Prin sentinţa civilă nr. 9052 din 7 decembrie 2009, Judecătoria Târgu Mureş a admis excepţia insuficientei timbrări invocate de instanţă din oficiu, a anulat cererea formulată de reclamanţii B.E. şi V.F. în contradictoriu cu pârâţii V.L., V.A. şi B.F.L., şi a disjuns cererea reconvenţională formulată de reclamanta reconvenţională V.L., având ca obiect succesiune.
Pentru a pronunţa această hotărâre, Judecătoria Târgu Mureş a reţinut că, prin rezoluţia judecătorului s-a stabilit taxa de timbru conform prevederilor art. 3 din Legea nr. 146/1997, şi reclamanţii au fost citaţi cu menţiunea de a achita taxa de timbru fixată în sarcina acestora potrivit calculului detaliat.
La termenul de judecată din data de 28.09.2009, instanţa a pus în vedere reprezentantului reclamantei să facă dovada achitării taxei de timbru în cuantum de 13.294 lei, şi 5 lei timbru judiciar, acordând un termen în vederea efectuării plăţii.
Cu toate acestea, la termenul din 7.12.2009, reclamanţii nu s-au conformat dispoziţiilor instanţei de a completa timbrajul, astfel încât instanţa de fond a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 30 alin.3 din legea nr.146/1997.
Împotriva acestei sentinţe, au formulat apel reclamanţii, iar prin decizia civilă nr. 165 din 8 iunie 2010, Tribunalul Mureş a respins apelul.
Pentru a pronunţa această decizie, tribunalul a reţinut că prin rezoluţia din 21.07.2009, judecătorul de fond a stabilit cuantumul taxei de timbru de 13.294 lei şi timbru judiciar de 5 lei, cuantumul fiind comunicat conform citativului fiecăruia dintre reclamanţi.
Dovada faptului că reclamanţii au luat la cunoştinţă despre obligaţia de a timbra acţiunea sunt procesele verbale de îndeplinire a procedurii de citare.
Cererea de reexaminare formulată de reclamanţi a fost respinsă irevocabil, astfel că la termenul din 7 decembrie 2009, dat fiind că reclamanţii nu s-au conformat dispoziţiilor instanţei de a completa timbrajul, s-a dat eficienţă prevederilor art. 20 alin. 3 din Legea nr. 146/1997.
Instanţa de apel a reţinut că argumentele cu privire la greşita aplicare a dispoziţiilor privind stabilirea cuantumului taxei de timbru, în raport de aplicarea în timp a normelor de procedură civilă sunt nefondate, dat fiind art. 725 din şi mai mult art. 18 din Legea nr. 146/1997.
În condiţiile în care cererea de reexaminare formulată a fost respinsă, soluţia instanţei de fond cu privire la insuficienta timbrare a cereri de chemare în judecată este legală.
Împotriva acestei decizii, au declarat, în termen legal, recurs reclamantele solicitând schimbarea în tot a acesteia, în sensul admiterii apelului, desfiinţării sentinţei civile nr. 9052/2009 a Judecătoriei Târgu Mureş şi trimiterea cauzei spre rejudecare Judecătoriei Târgu Mureş.
În motivarea recursului, întemeiat pe prevederile art.304 pct. 7 şi 9 Cod procedură civilă, s-a arătat, în esenţă, următoarele:
Instanţa de apel a aplicat în mod greşit dispoziţiile referitoare la stabilirea taxei de timbru, dispoziţii apărute ulterior datei înregistrării cererii de chemare în judecată – Legea nr. 276/7.07.2009, neţinând seama de prevederile art. 325 alin.4 Cod procedură civilă cu privire la aplicarea în timp a normelor de procedură civilă.
În cauză s-a stabilit în mod corect taxa de timbru dar în baza unei alte legi decât cea care se impunea a fi aplicată.
În ceea ce priveşte cererea de reexaminare la care s-au raportat instanţa de fond şi cea de apel, recurenţii au arătat că aceasta poate viza doar acele situaţii în care legea aplicării taxei de timbru stabilită este corect determinată de către instanţa care fixează taxa de timbru, neintrând în sfera de aplicabilitate a unei astfel de cereri şi problema legalei sau nelegalei determinări a legii aplicabile în privinţa taxei de timbru.
În privinţa acestui aspect, recurenţii au arătat că Legea nr. 276/7.07.2006, în privinţa dispoziţiilor sale referitoare la taxa de timbru aferentă cererilor de stabilire masă succesorală, este o lege de procedură în privinţa căreia regula este aplicabilitatea imediată, prevăzută de art. 725 alin. 1 Cod procedură civilă.
Ceea ce trebuie observat este că această regulă are excepţii, cum este cea prevăzută de art.725 alin.4 Cod procedură civilă, de care instanţele nu au ţinut seama.
