În motivarea cererii reclamantul a aratat ca autoarea F.T., nascuta C., a fost sora sa pe linie paterna, iar la momentul decesului acesteia reclamantul era plecat din localitate, astfel ca, succesiunea a fost declarata vacanta desi exista un mostenitor legal.
În drept, au fost invocate dispoz. art. 88 din Legea nr. 36/1995 privind activitatea notarilor publici.
Prin întâmpinare Statul Român reprezentat de Ministerul Finantelor Publice a invocat exceptia prescriptiei dreptului la actiune, exceptia prescriptiei dreptului de a accepta succesiunea în termen si exceptia lipsei calitatii procesuale active a reclamantului.
Prin sentinta civila nr. 2145/02.04.2010, Judecatoria Slatina a respins exceptia prescriptiei dreptului la actiune, a admis exceptia prescriptiei dreptului de a accepta mostenirea si a lipsei calitatii procesuale active a reclamantului, ca urmare a neacceptarii mostenirii în termen.
S-a respins cererea de chemare în judecata formulata de catre reclamant, ca fiind introdusa de o persoana fara calitate procesuala activa.
Analizând în conformitate cu dispoz. art. 37 alin. 1 Cod procedura civila exceptiile invocate, prima instanta a retinut ca autoarea a decedat la data de 24.05.1987, iar la data de 25.04.1988 a fost emis certificatul de vacanta succesorala prin care Statul Român a preluat averea autoarei F.T., constând în imobilul în suprafata de 250 m.p. teren si o casa situata în comuna G., sat R.M., judetul Olt.
Din raspunsurile la interogatoriu ale reclamantului si depozitia martorului I.M., s-a retinut ca atât în perioada dinainte cât si dupa decesul autoarei, reclamantul locuia în judetul Hunedoara, ca o vizita sporadic, iar începând cu anul 1985 nu a mai întretinut nici un fel de legaturi cu aceasta.
A mai retinut prima instanta ca reclamantul a luat cunostinta de existenta certificatului de vacanta succesorala doar în luna iulie 2006, si constatând ca termenul de prescriptie de 3 ani prevazut de art. 3 din decretul 167/1958 nu s-a împlinit fata de data introducerii actiunii, exceptia prescriptiei dreptului la actiune a fost respinsa.
A fost admisa exceptia prescriptiei dreptului de a accepta mostenirea, cu motivarea ca, fata de data decesului autoarei 24.10.1987, reclamantul nu a facut dovezi ca ar fi acceptat expres sau tacit mostenirea în termenul de 6 luni prevazut de lege.
S-a apreciat ca împrejurarea ca în anul 1991 reclamantul a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate nu îl repune în termenul de acceptare a succesiunii surorii sale si nu impune anularea certificatului de mostenitor.
Împotriva acestei sentinte a declarat apel reclamantul, criticând solutia pentru nelegalitate si aratând ca aceasta este pronuntata cu încalcarea dispozitiilor art. 13 alin. 2 din Legea nr. 18/1991, potrivit carora mostenitorii care nu-si pot dovedi calitatea întrucât terenurile nu s-au gasit în circuitul civil, sunt socotiti repusi de drept în termenul de acceptare, cu privire la cota ce li se cuvine din terenurile care au apartinut autorului lor.
Se sustine ca întrucât apelantul reclamant a depus cerere de reconstituire a dreptului de proprietate în conditiile legilor fondului funciar, interpretarea data de prima instanta prin motivare, potrivit careia acceptarea în conditiile art. 13 alin. 2 din Legea nr. 18/1991 opereaza doar cu privire la bunurile care fac obiectul acestei legi, este gresita, întrucât un succesibil nu poate fi considerat acceptant în termen doar cu privire la unele bunuri succesorale si cu privire la altele nu, plecându-se de la principiul general potrivit caruia succesiunea unui este indivizibila, acceptarea sau neacceptarea operând în totalitate si nu partial.
A fost invocata decizia nr.1/1998 a Curtii Supreme de Justitie-Sectiile Unite.
Prin decizia civila 227 din 28 octombrie 2010 a Tribunalului Olt s-a respins apelul ca nefondat.
Tribunalul a retinut ca potrivit dispozitiilor art.700 c. civil dreptul de optiune succesorala trebuie exercitat într-un termen de 6 luni de la data deschiderii succesiunii care, în speta dedusa judecatii este 23.10.1987-data decesului autoarei.
Cum în termenul de 6 luni de la aceasta data apelantul reclamant, colateral privilegiat, care nu este mostenitor rezervatar si nici sezinar, nu a cerut trimiterea în posesie potrivit art.653 c.civ., nu a facut nici un act expres, ori tacit din care sa rezulte acceptarea succesiunii, în mod corect a fost emis la data de 25.15.1988 certificatul de mostenitor Statului Român.
S-a considerat ca prin formularea cererii de reconstituire a dreptului de proprietate pentru terenurile agricole apartinând colateralei sale privilegiate, reclamantul nu a fost repus de drept în termenul de acceptare a întregii succesiuni.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul.
În motivarea recursului s-a aratat ca decizia a fost pronuntata cu încalcarea dispoz. art. 13 alin. 2 din Legea 18/1991, ca recurentul a facut dovada ca a depus cerere de reconstituire, care i-a fost admisa, instanta de apel dând o calificare gresita acestei situatii de fapt.
S-a invocat principiul indivizibilitatii succesiunii si faptul ca legea 18/1991 nu face distinctie între terenurile care au fost în circuitul civil si cele care nu erau în circuitul civil la data deschiderii succesiunii.
