Suspendarea executarii actului administrativ. Împrejurari legate de starea de fapt si de drept care sunt de natura sa creeze o îndoiala serioasa în privinta legalitatii actului administrativ
– art.2 alin.1 lit.t si art.2 alin.1 lit.s din Legea nr.554/2004
– art.14 si art.15 din Legea nr.554/2004
(CURTEA DE APEL BUCURESTI – SECTIA A VIII-A ADMINISTRATIV SI FISCAL, DECIZIA CIVILA NR.1551/12.07.2011)
Prin cererea de chemare în judecata înregistrata pe rolul Curtii de Apel Bucuresti la data de 20.12.2010 sub nr.12478/3/2010, reclamanta SC S. V. L. SRL, în contradictoriu cu pârâta Agentia de Plati pentru Dezvoltare Rurala si Pescuit a solicitat suspendarea executarii deciziei nr.21718/11.10.2010 prin care a fost solutionata contestatia sa formulata împotriva procesului verbal de constatare nr.16903/11.08.2010 întocmit de pârâta, prin care a fost stabilit în sarcina sa un debit de 232.713,79 lei.
În motivarea actiunii, reclamanta a aratat ca prin contractul cadru nr.RO 3.10502531600523 din 09.01.2007 încheiat cu pârâta s-a convenit acordarea unei finantari nerambursabile în suma de 458.422 lei pentru punerea în aplicare a proiectului intitulat “Înfiintare sera de legume apartinând SC S. V. L. SRL, comuna Costestii din Vale, judetul Dâmbovita “. Reclamanta a învederat ca în vederea realizarii proiectului, a încheiat cu SC I. SRL contractul de vânzare-cumparare nr.JDR 429/GG/02.04.2007 pentru furnizarea tuturor echipamentelor si serviciilor necesare construirii serei de legume în valoare de 146.810 euro si dat fiind ca aceasta si-a îndeplinit în mod necorespunzator obligatiile contractuale a refuzat sa-i achite valoarea ultimei transe de 10% din contract, informând-o totodata pe pârâta. Ulterior, SC I. SRL a acceptat încheiere unui act aditional prin care a renuntat la plata sumei reprezentând 10% din contract. Pârâta, în cadrul verificarilor documentatiei pentru acordarea transei a II-a, a declansat efectuarea unui control care a fost finalizat prin procesul verbal de constatare nr.16903/11.08.2010 prin care a fost stabilit în sarcina sa un debit de 232.713,79 lei, contestat în conditiile art.205 si urm. Cod procedura fiscala, depunând în sustinerea acesteia actul aditional încheiat cu SC I. SRL.
Cu privire la conditiile prevazute de art.14 din Legea nr.554/2004, reclamanta a aratat ca acestea sunt îndeplinite deoarece decizia nr.21.718/11.10.2010 este vadit nelegala, în cuprinsul sau nefacându-se nicio referire la încheierea actului aditional nr.3/05.08.2010 la contractul nr.JDR 429/GG/02.04.2007 încheiat cu SC I. SRL, si prin care asa-zisa neregularitate constatata nu mai exista. Cu privire la paguba iminenta, reclamanta a aratat ca prin plata sumei de 232.713,79 lei, activitatea sa ar fi grav afectata ducând la neîndeplinirea obligatiilor contractuale.
În drept, au fost invocate dispozitiile art.14 si 15 din Legea nr.554/2004.
Legal citata, pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea actiunii ca neîntemeiata învederând, în esenta, ca nu sunt îndeplinite conditiile prevazute de art.14 din Legea nr.554/2004.
Prin sentinta civila nr. 264/18.01.2011 pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti la data de 20.12.2010, în dosarul nr.12478/3/2010, a fost admisa exceptia necompetentei materiale si declinata competenta de solutionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucuresti – Sectia a IX-a contencios administrativ si fiscal.
Pe rolul Tribunalului Bucuresti – Sectia a IX-a contencios administrativ si fiscal cauza a fost înregistrata la data de 06.04.2011 sub nr.25268/3/2011.
La termenul din data de 14.04.2011, tribunalul a respins exceptia necompetentei materiale invocata de pârâta Agentia de Plati pentru Dezvoltare Rurala si Pescuit si a stabilit în sarcina reclamantei în temeiul art.215 alin.2 Cod procedura fiscala o cautiune în cuantum de 4000 lei, achitata cu recipisa de consemnare nr.2830264/1.
Prin sentinta civila nr. 1683/21.07.2011, Tribunalul Bucuresti – Sectia a IX-a contencios administrativ si fiscal a respins ca neîntemeiata actiunea, retinând ca pentru suspendarea executarii unui act administrativ – pe lânga cerinta initierii procedurii de anulare a actului administrativ (care se poate afla fie în faza administrativa prealabila, fie în faza judiciara), este necesar a fi întrunite, cumulativ, alte doua conditii: existenta unui caz bine justificat si iminenta producerii unei pagube care, astfel, poate fi prevenita.
