Măsura suspendării soluţionării contestaţiei împotriva deciziei OSIM privind înscrierea cesiunii mărcii pe numele adjudecatarului, în baza art. 244 alin. 1 din Codul de procedură civilă, este legală şi temeinică, în condiţiile existenţei altor cereri ce au ca obiect lămurirea titularului dreptului asupra mărcii.
Dreptul adjudecatarului nu este consolidat prin epuizarea căilor de atac şi a procedurilor declanşate împotriva titlului său, astfel încât contestaţia formulată urmăreşte temporizarea înscrierii cesiunii mărcii pe numele acestuia şi, prin aceasta, împiedicarea producerii efectului opozabilităţii faţă de terţi şi recunoaşterii depline a drepturilor exclusive ale adjudecatarului asupra mărcii în discuţie.
Legitimitatea măsurii derivă din evitarea unui nou proces ulterior între aceleaşi părţi.
(Decizia nr. 1368 din 15 decembrie 2004 — Secţia a IlI-a civilă)
Prin cererea înregistrată pe rolul OSIM sub nr. 154/2003, SC “A.” SRL, prin reprezentant legal, a formulat contestaţie împotriva Deciziei Oficiului de Stat pentru Invenţii şi Mărci, privind înscrierea cesiunii mărcii pe numele adjudecatarului Ş.N., intimat în cauză.
în motivarea contestaţiei petenta a învederat că la 20.12.2002, în baza unei hotărâri judecătoreşti care nici în prezent nu constituie titlu executoriu, fiind atacată prin căile prevăzute de lege, judecătoresc C.S.A. a procedat la vânzarea mărcii “A.” pentru suma de 355 milioane lei, încălcând dispoziţia instanţei judecătoreşti din aceeaşi zi, prin care se suspendase executarea silită contra contestatoarei de conivenţă cu adjudecatarul Ş.N.
Contestatoarea precizează că executorul judecătoresc a stabilit termen de vânzare a mărcilor sale în ziua de 20.12.2002, ultima zi lucrătoare pentru instanţele judecătoreşti pe anul 2002, pentru a împiedica orice contestaţie la executarea în curs.
Executorul judecătoresc a acordat termene pentru plata unor sume de câteva miliarde lei, oferite de doi adjudecatari anteriori, de 2 ore şi, respectiv, o oră şi jumătate, răstimp în care nici o bancă nu poate efectua o plată de o asemenea valoare din dispoziţia unui titular de cont.
Atât hotărârea judecătorească în baza căreia a pornit executarea silită, cât şi contestaţia la formulată de SC “A.” SRL sunt încă în faza de judecată în faţa instanţelor competente, termenele de judecată fiind stabilite la 15.09.2003, în recursul declarat în contra hotărârii ce reprezenta titlu executoriu, şi, respectiv, 23.07.2003, în recursul formulat în contra hotărârii date în contestaţia la executare.
Contestatoarea a mai precizat că, până la data formulării prezentei contestaţii, OSIM nu i-a comunicat decizia privind înscrierea cesiunii mărcilor “A.” în favoarea adjudecatarului Ş.N., astfel cum prevăd dispoziţiile art. 80 alin. 2 din Legea nr. 84/1998.
Prin încheierea din şedinţa publică de la data de 29.10.2003, Comisia de reexaminare a OSIM a dispus, la solicitarea contestatoarei, suspendarea soluţionării contestaţiei, conform art. 244 alin. 1 pct. 1 din Codul de procedură civilă, până la soluţionarea prin hotărâri definitive şi irevocabile a cererilor aflate pe rolul instanţelor judecătoreşti, respectiv contestaţia formulată de SC “A.” SRL în contra dovezii de adjudecare eliberate de executorul judecătoresc, înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 la nr. 1393/2003, şi cererea de întoarcere a executării formulate de aceeaşi contestatoare şi înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti la nr. 13222/2003. S-a prevăzut prin aceeaşi încheiere că repunerea pe rol a dosarului urmează a se face în urma cererii de redeschidere formulate de contestator prin mandatar.
Pentru a pronunţa această încheiere, Comisia de reexaminare a OSIM a apreciat că soluţionarea contestaţiei cu care a fost învestită atârnă de soluţiile ce vor fi pronunţate în celelalte două cauze anterior arătate.
împotriva acestei încheieri intimatul Ş.N. a formulat recurs, prin care a solicitat repunerea cauzei pe rol şi continuarea judecăţii şi, în consecinţă, respingerea contestaţiei, fie avându-se în vedere excepţiile pe care le invocă, fie pe fondul ei, ca neîntemeiată.
Prin motivele de recurs, recurentul-intimat a invocat excepţia tardivităţii contestaţiei formulate de SC “A.” SRL, aceasta fiind depusă la mai mult de 3 luni decât termenul prevăzut de art. 80 din Legea nr. 84/1998; excepţia nulităţii contestaţiei, în baza art. 112 şi art. 133 raportat la art. 67 alin. 2 şi art. 68 din Codul de procedură civilă, întemeiată pe împrejurarea că nici unul dintre cei care au semnat contestaţia nu au calitatea cerută de lege pentru formularea unor cereri de chemare în judecată, nefiind administratori asociaţi sau neasociaţi numiţi prin actul constitutiv sau de adunarea generală; excepţia autorităţii de lucru judecat, deoarece între cele două părţi a mai existat o judecată cu acelaşi obiect şi având aceeaşi cauză, soluţionată prin Sentinţa civilă nr. 4242 din 28.03.2003 de Tribunalul Bucureşti – Secţia a Vl-a comercială.
