Având în vedere că potrivit art. 25 lit.c din lichidatorul are între altele, atribuţia de a introduce acţiuni pentru anularea actelor frauduloase încheiate de debitor în dauna drepturilor creditorilor, asemenea cereri pot fi formulate numai după deschiderea procedurii falimentului, în vederea valorificării bunurilor debitorului şi a finalizării procedurii insolvenţei, astfel că ele nu intră sub incidenţa art. 243 pct. 5 Cod procedură civilă.
Secţia civilă – Decizia civilă nr. 226/21 mai 2010
Prin sentinţa civilă nr. 481/2003 pronunţată de Judecătoria Blaj în dosar nr. 348/2003 a fost respinsă acţiunea formulată de reclamanta S.C. B S.A. Blaj, prin lichidator judiciar, în contradictoriu cu pârâţii: MRURG-C, ACMG-C, ADS, ZMC şi PD, având ca obiect:
– constatarea nulităţii absolute a contractului de asociere încheiat la 24.05.2000 între reclamantăi şi pârâţii de ordinul 1 şi 2;
– constatarea nulităţii absolute a contractului de concesionare nr. 20/2000 încheiat între pârâţii de ordinul 2 şi 3 şi a actului adiţional nr. 1/2002 la acest contract;
– evacuarea pârâţilor de ordinul 1 şi 2 din imobilul proprietatea reclamantei.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamanta prin lichidator.
Prin decizia civilă nr. 304/A/2006 Curtea de Apel Alba Iulia a respins apelul ca nefondat, iar prin decizia civilă nr. 4686/2007, ICCJ a admis recursul reclamantei şi a dispus casarea deciziei dată în apel şi trimiterea cauzei spre rejudecare Tribunalului Alba.
În rejudecare, dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Alba sub dosar nr. 3100/107/2007. La data de 15.02.2008, instanţa de apel a dispus suspendarea judecării apelului, în temeiul art. 243 pct. 5 C. proc. civ., până la soluţionarea dosarului de faliment nr. 1866/2000 privind pe S.C. B S.A. Blaj (nr. nou 4/107/2000).
Împotriva încheierii de suspendare din 15.02.2008 a declarat recurs reclamanta S.C. B S.A. Blaj prin lichidator judiciar, solicitând desfiinţarea acestei încheieri şi trimiterea cauzei pentru soluţionarea apelului declarat împotriva sentinţei civile nr. 481/2003 a Judecătoriei Blaj.
În expunerea motivelor, reclamanta susţine, în esenţă, că instanţa de apel a făcut o aplicare greşită a dispoziţiilor art. 243 pct. 5 C. proc. civ. şi a dispoziţiilor din Legea 85/2006 cu privire la incidenţa cauzelor de suspendare, întrucât art. 36 din Legea insolvenţei vizează suspendarea acţiunilor formulate de terţi împotriva debitoarei falite şi nu acţiunile pornite de debitoare, prin lichidator, pentru anularea actelor frauduloase.
În drept se invocă art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Verificând legalitatea încheierii atacate, prin prisma criticilor formulate, Curtea a reţinut următoarele:
Prin acţiunea civilă introdusă de reclamantă, prin lichidator judiciar, aceasta urmăreşte anularea unor acte juridice, pe care le apreciază frauduloase.
Această acţiune a fost promovată de lichidator în conformitate cu prevederile art. 25 lit. c din Legea 85/2006 (art. 24 lit. g din Legea 64/1995, în vigoare la momentul promovării). Potrivit acestui text legal, lichidatorul are între altele, atribuţia de a introduce acţiuni pentru anularea actelor frauduloase încheiate de debitor în dauna drepturilor creditorilor. Ca urmare, asemenea cereri sunt formulate după deschiderea procedurii falimentului, în vederea valorificării bunurilor debitorului şi a finalizării procedurii insolvenţei, astfel că ele nu intră sub incidenţa art. 243 pct. 5 Cod pr. civ.
Dispoziţiile acestui text legal trebuie coroborate cu prevederile art. 36 din Legea 85/2006.
Conform art. 36 din Legea insolvenţei, de la data deschiderii procedurii, se suspendă de drept toate acţiunile judiciare sau măsurile de silită pentru realizarea creanţelor asupra debitorului sau bunurilor sale. Din economia acestui text rezultă că legiuitorul a urmărit suspendarea acţiunilor prin care creditorii urmăresc să-şi valorifice creanţa faţă de debitorul falimentar. Soluţia este firească, pentru că, după deschiderea procedurii falimentului, creditorii se pot înscrie la masa credală şi urmează să-şi valorifice drepturile în cadrul procedurii insolvenţei.
În schimb, acţiunile de natura celei promovate de reclamantă nu pot fi suspendate în temeiul art. 243 alin 5 C. pr. civ. coroborat cu art. 36 din Legea 85/2006, pentru că scopul urmărit este tocmai anularea unor acte juridice încheiate de debitor cu terţe persoane considerate frauduloase pentru creditori. Aşadar, prin asemenea acţiuni se tinde la readucerea bunurilor în patrimoniul debitorului în vederea valorificării drepturilor creditorilor săi în cadrul procedurii insolvenţei. Or, suspendarea unor asemenea acţiuni are ca efect blocarea acestei proceduri.
În speţă, acţiunea a fost promovată pentru finalizarea procedurii falimentului, astfel că soluţionarea dosarului de faliment nr. 4/107/2000 depinde de soluţia ce se va pronunţa în dosarul de faţă, şi nu invers, cum greşit a reţinut instanţa de apel.
Pentru aceste considerente, reţinând incidenţa motivului de recurs prev. de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. , Curtea a admis recursul, urmând ca în baza art. 312 C. proc. civ. să caseze încheierea atacată şi să dispună trimiterea cauzei la Tribunalul Alba în vederea continuării judecăţii.
