Pe rol judecarea recursului formulat de recurenţii T. R., T. A. M., T. A., T. I. (toţi cu domiciliul în com. Cristeşti, sat Vălureni, nr. 140, jud. Mureş) împotriva sentinţei civile nr. 6017/15.06.2010 pronunţată de Judecătoria Tg. Mureş în dosarul nr. 2471/320/2009.
La apelul nominal făcut în şedinţa publică se constată lipsa părţilor.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care:
Se constată că mersul dezbaterilor este consemnat în cuprinsul încheierii de şedinţă din data de 11 noiembrie 2010 prin care s-a dispus amânarea pronunţării pentru data de azi, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
INSTANŢA
Prin sentinţa civilă nr. 60177 15 iunie 2010 pronunţată de Judecătoria Tg. Mureş în dosarul nr. 2471/320/2009 a fost respinsă ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată formulată şi precizată de reclamanţii T. R., T. A. M., T. A. şi T. I. în contradictoriu cu pârâta S.G..
Pentru a pronunţa această hotărâre , prima instanţă a reţinut că potrivit actelor de stare civilă depuse la dosar, reclamanţii, în calitate de fii ai defunctei T. A. (decedată la 20.04.1993) sunt nepoţii defuncţilor B.N. (decedat la data de 11.06.2002) şi B.M. (decedată la data de 26.11.2004), iar pârâta este fiica defuncţilor B.M. şi B.N., în această calitate a solicitat dezbaterea notarială a succesiunii faţă de cei doi defuncţi, fiind întocmit dosarul succesoral nr. 210/2006 al BNP Albulescu Felicia şi a fost emis certificatul de moştenitor nr. 190/07.12.2006, conform căruia pârâta este unic moştenitor legal a defunctului B.N., iar masa succesorală este compusă din cota de 1 parte din imobilul evidenţiat în CF 1345 loc. SântA. de Mureş cu nr. cadastral 995/23, restul imobilului fiind proprietatea numitei L. A..
În baza acestui certificat de moştenitor pârâta a procedat la înscrierea dreptului său în cartea funciară şi ulterior prin contractul de vânzare cumpărare nr. 1969/2007 a procedat la vânzarea imobilului pentru suma de 110.000 lei.
Din înscrisurile depuse în probaţiune, singurul moştenitor acceptant faţă de succesiunea numitului B.N. este pârâta S.G., în acest sens, certificatul de moştenitor eliberat pe numele pârâtei face dovada deplină în privinţa calităţii acesteia de moştenitor precum şi a cotei şi a bunurilor ce i se cuvin ca urmare a dezbaterii succesiunii.
Instanţa a reţinut că reclamanţii nu au înţeles să solicite în cadrul prezentei acţiuni anularea certificatului de moştenitor nr. 190/07.12.2006, ci au investit instanţa conform acţiunii precizate strict cu o cerere având ca obiect obligarea pârâtei la achitarea sumei de 26.000 lei cu titlu de sultă şi au justificat aceste pretenţii prin prisma faptului că între părţi a intervenit un partaj succesoral amiabil. Având în vedere cauza juridică indicată de reclamanţi în susţinerea pretenţiilor, instanţa a constatat că în fapt în condiţiile în care aceştia nu înţeleg să pună în discuţie cu prioritate anularea certificatului de moştenitor emis pe numele pârâtei şi dezbaterea pe cale judecătorească a succesiunii defuncţilor B.M. şi B.N. cu consecinţa stabilirii prin hotărâre judecătorească a calităţii de moştenitor, cotelor legale şi a masei succesorale, cererea de obligare a pârâtei la plata unei sume de bani cu titlu de sultă apare ca neîntemeiată în condiţiile în care astfel cum s-a menţionat deja, aceasta apare ca fiind singur moştenitor al defunctului B.N..
Instanţa a făcut referire la prevederile art. 88 alin. 1 din Legea 36/1995, potrivit cărora cei care se consideră vătămaţi în drepturile lor prin emiterea certificatului de moştenitor (în cazul de faţă certificatul de moştenitor a fost emis exclusiv pe numele pârâtei), pot cere instanţei judecătoreşti anularea acestuia şi stabilirea drepturilor lor, conform legii. Textul de lege citat indică şi impune calea de urmat de către moştenitorii excluşi de la dezbaterea succesorală notarială, aceştia neputându-şi valorifica drepturile pe calea unei acţiuni în pretenţii împotriva moştenitorului stabilit ca urmare a dezbaterii notariale a succesiunii.
