Procesul invocat ca temei al suspendarii judecatii nu justifica luarea dispozitiei de suspendare, lasarea în nelucrare a cauzei pâna la finalizarea celuilalt proces producând consecinta unei temporizari excesive a judecarii actiunii în revendicare.
Este evident ca obiectul si cauza celor doua litigii distincte, legate între aceleasi parti, având între ele o strânsa legatura, devin operante dispozitiile ce reglementeaza conexitatea pricinilor, nu cele cârmuitoare în materie de suspendare a judecatii, pentru ca, în litigiul pâna la solutionarea caruia s-a dispus suspendarea judecatii reclamanta, din acel proces, întemeindu-si cererea pe prevederile art. 494 alin. 3 din Codul civil, a invocat ca modalitate de dobândire a proprietatii accesiunea imobiliara, iar în procesul în care s-a luat masura suspendarii, cealalta parte, invocând drept temei înscrierile efectuate în cartea funciara, a revendicat de la partea adversa imobilele litigioase.
Decizia civila nr. 973/03.06.2010-R
(dosar nr. 5703/111/2009)
Prin Încheierea de sedinta din data de 08.03.2010, pronuntata în dosar nr. 5703/111/2009, Tribunalul Bihor a suspendat judecarea cauzei în baza art. 244 pct. 1 Cod procedura civila.
Împotriva acestei încheieri au declarat recurs P .U.R. G C V si P R.U.R. G C H din subordinea E R.U.R. G C O, solicitând admiterea recursului si casarea încheierii atacate în sensul respingerii cererii de suspendare formulata de P O V, invocând urmatoarele motive:
– încheierea recurata este nelegala si netemeinica, fiind data cu aplicarea gresita a legii, fiind incident motivul de casare prevazut de art. 304 alin. 1 pct. 9 Cod procedura civila, astfel, au fost invocate prevederile art. 244 alin. 1 pct. 1 Cod procedura civila si s-a cerut suspendarea cursului judecatii pe motivul ca pe rolul Judecatoriei Beius s-ar fi initiat actiunea de sub dosar nr. 130/187/2009 vizând stabilirea unor eventuale despagubiri pentru lucrari de reparatii sau renovari cu fixarea unui drept de retentie asupra imobilelor înscrise în CF drept proprietatea recurentelor;
– partea adversa urmareste practic tergiversarea solutionarii prezentei cauze având ca obiect revendicare;
– tinerea în nelucrare a cauzei echivaleaza cu o îngradirea a liberului acces la justitie si a dreptului la o judecata într-un termen rezonabil, garantii instituite de art. 6 din CEDO;
– se poate vorbi de o prematuritate a actiunii din dosarul nr. 130/187/2009, întrucât dreptul la eventuale despagubiri si la dreptul de retentie invocat se pot naste numai din momentul solutionarii irevocabile a actiunii în revendicare si numai daca se admite actiunea;
– imobilul revendicat de recurenta este în continuare detinut si folosit exclusiv de pârâta P O V, aceasta neavând interesul a urgenta solutionare actiunilor în instanta, astfel încât suspendarea dispusa îi profita din toate punctele de vedere;
– nimic nu ar fi împiedicat normala si fireasca solutionare chiar si în paralel a ambelor cauze privitoare la aceleasi parti, ceea ce ar fi accelerat solutia finala, având în vedere si competentele legale acceptate în cele doua dosare.
În drept sunt invocate disp. art. 304 pct. 9 cod procedura civila.
Intimata pârâta, desi legal citata, nu s-a prezentat si nici nu si-a comunicat pozitia în cauza.
Examinând încheierea recurata prin prisma motivelor invocate precum si din oficiu, instanta de recurs retine urmatoarele:
Procesul înregistrat în dosarul cu nr. 130/187/2009 care, în opinia tribunalului, s-a apreciat ca ar putea influenta dreptul dedus judecatii în pricina de fata, nu constituie temei pentru suspendarea facultativa având sediul materiei în textul art. 244 pct. 1 din Codul de procedura civila.
În primul rând, este de retinut ca în procesul ce formeaza obiectul sus-mentionatului dosar, pârâta din prezentul proces a solicitat pronuntarea unei hotarâri în contradictoriu cu P G C V si cu E G C O, prin care sa se constate executarea de catre ea a unor lucrari de consolidare, edificare si îmbunatatiri la cladirea lacasul de cult si la Casa parohiala din localitatea V, si respectiv de stabilire a unui drept de proprietate asupra tuturor lucrarilor mentionate si de înscriere în cartea funciara a dreptului de proprietate în favoarea reclamantei, cu stabilirea unui drept de retentie pe seama acesteia pâna la partajul judiciar sau pâna la plata integrala de catre pârâta, în conditiile art. 494 alin. 3 din Codul civil, a sumei reprezentând contravaloarea dreptului de proprietate.
Este de observat ca, în litigiul despre care s-a facut vorbire în precedentul alineat, întemeindu-si cererea pe prevederile art. 494 alin. 3 din Codul civil, reclamanta din acel proces, a invocat ca modalitate de dobândire a proprietatii accesiunea imobiliara, iar în procesul de fata, cealalta parte, reclamanta în acest litigiu, invocând drept temei înscrierile efectuate în cartea funciara, revendica de la partea adversa imobilele litigioase.
Instanta de recurs considera ca procesul invocat ca temei al suspendarii nu justifica luarea unei atari dispozitii.
Mai degraba, instanta sesizata cu judecarea actiunii în revendicare, vazând ca si litigiul invocat în sustinerea respectivei cereri se afla, ca efect al hotarârii de declinare a competentei pronuntate de Judecatoria Beius, în prima instanta pe rolul Tribunalului Bihor, avea a pune în discutia partilor litigante, conexitatea celor doua pricini, cu respectarea conditiilor impuse de art. 164 din Codul de procedura civila, pentru ca este evident ca suntem în prezenta a doua litigii distincte, legate între aceleasi parti, al caror obiect si cauza au între ele o strânsa legatura.
Lasarea în nelucrare a prezentei cauze pâna la finalizarea celuilalt proces, dupa epuizarea tuturor cailor de atac, ar produce consecinta unei temporizari excesive a judecarii actiunii în revendicare, astfel ca, instanta de recurs conchide ca se impune continuarea judecatii, iar pentru o buna administrare a justitiei, data fiind legatura strânsa între actiunile celor doua dosare, instanta, cu ocazia continuarii judecatii va aprecia asupra oportunitatii aplicarii prevederilor art. 164 din Codul de procedura civila.
Fata de considerentele ce preced, instanta a admis recursul în baza dispozitiilor art. 312 alin. 1 si 3 din Codul de procedura civila, a modificat în tot încheierea în sensul ca a dispus continuarea judecatii.
