– art. 14 alin. 1 din Legea nr. 554/2004
Verificând actul administrativ care a dat nastere în patrimoniul recurentei a dreptului de folosinta gratuita, respectiv HCGMB nr.199/1997, Curtea apreciaza ca acest act este executoriu si opozabil în sensul ca manifestarea de vointa a puterii publice, exprimate în formele si conditiile legale, produce efecte juridice inclusiv fata de autoritatea publica emitenta a actului. Aceasta din urma are dubla obligatie de a urmari respectarea actului administrativ de catre terti, precum si de a respecta la rândul ei acest act. De aceea, desfiintarea ulterioara a actului poate fi justificata numai de motive temeinice, în considerarea faptului ca ea va afecta nemijlocit raporturi juridice nascute în baza actului abrogat.
Verificând actul administrativ care a dat nastere în patrimoniul recurentei a dreptului de folosinta gratuita, respectiv HCGMB nr.199/1997, Curtea apreciaza ca acest act este executoriu si opozabil în sensul ca manifestarea de vointa a puterii publice, exprimate în formele si conditiile legale, produce efecte juridice inclusiv fata de autoritatea publica emitenta a actului. Aceasta din urma are dubla obligatie de a urmari respectarea actului administrativ de catre terti, precum si de a respecta la rândul ei acest act. De aceea, desfiintarea ulterioara a actului poate fi justificata numai de motive temeinice, în considerarea faptului ca ea va afecta nemijlocit raporturi juridice nascute în baza actului abrogat.
Recurenta formuleaza critici rezonabile cu privire la oportunitatea masurii dispuse prin HCGMB nr.187/2008, în conditiile în care prima hotarâre nu stabilea un termen în cadrul careia ar fi trebuit sa se realizeze Proiectul.
(CURTEA DE APEL BUCURESTI SECTIA A VIII-A ADMINISTRATIV SI FISCAL, DECIZIA CIVILA NR.1748/19.07.2010)
Prin sentinta civila nr.1260 din 16.04.2010 pronuntata în dosarul nr.9400/3/2010 Tribunalul Bucuresti Sectia a IX a Contencios Administrativ si Fiscal a respins cererea formulata de reclamanta F. R. de M. ca neîntemeiata.
Pentru a pronunta aceasta hotarâre instanta fondului a retinut ca motivele de nelegalitate ale Hotarârii nr. 187/08.05.2008 invocate de catre reclamanta nu se circumscriu conditiei prevazute de art. 14 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, întrucât nu exista indicii temeinice de natura sa puna sub semnul întrebarii prezumtia de legalitate a actului administrativ.
Sustine instanta de fond ca din analiza continutului Hotarârii nr. 187/08.05.2008 rezulta ca transmiterea catre reclamanta a dreptului de folosinta a terenului s-a facut sub rezerva îndeplinirii anumitor conditii, pe care reclamanta nu le-a respectat, dupa cum rezulta din Raportul de specialitate care a stat la baza aprobarii hotarârii, în care se retine ca proiectul care a facut obiectul atribuirii terenului nu a fost realizat, iar terenul nu a fost folosit conform destinatiei precizate în Hotarârea nr. 199/1997.
Nici cea de-a doua conditie prevazuta de lege ,,prevenirea unei pagube iminente”, care potrivit art. 2 lit. s) din Legea nr. 554/2004, consta în acel ,,prejudiciu material viitor si previzibil sau, dupa caz, perturbarea previzibila grava a functionarii unei autoritati publice sau a unui serviciu public” nu este îndeplinita în speta, întrucât dovezile administrate de catre reclamanta nu probeaza iminenta producerii pagubei invocate.
Astfel, reclamanta nu a facut dovada obtinerii autorizatiei de construire pentru realizarea C. U. si C., iar hotarârea a carei suspendare se solicita a fost comunicata acesteia la data de 24.05.2008, astfel ca nu se poate justifica îndeplinirea conditiei pagubei iminente, ca urmare a încheierii unor contracte dupa data comunicarii actului administrativ.
Împotriva acestei hotarâri a declarat recurs reclamanta F. R. de M. în sustinerea caruia a aratat ca instanta de fond a nesocotit dispozitiile imperative ale legii deoarece nu a vrut sa remarce elemente ce reies din contextul spetei. Reclamanta recurenta face o prezentare a situatiei de fapt si a demersurilor pe care le-a facut cu referire la terenul a carei folosinta gratuita a dobândit-o, aratând ca a informat pe pârât cu privire la demersurile litigioase pe care le-a întreprins pentru a obtine autorizatia de construire. Totodata, se arata ca au aparut o serie de piedici de natura legala si practica, emanând de la terte persoane, sau chiar de la autoritati ale administratiei publice locale.