În cauză, reclamanţii au indicat ca izvor al drepturilor lor partajul succesoral a cărui existenţă nu poate fi constatată pe calea unei acţiuni în instanţă fără a se stabili cu prioritate calitatea de comoştenitori ai celor ce invocă existenţa partajului. Or, nefiind contestată de către reclamanţi întinderea drepturilor pârâtei conform certificatului de moştenitor, instanţa a reţinut că în fapt succesiunea după defunctul B.N. a fost deja dezbătută în procedură notarială şi dat fiind faptul că a fost stabilit un singur moştenitor în cauză nu se putea proceda la partajarea bunurilor. În acest sens pârâta apare menţionată ca unic moştenitor în cartea funciară şi în această calitate de altfel a vândut întreg imobilul în timp ce reclamanţii nu pot justifica în prezenta cauză calitatea de copărtaşi. Având în vedere faptul că pretenţiile reclamanţilor îşi au izvorul în starea de coproprietate asupra bunurilor succesorale, stare de coproprietate care nu poate fi reţinută în cauză în lipsa unei noi dezbateri succesorale, instanţa a constatat că acţiunea formulată şi precizată este neîntemeiată .
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs reclamanţii, solicitând admiterea recursului şi modificarea sentinţei atacate: În principal se solicită administrarea de probe testimoniale, a se constata că între părţi a intervenit un partaj amiabil faptic, a se constata că pârâta a achitat reclamanţilor recurenţi din cota succesorală ce la revine suma de 29.000 lei , urmând să mai achite suma de 26.000 lei şi obligarea pârâtei la plata acestei sume cu titlu de sultă , cu cheltuieli de judecată; în subsidiar s-a solicitat trimiterea dosarului instanţei de fond pentru continuarea judecăţii şi administrarea de probe .
Se arată în motivarea recursului că sentinţa atacată este netemeinică şi nelegală, întrucât instanţa a interpretat greşit probele administrate în cauză şi a schimbat natura acţiunii introductive .
Prin precizarea de acţiune formulată în faţa primei instanţe , reclamanţii recurenţi au solicitat a se constata că între părţi a intervenit un partaj amiabil cu privire la imobilul inclus în masa succesorală rămasă după defuncţii B.N. şi B.M., a se constata că pârâta a achitat reclamanţilor suma de 29.000 lei (cota lor succesorală) urmând a achita suma de 26.000 lei, obligarea pârâtei la plata sumei de 26.000 lei cu titlu de sultă şi cheltuieli de judecată .
Prima instanţă ,la termenul de judecată din data de 08.06.2010 a făcut aplicaţiunea prevederilor art. 225 cod de procedură civilă şi a respins cererea în probaţiune formulată de reclamanţi – respectiv audierea a doi martori .
Se susţine că instanţa a apreciat în mod greşit că acţiunea dedusă judecăţii este inadmisibilă, precizându-se că nu a fost pus în discuţia părţilor acest incident procesual, şi arătându-se că în cauză nu se impunea a se solicitat anularea certificatului de moştenitor, întrucât între pârâtă şi antecesoarea reclamanţilor a intervenit un partaj amiabil faptic, pârâta obligându-se să achite contravaloarea cotei de 1 parte ce revenea antecesoarei reclamanţilor . De altfel, din această cotă a fost achitată de către pârâtă suma de 29.000 lei .
În consecinţă, se arată că obligaţia ce s-a solicitat a fi stabilită în sarcina pârâtei rezidă din acest partaj succesoral amiabil, acţiunea derivată din acest partaj fiind una contractuală, în sensul art. 969 şi art. 970 Cod civil. În acest context se susţine că este irelevantă în cauză eliberarea certificatului de moştenitor în favoarea pârâtei, obligaţia în prezenta cauză fiind determinată de angajamentul pârâtei de a achita sulta. Cei doi martori care au fost propuşi spre a fi audiaţi în faţa instanţe cunosc împrejurarea că pârâte s-a obligat faţă de antecesoarea recurenţilor la plata sultei de 55.000 lei .
În drept au fost invocate prevederile art. 304 pct. 8 şi 9 Cod de procedură civilă .
