ÎNCHEIERE-ŞEDINŢA PUBLICĂ DIN DATA DE 29.11.2010
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 16.11.2010, contestatorul NGI a solicitat ridicarea sancţiunii complementare a interzicerii accesului la jocurile de fotbal.
În motivarea în fapt a cererii, contestatorul a arătat că nu a fost implicat în niciunul dintre incidentele de la meciul Rapid – Steaua Bucureşti, nu a intrat în conflict cu forţele de ordine şi nu a fost niciodată sancţionat de către acestea până în prezent.
Cererea nu a fost motivată în drept.
Analizând actele dosarului, instanţa constată că prezenta cerere este neîntemeiată, din următoarele considerente:
Prin procesul-verbal seria JO nr. 0201713/11.11.2010 petentul a fost sancţionat cu amendă în sumă de 500 lei pentru fapta prevăzută şi sancţionată de art. 20 lit. i şi art. 22 lit. d din Legea nr. 4/ 2008, reţinându-se că la data de 11.11.2010, pe stadionul Rapid, în timpul meciului de fotbal dintre echipele Steaua şi Rapid, aflându-se în Tribuna I, sector B, a aruncat în direcţia suprafeţei de joc cu diverse obiecte (beţe de steag), fapt ce a condus la întreruperea temporară a jocului. De asemenea, s-a aplicat petentului şi sancţiunea complementară a interzicerii accesului la meciurile de fotbal pe o perioadă de un an.
La data de 16.11.2010, petentul a depus plângere contravenţională prin care a solicitat anularea procesului verbal seria JO nr. 0201713/11.11.2010.
La aceeaşi dată, petentul a depus o cerere de suspendare a executării sancţiunii contravenţionale complementare menţionată în procesul-verbal de contravenţie.
Potrivit art. 47 din Legea nr. 4/2008: (1) În cazul săvârşirii contravenţiilor prevăzute la art. 22 lit. c, d şi e, precum şi la art. 23, agentul constatator aplică în sarcina contravenientului sancţiunea contravenţională complementară de interzicere a accesului la competiţiile sportive de genul celor la care acesta a săvârşit contravenţia. (2) Sancţiunea contravenţională complementară se consemnează de către agentul constatator în procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei, alături de sancţiunea contravenţională principală aplicată. (3) Împotriva procesului-verbal prevăzut la alin. 2 contravenientul poate face plângere. (4) Plângerea îndreptată împotriva procesului-verbal nu suspendă executarea sancţiunii complementare. (5) La cererea petentului, instanţa de judecată învestită cu soluţionarea plângerii poate dispune, prin încheiere, suspendarea executării sancţiunii contravenţionale complementare.
Analizând aparenţa rezultată din probele depuse la dosar în această fază a judecăţii, în legătură cu sancţiunea complementară dispusă prin procesul-verbal seria JO nr. 0201713/11.11.2010, instanţa reţine că măsura a fost dispusă cu respectarea cerinţelor impuse de art. 47 alin. 1 şi 2, respectiv în condiţiile în care s-a reţinut săvârşirea de către petent a contravenţiei prevăzute de art. 22 lit. d, iar sancţiunea complementară a fost consemnată în procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei respective.
Având în vedere dispoziţiile imperative ale art. 47 alin. 1 din Legea nr. 4/2008, instanţa constată că legiuitorul a impus aplicarea respectivei sancţiuni complementare ori de câte ori se constată săvârşirea contravenţiilor expres prevăzute de norma legală.
Astfel, restrângerea adusă drepturilor petentului, de maniera descrisă de acesta, apare ca fiind proporţională în raport cu scopul legitim urmărit de legiuitor prin instituirea acestei sancţiuni, respectiv prevenirea şi combaterea violenţelor cu ocazia competiţiilor şi jocurilor sportive, interesul general urmărit prin edictarea acestei norme justificând măsura dispusă.
Argumentele aduse de petent în susţinerea cererii de suspendare a sancţiunii complementare a interzicerii accesului la orice meci de fotbal, în condiţiile în care este pasionat de acest sport, nu sunt suficiente pentru a determina admiterea cererii.
Prin Convenţia europeană privind violenţa şi ieşirile necontrolate ale spectatorilor cu ocazia manifestărilor sportive, în special la meciurile de fotbal adoptată la Strasbourg la 19.08.1985 şi ratificată de România prin Legea nr. 53/1998, părţile semnatare s-au angajat să asigure elaborarea şi aplicarea măsurilor destinate să prevină şi să controleze violenţa şi ieşirile impulsive ale spectatorilor, aplicând sau, la nevoie, adoptând o legislaţie care să prevadă că persoanele recunoscute drept vinovate de acte de violenţă sau de ieşire impulsivă trebuie să se suporte pedepse sau, dacă este cazul, măsuri administrative corespunzătoare.
Interzicerea accesului la orice meci de fotbal reprezintă o măsură care nu are la bază o prezumţie de vinovăţie, deoarece acesta are posibilitatea de a contesta elementele constitutive ale contravenţiei ce face obiectul procesului-verbal în faţa instanţei. Prin urmare această sancţiune nu are un caracter punitiv, ci are caracter preventiv (a se vedea, mutatis mutandis, decizia de inadmisibilitate a Curţii Europene a Drepturilor Omului în cauza Michel Pewinski v. Franţa, 7 decembrie 1999).
Faţă de cele reţinute anterior, instanţa va respinge cererea de suspendare a executării sancţiunii complementare, astfel cum a fost precizată, ca neîntemeiată.