La data de 7.02.2011 pârâtul a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului.
Recursul nu este fondat, urmând a fi respins pentru urmatoarele considerente.
Reclamantul a investit instanta cu o actiune în constatarea nulitatii absolute a certificatului de vacanta succesorala nr. 420/1988, invocând faptul ca autoarea avea un mostenitor legal la data deschiderii succesiunii.
Eliberarea certificatului s-a facut sub imperiul Decretului 40/1953 privind procedura succesorala notariala, act normativ abrogat prin Legea 36/1995 a notarilor publici. Cum nulitatea unui act juridic presupune încalcarea normelor imperativ stabilite de legile în vigoare la data încheierii actului, instanta trebuie sa analizeze validitatea certificatului de vacanta succesorala prin raportare la actul normativ în vigoare în anul 1988.
Potrivit art. 24 din Decretul 40/1953, certificatul de vacanta succesorala se elibera la cererea organului financiar daca dupa trecerea termenului de 6 luni de la deschiderea succesiunii notarul de stat nu constata existenta vreunui mostenitor care sa fi acceptat succesiunea.
Aceste dispozitii au fost preluate si prin actuala lege a notarilor publici.
Instanta trebuie sa stabileasca, asadar, daca reclamantul avea calitatea de mostenitor legal la data când a fost emis certificatul care constata vacanta succesiunea, asa cum se sustine prin actiune si prin motivele de recurs.
Reclamantul este colateral privilegiat al autoarei F.T. si, în aceasta calitate, avea o vocatie succesorala, însa pentru a dobândi calitatea de mostenitor avea obligatia impusa de art..700 c. civil de a-si exercita dreptul de optiune succesorala într-un termen de 6 luni de la data deschiderii succesiunii, care a început sa curga la data decesului autoarei, 23.10.1987.
Succesibilul care nu a facut nici un act expres, ori tacit din care sa rezulte acceptarea succesiunii în termenul de 6 luni este considerat strain de succesiune, simpla sa vocatie succesorala determinata de încadrarea într-o clasa de mostenitori legali fiind lipsita de relevanta juridica în absenta exercitarii dreptului de optiune succesorala.
Reclamantul a aratat ca a exercitat acte de optiune succesorala la aparitia legii 18/1991, formulând cerere de reconstituire a dreptului de proprietate, care i-a fost admisa.
În principiu, transmiterea mostenirii este indivizibila, în sensul ca obiectul acceptarii sau renuntarii la o îl reprezinta întreaga masa succesorala, acest principiu decurgând din indivizibilitatea patrimoniului succesoral, care se transmite ca atare asupra mostenitorilor.
Principiul indivizibilitatii transmiterii succesiunii cunoaste exceptii, prevazute în legislatie, cum este cazul creantelor si datoriilor defunctului, care, potrivit art. 1060-1061 cod civil, sunt împartite de drept între mostenitori din ziua deschiderii succesiunii. O alta exceptie o constituie dispozitiile art. 13 din Legea 18/1991, potrivit carora calitatea de mostenitor se recunoaste nu numai persoanelor care au acceptat, în termenul legal de optiune succesorala, succesiunea lasata de fostul proprietar, ci si acelora care au fost repusi în termenul de acceptare a succesiunii prin formularea cererii de reconstituire a dreptului de proprietate, în conditiile legii reparatorii speciale. Principiul indivizibilitatii se aplica numai în ceea ce priveste renuntarea la succesiune, fiind în acest sens si Decizia nr. XI din 5 februarie 2007 pronuntata de ÎCCJ în solutionarea recursului în interesul legii.
Interpretarea data de Înalta Curte de Casatie si Justitie acestor dispozitii legale prin Decizia 1 din 23 februarie 1998 este în sensul ca de dispozitiile art. 13 din Legea 18/1991, adica de dreptul de a formula cerere de reconstituire, beneficiaza toti succesorii autorului, însa aceasta decizie nu are în vedere si bunurile care au existat în patrimoniul autorului la data deschiderii succesiunii, ci doar terenurile agricole care fac obiectul legii de restituire. În acest sens sunt dispozitiile art. 13, care se refera la posibilitatea repunerii în termenul de acceptare a succesiunii pentru mostenitorii care nu îsi pot dovedi aceasta calitate întrucât terenurile nu s-au gasit în circuitul civil.
Prevederile legale aratate se aplica doar situatiilor exprese prevazute de text, premisa de la care se pleaca fiind aceea a existentei unor terenuri preluate de stat, care nu erau în circuitul civil anterior anului 1990, deci care nu puteau face obiectul transmiterii succesorale si a existentei unui mostenitor care nu a facut acte de acceptare tacita sau expresa la data deschiderii succesiunii. Este inadmisibil a considera ca acceptarea succesiunii cu privire la categoria de terenuri ce nu erau în circuitul civil în anul 1988, prin formularea cererii de reconstituire potrivit legii fondului funciar, duce la recunoasterea calitatii de mostenitor pentru bunurile aflate în circuitul civil la data decesului autoarei. Cu privire la aceasta ultima categorie de bunuri singura posibilitate de dovedire a calitatii de mostenitor este dovada actelor de acceptare a succesiunii.
Instantele de fond au retinut corect ca reclamantul nu a facut dovada ca a acceptat succesiunea autoarei sale, colateral privilegiat, astfel ca la data când s-a emis certificatul de vacanta succesorala s-au respectat prevederile art. 24 din Decretul 40/1953.
Dispozitiile legale fiind corect aplicate, si nefiind incidente motive de recurs în sensul art. 304 cod procedura civila, recursul se va respinge ca nefondat.
