.H.; a respins ca neîntemeiat capătul de cerere din cererea reconvenţională privind calitatea de comorienţi a defuncţilor I.H. şi I.R.; a respins ca neîntemeiat capătul de cerere privind constatarea cotei majoritare a defunctului O.H. asupra masei de partaj; a respins capetele de cerere privind constatarea calităţii de bun propriu a bunurilor enumerate în cererea reconvenţională şi capătul de cerere privind calitatea de bunuri comune a certificatelor de asociere la cele trei menţionate în acţiune.
Prin Decizia civilă nr. 3415/A din 27.11.2001, Tribunalul Bucureşti – Secţia a IV-a civilă a admis apelul pârâţilor-reclamanţi I.T. şi I.V., a schimbat în parte sentinţa apelată, a admis în parte acţiunea principală, a constatat nulitatea parţială a Certificatului de moştenitor nr. 7/1998 de pe urma defunctului I.H., a menţinut celelalte dispoziţii ale Certificatului de moştenitor nr. 7/1998, a înlăturat dispoziţia din sentinţa apelată în privinţa anulării parţiale a Certificatului de moştenitor nr. 8/1998, a menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei în privinţa admiterii în parte a cererii reconvenţionale, cât şi a constatării calităţii de bunuri mobile comune aflate în apartamentul proprietatea soţilor şi enumerate în cererea precizatoare depusă de reclamanţii-pârâţi.
împotriva deciziei tribunalului au formulat cerere de recurs reclamanţii-pârâţi F.V., F.l. şi F.M., la data de 5.02.2002, şi pârâtii-reclamanti I.T. şi I.V., la data de 8.02.2002.
Reclamanţii-pârâţi F.V., F.l. şi F.M. au criticat decizia tribunalului pe temeiul art. 304 pct. 9, 10 şi 11 din Codul de procedură civilă, sub următoarele aspecte:
1) deşi instanţa de apel reţine că numita I.R. este succesoarea soţului său, I.H., a reţinut în mod greşit că, fiind în stare de comă, nu şi-a exprimat voinţa de acceptare a succesiunii;
2) instanţa de apel a reţinut în mod greşit că reclamanţii-pârâţi nu au solicitat anularea parţială a Certificatului de moştenitor nr. 8/1998, deoarece din actele dosarului rezultă cu certitudine că o astfel de cerere a format obiectul Dosarului nr. 7266/2000 al Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti, dosar conexat la Dosarul nr. 7265/2000;
3) instanţa de apel nu a stabilit în mod corect cota-parte ce-i revine numitei I.R. la capitalul social al S.C. “A.” S.R.L., cota-parte corectă fiind de 2/3 din capitalul social.
Pârâţii-reclamanţi I.T. şi I.V. au criticat decizia tribunalului sub următoarele aspecte:
1) s-a respins în mod greşit capătul de cerere privind calitatea de comorienţi a defuncţilor I.H., I.R. şi a copiilor acestora, întrucât din probele administrate în cauză nu a rezultat cu certitudine că defuncta I.R. a supravieţuit câteva ore după decesul soţului său;
2) părţile sociale deţinute de defuncta I.R. la societăţile comerciale enumerate în acţiune fac parte din categoria bunurilor comune ale defuncţilor I.H. şi I.R., în temeiul art. 30 şi 31 din Codul familiei;
3) nu s-a reţinut că prin cele două acţiuni deduse judecăţii s-a solicitat anularea certificatelor de moştenitor nr. 7 şi 8 din 19.01.1998.
Curtea va admite recursurile, pentru considerentele ce urmează:
Referitor la calitatea de comorienţi a defuncţilor I.H. şi I.R., Curtea apreciază că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 21 din Decretul nr. 31/1954, respectiv “In cazul în care mai multe persoane au murit în aceeaşi împrejurare, fără să se poată stabili dacă una a supravieţuit alteia, ele sunt socotite că au murit deodată”.
Probele administrate în cauză, în special certificatele de deces eliberate pe numele defuncţilor I.R. şi I.H., atestă în mod evident că decesul soţiei a intervenit ulterior decesului soţului acesteia.