Intimata nu a formulat întâmpinare .
Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs şi având în vedre prevederile art. 304 indice 1 Cod de procedură civilă, tribunalul reţine că recursul nu este fondat, pentru următoarele considerente:
Contrar susţinerilor din declaraţia de recurs, instanţa de fond nu a reţinut în cauză inadmisibilitatea acţiunii, ci a procedat la respingerea acesteia ca neîntemeiată, prin urmare nu se poate vorbi de o excepţie care nu ar fi fost pusă în discuţia părţilor .
La termenul de judecată din data de 4 mai 2010 , reclamanţii au arătat că înţeleg să-şi restrângă acţiunea, sens în care ulterior au depus o precizare de acţiune prin care au arătat că solicită a se constata că între părţi a intervenit un partaj amiabil prin care au partajat imobilul inclus în masa succesorală şi obligarea pârâtei la plata sumei de 26.000 lei, cu titlu de sultă, indicând ca temei juridic al acestei precizări prevederile art. 969 şi 970 .
Faţă de această precizare de acţiune , tribunalul apreciază că sunt fondate în parte criticile aduse prin declaraţia de recurs referitoare la faptul că izvorul pretenţiilor reclamanţilor nu îl reprezintă în cauză drepturile lor succesorale ci cele derivând din partajul amiabil .
Cu toate aceste, soluţia de respingere a acţiunii este corectă; în acest sens tribunalul are în vedere prevederile art. 730 alin. 1 Cod civil, potrivi cărora partajul voluntar – prin bună – învoială – se poate realiza cu acordul tuturor succesibililor, de asemeni, tribunalul reţine că astfel de modalitate de partajare se poate realiza în orice formă, chiar şi verbal, cu condiţiile de a putea fi dovedit în condiţiile dreptului comun, existenţa acestuia trebuind să fie dovedită în mod neîndoielnic, neputând a fi dedusă din stări de fapt echivoce .
Cum reclamanţii recurenţi au invocat în cauză un partaj voluntar, dovada acestuia trebuie să se facă în condiţiile art. 1191 Cod civil, şi anume, dovada actelor juridice al căror obiect are o valoare ce depăşeşte suma de 250 lei nu se poate face decât prin act autentic sau prin act sub semnătură privată .
În cauză nu se pot reţine nici prevederile art. 1196 Cod civil, întrucât reclamanţii recurenţi nu au produs nici un început de dovadă scrisă, şi chiar dacă instanţa de fond a făcut aplicarea prevederilor art. 225 Cod de procedură civilă decurgând din neprezentarea pârâtei intimate la interogatoriu, această lipsă la interogatoriu nu poate fi apreciată ca o mărturisire deplină sau început de dovadă în folosul reclamanţilor, având în vedere că pârâta a procedat la dezbaterea succesiunii şi a obţinut certificatul de moştenitor prin care s-a stabilit că este singur moştenitoare .
În consecinţă, tribunalul consideră că recurenţii nu puteau face dovada existenţi acestui partaj prin administrarea probei testimoniale .
Pe de altă parte, tribunalul mai are în vedere faptul că, deşi reclamanţii recurenţi au menţionat prin acţiune că partajul amiabil ar fi intervenit între aceştia şi pârâta intimată, în motivele expuse au arătat că în fapt un astfel de partaj ar fi intervenit între antecesoarea lor şi pârâtă, ori cum antecesoarea lor a decedat anterior părinţilor ei ( Bucur Nicolea şi B.M. ) , un astfel de partaj nu putea avea loc, întrucât lege prohibeşte convenţiile cu privire la succesiunile ce nu sunt deschise.
Pentru considerentele mai sus expuse, tribunalul apreciază că recursul formulat de către reclamanţi nu este fondat, şi pe cale de consecinţă, în temeiul prevederilor art. 312 alin.1 Cod de procedură civilă, va dispune respingerea acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂŞTE
Respinge ca nefondat recursul formulat de reclamanţii T. R., T. A. M., T. A., T. I. (toţi cu domiciliul în com. Cristeşti, sat Vălureni, nr. 140, jud. Mureş) împotriva sentinţei civile nr. 6017/15.06.2010 pronunţată de Judecătoria Tg. Mureş în dosarul nr. 2471/320/2009.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, azi: 18 noiembrie 2010
