Suspendarea judecăţii în temeiul art. 155^1 din Codul de procedură civilă. Nelegalitatea măsurii


Reţinând lipsa de procedură cu intimatul, întrucât s-a restituit citaţia efectuată la adresa indicată în dosar, cu menţiunea că partea s-a mutat de la adresă, iar noul locatar nu permite afişarea, instanţa trebuia să facă aplicarea dispoziţiilor art. 95 din Codul de procedură civilă. în acest sens, trebuia să se dispună citarea acestuia prin publicitate, la uşa instanţei şi în Monitorul Oficial al României sau într-un ziar de largă circulaţie, cât timp creditorul a probat cu actele administrate în cauză faptul depunerii de diligenţe pentru aflarea domiciliului debitorului.

Ca atare, măsura suspendării judecării apelului, dispusă în temeiul art. 1551 din Codul de procedură civilă, este nelegală, întrucât desfăşurarea normală a procesului nu a fost împiedicată din vina apelantei.

(Decizia nr. 572 din 5 august 2004 – Secţia a IV-a civilă)

Prin cererea înregistrată la 5.07.2003 la Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti, Biroul Executorilor Judecătoreşti S. şi N. a înaintat cererea de silită formulată de creditoarea SC “I.” SRL în contradictoriu cu debitorul R.A., prin care s-a solicitat încuviinţarea executării silite a titlului executoriu – Decizia de imputare nr. 150 din 29.01.2003, prin care debitorul a fost obligat la plata sumei de 1.662.580 lei.

Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti, prin încheierea din camera de consiliu de la 13.08.2003 pronunţată în Dosarul de executare nr. 849/2003, a respins cererea de executare silită formulată de creditorul SC “I.” SRL, cu motivarea că executarea urmează să fie făcută în conformitate cu dispoziţiile art. 273, 274 din Codul muncii, întrucât debitorul R.A. este salariatul societăţii creditoare, iar titlul executoriu îl reprezintă Decizia de imputare nr. 150 din 29.01.2003.

împotriva încheierii menţionate a declarat apel creditoarea SC “I.” SRL la 5.09.2003, criticând-o ca nelegală şi netemeinică, întrucât contractul individual de muncă al salariatului debitor a fost desfăcut disciplinar conform art. 61 lit. a) din Legea nr. 53/2003, începând cu data de 26.08.2003, astfel încât nu se poate face aplicarea dispoziţiilor art. 273 şi 274 din Codul muncii.

în dovedirea motivelor de apel creditoarea apelantă a depus la dosar copia deciziei de desfacere a contractului individual de muncă al debitorului, întemeiată pe dispoziţiile art. 61 lit. a) din Codul muncii.

în şedinţa de la 11.12.2003, Tribunalul Bucureşti- Secţia a V-a civilă, constatând lipsa de procedură cu intimatul debitor R.A., a pus în vedere apelantului creditor să depună la dosar datele personale ale intimatului sub sancţiunea prevăzută de art. 1551 din Codul de procedură civilă.

Tribunalul Bucureşti – Secţia a V-a civilă, prin încheierea şedinţei publice de la 15.01.2004, a suspendat judecarea cauzei conform art. 1551 din Codul de procedură civilă, având în vedere că nu s-au respectat dispoziţiile luate prin încheierea de şedinţă de la 11.12.2003.

împotriva încheierii de suspendare a declarat recurs debitorul SC “I.” SRL, la 27.02.2004, susţinând că hotărârea recurată conţine motive contradictorii întrucât, deşi i s-a indicat domiciliul intimatului, depunându-se o copie a cărţii de identitate a acestuia, tribunalul a apreciat eronat că se împiedică judecata prin nedepunerea adresei unde se află domiciliul intimatului.

în aceste condiţii s-a susţinut că instanţa de apel a interpretat eronat ca insuficientă pentru dovedirea datelor de stare civilă ale intimatului şi ale domiciliului acestuia cartea de identitate, singurul act oficial ce putea face dovada menţionată.

Recurenta a învederat că instanţa de judecată trebuia să facă aplicarea art. 95 din şi să dispună citarea prin mica publicitate şi prin afişare, solicitare formulată de altfel în şedinţa publică de la 11.12.2003.

în dovedirea motivelor de recurs s-au depus la dosar copia cărţii de identitate a intimatului R.A., procesul-verbal de predare-primire încheiat la 12.11.2003 între reprezentantul societăţii creditoare şi intimat, din care rezultă predarea carnetului de muncă şi a notei de lichidare, copia carnetului de muncă al intimatului, precum şi a deciziei de desfacere a contractului individual de muncă al acestuia.

în faza recursului s-a restituit citaţia emisă către intimatul R.A., cu motivarea că destinatarul s-a mutat de la adresa din str. C.I.G., sector 4, iar noul proprietar nu permite afişarea.

Analizând actele şi lucrările dosarului, raportat la criticile invocate prin motivele de recurs, Curtea a apreciat că recursul este fondat, având în vedere următoarele considerente:
Intimatul debitor R.A. a fost legal citat în faza apelului la adresa sa de domiciliu, ce rezultă din copia cărţii de identitate.

în aceste condiţii, reţinând lipsa de procedură, întrucât s-a restituit citaţia efectuată la domiciliul creditorului cu menţiunea că acesta s-a mutat de la adresă, iar noul locatar nu permite afişarea, tribunalul trebuia să facă aplicarea dispoziţiilor art. 95 din Codul de procedură civilă în sensul de a dispune citarea acestuia prin publicitate la uşa instanţei şi în Monitorul Oficial al României sau într-un ziar de largă circulaţie.

Ca atare, măsura suspendării judecării apelului, dispusă în temeiul art. 1551 din Codul de procedură civilă, este nelegală, întrucât desfăşurarea normală a procesului nu a fost împiedicată din vina apelantei creditoare.

în consecinţă, faţă de dispoziţiile art. 304 pct. 9 din Codul de procedură civilă, s-a admis recursul şi, având în vedere dispoziţiile art. 312 alin. 5 din Codul de procedură civilă, s-a casat încheierea şi s-a trimis cauza pentru continuarea judecăţii la aceeaşi instanţă.