La această concluzie se ajunge în mod firesc prin luarea în considerare a locului decesului, care în cazul soţiei este municipiul Bucureşti, iar în cazul soţului este comuna Bărcăneşti.
Certificatul de deces reprezintă un act autentic în accepţiunea legii, ceea ce înseamnă că face dovada celor constatate, în speţă – faptul decesului, până la înscrierea în fals.
înregistrarea decesului se face în temeiul unei declaraţii, însoţită de certificatul constatator al decesului la consiliul local al locului unde s-a produs decesul.
S-au avut în vedere, cu privire la clarificarea momentului morţii defunctei I.R., şi menţiunile impuse în Adresa nr. 1522/2001, eliberată de Spitalul Clinic de Urgenţă, şi în Adresa nr. 479845 din 27.12.1997, eliberată de Ministerul de Interne, aceasta din urmă cuprinzând în mod expres menţiunea că “victima a decedat în drum spre spital, pe raza municipiului Bucureşti”.
De altfel, faptul reclamat de reclamanţii-pârâţi, conform căruia ambii soţi au decedat în acelaşi timp, având calitatea de comorienţi, nu a fost valorificat pe calea unei eventuale acţiuni în anularea actelor de stare civilă, deşi, de la data decesului – 25.12.1997 şi până la data promovării acţiunii, a trecut suficient timp.
Referitor la acceptarea moştenirii de pe urma defunctului I.H., de către soţia supravieţuitoare I.R., Curtea apreciază că nu poate fi reţinut punctul de vedere al tribunalului, conform căruia nu s-a dovedit că a intervenit acceptarea tacită sau expresă a moştenirii.
în primul rând, instanţa de apel trebuia să ia în considerare, în situaţia dată, dacă în ceea ce o priveşte pe defuncta I.R., aceasta avea capacitatea cerută de lege pentru exercitarea dreptului de opţiune succesorală (capacitatea de exerciţiu).
Din acest punct de vedere, trebuie analizată situaţia actelor de conservare pentru eventualitatea în care probele administrate în cauză ar releva ipoteza unei persoane lipsite de capacitate de exerciţiu.
Numai sub aspectul actului juridic de opţiune succesorală, dacă se va dovedi că a existat capacitatea de exerciţiu a soţiei supravieţuitoare, tribunalul va trebui să aibă în vedere atât considerentele de ordin legal, cât şi cele de ordin moral, timpul relativ scurt între cele două evenimente, condiţiile particulare ale cauzei pe care numai probele administrate în cauză le-ar putea releva.
Se impune, aşadar, admiterea recursurilor pe temeiul art. 304 pct. 9 din Codul de procedură civilă, referitor la modalitatea de soluţionare a chestiunii actului juridic de opţiune succesorală şi a necesităţii abordării juridice a chestiunii capacităţii de exerciţiu a soţiei supravieţuitoare, după administrarea probatoriilor în acest sens.
Pe de altă parte, tribunalul în mod greşit nu s-a considerat învestit cu soluţionarea cererii de anulare parţială a Certificatului de moştenitor nr. 8/1998.
Fiind vorba de două succesiuni, între care există o evidentă interdependenţă, dată fiind calitatea de soţi a defuncţilor, împrejurările speciale în care decesul a intervenit, cu repercusiuni asupra calităţii de moştenitori şi, respectiv, a cotelor-părţi din moştenire, dat fiind şi natura juridică a bunurilor dobândite în timpul căsătoriei de către cei doi soţi defuncţi, Curtea apreciază că se impune casarea hotărârii instanţei de apel, pe temeiul art. 304 pct. 9 din Codul de procedură civilă, coroborat cu art. 312 alin. 4 din Codul de procedură civilă.
Natura juridică a acestor chestiuni de fapt şi de drept reţinute anterior, care îndeplinesc însuşirile de a fi considerate prealabile în raport de cele care se referă exclusiv la componenţa maselor succesorale, fundamentează soluţia de admitere a recursurilor, de casare a hotărârii tribunalului şi de trimitere a cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