Cele doua conditii, prin tonul lor restrictiv-imperativ, denota caracterul de exceptie al masurii suspendarii executarii actului administrativ presupunând, asadar, dovedirea efectiva a unor împrejurari conexe regimului administrativ aplicabil actului atacat, care sa fie de natura a argumenta existenta “unui caz bine justificat” si a “iminentei producerii pagubei”.
În cauza, însa, argumentele invocate de reclamanta sustin existenta celor doua conditii legale ca derivând din simpla aparenta de nelegalitate a actului administrativ a carui se solicita a fi suspendata, fara a aduce însa vreo dovada în acest sens.
Astfel, cu privire la cazul bine justificat(” împrejurarile legate de starea de fapt si de drept, care sunt de natura sa creeze o îndoiala serioasa în privinta legalitatii actului administrativ “potrivit art.2 lit.t din Legea nr.554/2004), tribunalul apreciaza ca din actele dosarului nu rezulta vadita nelegalitate a deciziei a carei suspendare se solicita.
În ceea ce priveste paguba iminenta (“prejudiciul material viitor si previzibil sau, dupa caz, perturbarea previzibila grava a functionarii unei autoritati publice sau a unui serviciu public” potrivit art.2 lit.s din Legea nr.554/2004) reclamanta a învederat ca aceasta ar consta în imposibilitatea sa de a continua activitatea prin neîndeplinirea obligatiilor contractuale asumate anterior, administratorul fiind nevoit deja, data fiind blocarea conturilor, sa crediteze societatea cu banii proprii, însa la dosar nu au fost depuse nici contractele de furnizare încheiate cu eventualii beneficiari si nici dovezi din care sa rezulte existenta creditelor angajate în vederea continuarii activitatii.
Chiar si asa este credibila sustinerea reclamantei în sensul ca activitatea sa ar fi perturbata prin plata sumei de 232.713,79 lei, însa conditiile prevazute de art.14 din Legea nr.554/2004 trebuiesc întrunite cumulativ.
Împotriva acestei sentinte a formulat recurs reclamanta aratând ca hotarârea este data cu încalcarea dispozitiilor art.14 si 15 din Legea nr.554/2004, instanta de fond apreciind eronat ca din actele dosarului nu rezulta vadita nelegalitate a deciziei a carui suspendare se solicita.
Aceasta nelegalitate vadita rezida în faptul ca neregularitatea retinuta de APDRP în procesul – verbal de constatare nr.16903/11.08.2010 nu se încadra în prevederile art.17 alin.1 si 4 din Anexa 1 la Contractul Cadru nr.R03 10502531600523/9.01.2007.
Este evident, sustine recurenta, ca în cazul în care beneficiarul fondurilor nerambursabile refuza sa achite anumite bunuri sau servicii furnizorului sau pentru ca acestea nu au o calitate corespunzatoare nu are cum sa aduca prejudicii României, ba dimpotriva, dovedeste responsabilitatea fata de modul de cheltuire a fondurilor publice.
Recurenta a mai aratat ca nu-i apartine culpa neplatii facturilor emise de SC I. SRL, aspect dovedit prin încheierea Actului aditional nr.3/5.08.2010 la contractul de vânzare – cumparare nr.JDR 429/GC/2.07.2007.
De asemenea, nelegalitatea vadita a deciziei rezida si în faptul ca organul învestit cu solutionarea contestatiei nu a luat în considerare împrejurarea ca situatia de fapt din procesul – verbal de constatare nu corespunde realitatii nici la data încheierii procesului – verbal si nici la data solutionarii contestatiei.
În decizie nu se face referire la faptul ca prin încheierea actului aditional nr. 3, raporturile contractuale dintre reclamanta si SC I. SRL s-au reglementat în sensul dorit de reclamanta, în acest mod nemaiexistând la 11.08.2010 asa zisa “neregularitate” .
Instanta de fond a considerat ca este îndeplinita conditia privind paguba iminenta, neavând relevanta contractele de furnizare încheiate cu eventualii beneficiari si nici dovezile din care sa rezulte existenta creditelor angajate în vederea continuarii activitatii despre care instanta afirma ca nu au fost depuse la dosar.
Recurenta a mai criticat sentinta sub aspectul încalcarii dispozitiilor art.261 alin.1 pct.5 Cod procedura civila, în sensul ca instanta de fond nu a motivat în nici un fel înlaturarea sustinerilor privind cazul bine justificat.
Analizând sentinta recurata prin prisma motivelor de recurs invocate si a dispozitiilor art. 3041 Cod procedura civila, Curtea apreciaza ca recursul este nefondat pentru urmatoarele considerente:
Între parti s-a încheiat Contractul cadru nr.R03 10502531 60023/9.01.2007 având ca obiect acordarea finantarii nerambursabile de catre APDRP pentru punerea în aplicare a proiectului Vatra Luminoasa SRL, comuna Costesti Vale, Judetul Dâmbovita.
Conform art.17 alin.1 din Anexa 1 – Prevederi Generale la acest contract, prin ” neregularitate” în acceptiunea prezentului contract se întelege orice abatere de la legalitate, regularitate si conformitate, precum si orice nerespectare a prevederilor contractelor de finantare încheiate de beneficiarii acestui program, rezultata dintr-o actiune sau omisiune de catre beneficiar, care printr-un punct nejustificat de cheltuiala, are ca efect prejudicierea României.