Văzând excepţia generală şi cea specială referitoare la nulitatea actelor de procedură prevăzute de art. 725 alin.4, recurenţii arată că este evident că, pe de o parte, legea privitoare la taxare aplicabilă cererii de chemare în judecată se determină ca fiind legea în vigoare în momentul înregistrării cererii de chemare în judecată – 15.06.2009 iar, pe de altă parte, în privinţa nulităţii rezultând din netaxare, nu poate fi aplicabilă decât legea în vigoare de la data înregistrării actului de procedură – cererea de chemare în judecată.
Examinând decizia atacată, raportat la motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 7 şi 9 Cod procedură civilă, Curtea de Apel reţine următoarele:
Situaţiile cuprinse de prevederile art. 304 pct. 7 Cod procedură civilă, vizează de fapt una şi aceeaşi chestiune – nemotivarea hotărârii. Dat fiind însă că, în cauză, hotărârea atacată cuprinde motivele de fapt şi de drept care au format convingerea instanţei, Curtea consideră că decizia Tribunalului nu este afectată de acest motiv de recurs.
În ceea ce priveşte însă motivul de recurs prevăzut de art.304 pct. 9 Cod procedură civilă, reţinem următoarele:
Cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul B.E. şi V.F. în contradictoriu cu pârâţii V.L., V.A. şi B.F.L., având ca obiect stabilire masă succesorală a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgu Mureş la data de 15.06,2009, fiind timbrată conform prevederilor Legii nr. 146/1997.
Prin rezoluţia judecătorului, s-a stabilit, în conformitate cu prevederile art. 21 din Legea nr. 276/2009, taxa de timbru datorată de reclamanţi la suma de 13294 lei şi timbru judiciar de 5 lei, obligaţie impusă ulterior de instanţa de judecată prin încheierea din şedinţa publică din data de 28.09.2009.
Potrivit art. 725 alin.1 Cod procedură civilă „dispoziţiile legii noi de procedură se aplică, din momentul intrării ei în vigoare, şi proceselor în curs de judecată începute sub legea veche ..”.
Este evident că Legea nr. 276 intrată în vigoare în iulie 2009 prin care s-au modificat dispoziţiile Legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru este o lege ce cuprinde norme de procedură referitoare la actele de procedură specifice fiecărei acţiuni în parte.
În cazul nostru, actul de procedură la care se referă Legea nr. 276/2009 este cererea de chemare în judecată având ca obiect stabilirea masei succesorale.
Însă, potrivit art. 725 alin.4 Cod procedură civilă, „actul de procedură îndeplinit înainte de intrarea în vigoare a legii noi rămâne supus dispoziţiilor vechii legi”. Aceasta înseamnă că legea nouă nu aduce atingere actelor de procedură îndeplinite anterior intrării ei în vigoare.
În consecinţă, din punctul de vedere al stabilirii taxei de timbru, instanţa de fond urma să facă aplicarea art. 725 alin. 4 Cod procedură civilă, luând în considerare că Legea nr. 276/2009 a intrat în vigoare ulterior înregistrării cererii de chemare în judecată. În consecinţă, taxa de timbru urma să fie stabilită conform legii aplicabile la această dată.
Faptul că în cauză, prin încheierea civilă nr. 1193/2009 pronunţată în dosarul nr. 10182/320/2009 al Judecătoriei Târgu Mureş s-a respins cererea de reexaminare a taxei de timbru, formulată de recurente, nu are relevanţă.
Astfel, potrivit art.18 din Legea nr.146/1997, coroborând prevederile acestui text de lege, rezultă în mod evident că cererea de reexaminare prevăzută de alin.2 se referă la determinarea cuantumului taxei de timbru prevăzută la alin.1. Or, în cauză,cuantumul taxei de timbru a fost corect calculat ţinând seama de modificările aduse prin Legea nr.276/2009. Tocmai de aceea, instanţa învestită cu soluţionarea cererii de reexaminare, raportându-se strict şi conform art.18 din Legea nr.146/1997, a respins cererea de reexaminare în mod corect.
Este evident astfel, că în cauză, atât instanţa de fond cât şi cea de apel au aplicat în mod greşit legea.
În consecinţă, suntem în prezenţa motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, dat fiind că instanţele au făcut o incorectă aplicare a legii, aplicând o normă unei împrejurări ce impunea incidenţa unei alte norme.
Astfel fiind, în temeiul prevederilor art.312 alin.3 Cod procedură civilă, dat fiind că nu s-a intrat în cercetarea fondului, Curtea de Apel urmează a admite recursul, a casa atât decizia Tribunalului Mureş nr. 165/2007 cât şi sentinţa civilă nr. 9052/7.12.2009 pronunţată de Judecătoria Târgu Mureş şi a trimite cauza Judecătoriei Târgu Mureş pentru judecarea în fond a pricinii.