Sustine recurenta ca a respectat conditiile imperative ale art.1,2 si 3 din HCGMB nr.199/1997, astfel încât orice act administrativ ulterior nu poate produce efectul stingerii dreptului sau de folosinta doar pentru ca ad nutum emitentul actului initial apreciaza ca a asteptat destul ca un complex de talia si complexitatea celui proiectat sa fie realizat.
Se motiveaza ca hotarârea fondului cuprinde motive contradictorii ori straine de natura pricinii, caz prevazut de art.304 pct.7 Cod procedura civila Se arata ca proiectul construirii complexului este elaborat, stadiul general al pregatirilor fiind avansat, sens în care au fost depuse la dosarul cauzei ordinele de plata privind impozitul pe teren, contract de parteneriat, contract de management, dispozitie de plata externa, declaratii de plata externa, contract de planificare generala, însa se sustine ca impedimentele în demararea lucrarilor de construire au tinut de obtinerea autorizatiei de construire de la Primaria Sectorului 4 Bucuresti. Considera recurenta ca instanta a interpretat gresit actul juridic dedus judecatii, a schimbat întelesul lamurit si vadit neîndoielnic al acestuia deoarece sentinta nr.8101/21.12.2006 a anulat doar în parte HCGMB nr.199. Se sustine ca instanta a dat hotarârea cu încalcarea sau aplicarea gresita a legii deoarece reclamanta a probat existenta unui caz bine justificat, iar actul administrativ reprezentat de HCGMB nr.199 nu poate fi revocat atât timp cât conditiile fixate prin acest act sunt îndeplinite de Fundatie.
În drept recursul a fost întemeiat pe dispozitiile art.304 pct.7,8 si 9 din Cod procedura civila.
Examinând sentinta atacata prin prisma motivelor de recurs invocate si în limitele prevazute de art.304 indice 1 Cod procedura civila, Curtea constata ca recursul este fondat pentru urmatoarele considerente:
Prin hotarârea nr. 199/27.11.1997 a Consiliului General al Municipiului Bucuresti s-a aprobat ca terenul în suprafata de 57.282 mp, situat în domeniul privat si public sa fie dat în folosinta gratuita pe termen de 99 de ani F. “R. de M.”, pentru activitate non-profit, având caracter public, în vederea construirii C. U. si C. “R. de M.”,.
Prin sentinta civila nr. 8101/21.12.2006 pronuntata de Tribunalul Bucuresti, a fost admisa în parte actiunea reclamantilor R. E., R. A. si R. A., dispunându-se anularea în parte a hotarârii CGMB anterior mentionate în ceea ce priveste darea în folosinta gratuita a suprafetei de 243 mp, teren proprietatea reclamantilor.
Prin Hotarârea nr. 187/08.05.2008 a Consiliului General al Municipiului Bucuresti s-a hotarât abrogarea Hotarârii CGMB nr. 199/27.11.1997 privind darea în folosinta gratuita pe termen de 99 de ani a unor terenuri apartinând domeniului public/privat al Municipiului Bucuresti pentru construirea C. U. si C. “R. de M.”, anulata în parte prin sentinta civila nr. 8101/21.12.2006 pronuntata de Tribunalul Bucuresti – Sectia a VIII -a Conflicte de Munca, Asigurari Sociale , Contencios Administrativ si Fiscal.
În preambulul acestei din urma hotarâri a CGMB s-a retinut ca aceasta tine seama de sentinta civila nr.8101/21.12.2006 pronuntata de pronuntata de Tribunalul Bucuresti – Sectia a VIII -a Conflicte de Munca, Asigurari Sociale, Contencios Administrativ si Fiscal se are în vedere expunerea de motive a Primarului General al Municipiului Bucuresti si raportul Directiei de Dezvoltare Investitii si Planificare Urbana – Directia Evidenta Imobiliara si Cadastrala, precum si raportul Comisiei Patrimoniu din cadrul Consiliului General al Municipiului Bucuresti.