Intimata pârâta a considerat ca reprezinta astfel o neregularitate, neplata de catre recurenta reclamanta a diferentei de pret catre SC I. SRL cu care a încheiat contractul de vânzare cumparare nr.JDR 429/GG/2.07.2007 si cu care, pe parcursul derularii acestui contract, a avut mai multe divergente, din acest motiv refuzând sa-i achite valoarea ultimei transe de plata din contract reprezentând 10% din valoarea totala a acestuia.
În consecinta, a fost încheiat procesul – verbal de constatare nr.16903/11.08.2010 prin care s-a stabilit ca reclamanta datoreaza pârâtei un debit în valoare de 232713,79 lei retinându-se ca nu a fost finalizat contractul încheiat de reclamanta cu SC I. SRL, din punct de vedere al platilor, respectiv facturile emise de furnizor catre beneficiar nu au fost achitate integral, obiectivul contractului de furnizare bunuri nefiind astfel realizat în totalitate conform prevederilor art.11 pct. 4 din contract.
Cazul bine justificat, astfel cum este definit de art.2 alin.1 lit.t in Legea nr.554/2004, se refera la existenta unei puternice îndoieli asupra legalitatii actului administrativ a carui executare se solicita a fi suspendata, având în vedere prezumtia de legalitate si veridicitate de care se bucura actul administrativ.
Curtea apreciaza ca nu se poate retine existenta unui caz bine justificat, având în vedere ca obtinerea sprijinului financiar nerambursabil de catre reclamanta impunea îndeplinirea conditiilor stabilite prin contractul de finantare , precum si respectarea clauzelor contractului încheiat cu furnizorul echipamentelor si serviciilor necesare realizarii obiectului contractului de finantare( SC I. SRL).
Art.11 pct.4 din contractul încheiat cu SC I. SRL prevede ca în cazul în care cumparatorul nu achita diferenta de pret/ orice transa de pret, în termen de maximum 7 zile calendaristice de la scadenta plus penalitatile aferente acestor zile de întârziere de la data scadentei, vânzatorul are dreptul de a anula unilateral prezentul contract, de plin drept, fara somatie prealabila, trecerea vreunui termen sau împlinirea vreunei conditii si sa retina cu titlu de daune interese pentru prejudiciul suferit ca urmare a neplatii pretului, sumele platite de cumparator pâna la acea data indiferent de titlul cu care s-a facut plata.
Conform art.12 pct.1 din acelasi contract, dreptul de proprietate asupra bunurilor prevazute în contract se transfera de la vânzator la cumparator la data platii efective totale a pretului acestora si numai sub conditia suspensiva a acestei plati.
În conditiile în care reclamanta nu a achitat integral facturile emise de furnizor, nerespectând clauzele contractuale, nu se poate considera ca este afectata prezumtia de legalitatea actelor ce fac obiectul cererii de suspendare a executarii.
Sustinerea recurentei ca nu-i apartine culpa neplatii acestor facturi poate fi analizata în cadrul actiunii având ca obiect anularea actelor, instanta care solutioneaza cererea de suspendare a executarii neavând a se pronunta asupra legalitatii actelor administrative, ci asupra aparentei de legalitate a acestora.
A stabili cu ocazia solutionarii unei cereri întemeiate pe dispozitiile art.14 din Legea nr.554/2004 daca reclamantei îi apartine culpa pentru nerespectarea clauzelor contractului si daca aceasta nerespectare constituie o neregula în sensul art.17 alin.1 din Anexa 1 la contract echivaleaza cu prejudecarea fondului cauzei, respectiv cu stabilirea legalitatii sau nelegalitatii actelor contestate.
La o examinare sumara a legalitatii acestor acte se retine ca nu este afectata prezumtia lor de legalitate, atâta timp cât nu rezulta din înscrisurile depuse la dosar îndeplinirea tuturor conditiilor stabilite prin contractul de finantare.
Cât priveste Actul aditional nr.3 la contractul de vânzare cumparare încheiat cu SC I. SRL, act în care partile mentioneaza ca valoarea totala a contractului se considera valoarea de 132100 euro, fara TVA, Curtea apreciaza ca acesta nu contureaza existenta unui caz bine justificat, chiar daca a fost încheiat la 5.08.2010, anterior încheierii procesului verbal de constatare, întrucât nu se face dovada achitarii facturilor emise de furnizor, astfel încât nu se poate considera ca respectivul contract a fost finalizat.
Referitor la motivarea sentintei sub aspectul cazului bine justificat, se retine ca este o motivare succinta ce nu este de natura sa determine modificarea sentintei în sensul admiterii cererii de suspendare a executarii, atâta timp cât din probele administrate nu a rezultat îndeplinirea cumulativa a conditiilor reglementate de art.14 din Legea nr.554/2004.
Fata de aceste considerente, constatând ca nu este incident motivul de recurs prevazut de art.304 pct.9 Cod procedura civila invocat de recurenta, Curtea, în temeiul dispozitiilor art.312 alin.1 Cod procedura civila, va respinge recursul ca nefondat.