Recurentul a arătat că prin măsura de suspendare a soluţionării contestaţiei, conform art. 244 alin. 1 pct. 1 din Codul de procedură civilă, dispusă de Comisia de reexaminare a OSIM, i se îngrădesc drepturile constituţionale prevăzute de art. 21 din României, ca şi de art. 30 şi 44 din Constituţie.
încheierea recurată, mai pretinde recurentul, demonstrează elocvent că cercul vicios în care se află părţile este de natură a crea confuzie prin afirmaţiile false ale contestatoarei, care induc în eroare atât autorităţile şi instituţiile statului român, dar şi publicul, în plus şi prin numărul mare de procese intentate de contestatoare.
Este evident că intimata contestatoare îşi încalcă obligaţia de a-şi executa activitatea de bună-credinţă, potrivit uzanţelor cinstite, încălcând astfel prevederile art. 1 şi 2 din Legea nr. 11/1991 privind combaterea concurenţei neloiale.
Recurentul mai susţine că deşi este proprietarul şi titularul de drept al mărcii, conform certificatului de înregistrare emis de OSIM, nu poate beneficia de protecţie şi nu poate avea prioritate de folosinţă, creându-se un risc de confuzie.
Recursul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Bucureşti – Secţia a V-a civilă, care prin Decizia civilă nr. 135/R din 27.05.2004 a procedat la declinarea soluţionării lui în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, unde a fost înregistrat pe rolul Secţiei a lll-a civile la nr. 3079/2004.
Intimata contestatoare a depus la dosar întâmpinare la motivele de recurs, prin care s-a solicitat respingerea căii de atac ca nefondată.
Recursul formulat este nefondat.
Având în vedere că încheierea de suspendare a soluţionării unei cauze, pronunţată în temeiul art. 244 alin. 1 pct. 1 din Codul de procedură civilă, este susceptibilă de recurs, conform art. 2441 alin. 1 din Codul de procedură civilă, motivele de recurs urmează a fi analizate în raport de dispoziţiile art. 3041 din Codul de procedură civilă.
Curtea a constatat că excepţiile invocate de recurentul intimat în prima parte a motivelor de recurs sunt inadmisibile, deoarece ele reprezintă apărări ale intimatului de natură a fi invocate în faţa Comisiei de reexaminare a OSIM şi acestea nu pot fi analizate direct de instanţa de recurs învestită cu verificarea legalităţii şi temeiniciei unei măsuri dispuse în cursul soluţionării contestaţiei şi prin care judecata procesului a fost întreruptă.
în consecinţă, excepţia tardivităţii formulării contestaţiei, excepţia nulităţii cererii, ca şi a autorităţii de lucru judecat urmează a fi soluţionate de Comisia de reexaminare a OSIM înainte de analiza fondului contestaţiei cu care a fost învestită.
în ce priveşte măsura suspendării soluţionării contestaţiei în baza art. 244 alin. 1 pct. 1 din Codul de procedură civilă, Curtea a apreciat-o ca legală şi temeinică, ea neputând fi considerată că aduce atingere drepturilor constituţionale ale recurentului intimat, astfel cum acesta susţine prin motivele de recurs, drepturi prevăzute de art. 16, 21, 30 şi 44 din Constituţie.
Contestaţia formulată de intimata contestatoare are ca obiect decizia OSIM, privind înscrierea cesiunii mărcii “A.” pe numele adjudecatarului Ş.N., recurentul intimat din cauză, în timp ce Dosarul nr. 13222/2003 al Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti are ca obiect constatarea desfiinţării de drept a tuturor actelor de executare îndeplinite de executorul judecătoresc C.S.A., efectuate în baza Sentinţei civile nr. 11097/2002, pronunţată de Tribunalul Bucureşti- Secţia comercială, iar Dosarul nr. 1393/2003 de pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti are ca obiect contestaţia la executare formulată de SC “A.” SRL împotriva dovezii întocmite de acelaşi judecătoresc, la data de 26.12.2002, solicitându-se anularea acesteia.
Aşadar, dreptul adjudecatarului, recurent intimat în cauză, nu este consolidat prin epuizarea căilor de atac şi a procedurilor declanşate împotriva titlului său, astfel încât contestaţia formulată în prezenta pricină urmăreşte temporizarea înscrierii cesiunii mărcii “A.” pe numele acestuia şi, prin aceasta, împiedicarea producerii efectului opozabilităţii faţă de terţi şi recunoaşterea deplină a drepturilor exclusive ale adjudecatarului asupra mărcii “A.” în discuţie.
Legitimitatea măsurii derivă din evitarea unui nou proces ulterior între aceleaşi părţi, ceea ce corespunde şi dezinteresului recurentului afirmat prin motivele de recurs.
Curtea a constatat că este lipsită de relevanţă în cauză împrejurarea că cele două dosare de pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti au primit o soluţie în primă instanţă, măsura suspendării contestaţiei prin încheierea recurată dăinuind până la soluţionarea lor prin hotărâre irevocabilă.
Faţă de cele anterior expuse, conform art. 312 alin. 1 din Codul de procedură civilă, Curtea a respins recursul ca nefondat.