Analizând cererea recurentei reclamante prin prisma conditiilor impuse de dispozitiile art.14, cu raportare la art.2 lit.s si t din Legea nr.554/2004, Curtea retine ca aceasta este întemeiata. Astfel, în opinia instantei, partea a înfatisat împrejurari legate de starea de fapt si de drept de natura a crea o îndoiala asupra aparentei de legalitate a actului administrativ a carei suspendare se solicita.
Or, din cercetarea circumstantelor care au determinat emiterea HCGMB nr. 187/08.05.2008, Curtea constata ca autoritatea administrativa locala a procedat la abrogarea actului al carei emitenta era în considerarea efectelor sentintei civile nr. 8101/21.12.2006 si a împrejurarii potrivit careia beneficiara HCGMP nr. 199/1997 nu ar fi îndeplinit conditiile impuse de aceasta din urma hotarâre.
În ceea ce priveste sentinta civila nr.8101/21.12.2006, instanta retine ca aceasta a anulat în parte HCGMB nr.199/1997 doar pentru suprafata de 243 mp, în conditiile în care recurenta reclamanta dobândise dreptul de folosinta gratuita asupra unui teren în suprafata totala de 57282 mp. Prin urmare, anularea dreptului de folosinta al recurentei asupra întregii suprafete poate parea a fi o masura disproportionala fata de efectele hotarârii judecatoresti, situatie ce se circumscrie împrejurarilor avute în vedere de legiuitor la enuntarea conditiilor prevazute de art.2 lit.t din Legea nr. 554/2004.
Cu referire la faptul ca recurenta-reclamanta nu ar fi îndeplinit conditiile prevazute de HCGMB nr.199/1997, instanta constata ca partea a evidentiat împrejurari de natura obiectiva care se presupune ca au împiedicat-o sa realizeze scopul pentru care suprafata de teren i-a fost data în folosinta gratuita. Astfel, reclamanta a probat existenta unor litigii initiate de terti cu privire la dreptul de folosinta asupra terenului, litigii solutionate definitiv si irevocabil în cursul anilor 2001, 2004, respectiv 2006. De altfel, reclamanta a adus la cunostinta autoritatii emitente aceste impedimente prin memorii formulate în cursul anilor 2006 si 2007.
Prin urmare, recurenta formuleaza critici rezonabile cu privire la oportunitatea masurii dispuse prin HCGMB nr.187/2008, în conditiile în care prima hotarâre nu stabilea un termen în cadrul careia ar fi trebuit sa se realizeze Proiectul.
În ceea ce priveste paguba iminenta ce ar afecta patrimoniul reclamantei, Curtea retine ca partea a probat angajarea unor sume semnificative în vederea construirii C. U. si C. “R. de M.”, astfel încât, ca efect direct al actului administrativ ce se cere a fi suspendat, recurenta s-ar afla în imposibilitatea de a onora obligatiile asumate prin semnarea unor contracte legate de acest proiect.
Pe cale de consecinta, Curtea apreciaza ca cererea reclamantei este întemeiata.
Cu referire la apararile formulate pe calea întâmpinarii de catre intimatul pârât privind prescriptia “sau dupa caz tardivitatea cererii de chemare în judecata”, Curtea retine ca acestea sunt neîntemeiate. Astfel, obiectul cererii supuse prezentei analize îl reprezinta “suspendarea actului administrativ Hotarâre HCGMB nr.187/2008” iar nu anularea acestui act. Or termenul la care fac referire dispozitiile art.11 invocat de intimat privesc “cererile prin care se solicita anularea unui act administrativ individual, a unui contract”, iar nu cererile de suspendare. Întrucât dispozitiile legale ce stabilesc termenele de exercitare a unei actiuni sunt de stricta interpretare, Curtea considera ca nu poate fi extinsa aplicarea temeiului de drept invocat si asupra altor cereri decât cele expres prevazute de lege.
Pentru toate aceste motive, în baza art.312 si art.304 Cod procedura civila, Curtea, va admite recursul, va modifica în tot sentinta în sensul admiterii actiunii si suspendarii executarii HCGMB nr.187/2008 pâna la pronuntarea instantei de fond.
În ceea ce priveste cererea recurentei de obligarea a intimatului la plata cheltuielilor de judecata, Curtea va face aplicarea dispozitiilor art.274 alin.1 si 3 Cod procedura civila, si va admite aceasta cerere, micsorând cheltuielile de judecata acordate cu titlu de onorariu avocat în raport de îndeplinita de acesta.
