Tabel preliminar. Creanţa născută anterior deschiderii procedurii. Înscriere. Calificarea unui contract ca fiind în curs de derulare nu se poate face dacă executarea obligaţiei de predare s-a situat înainte de deschiderea procedurii şi lucr Societăţi come


Constată că, prin sentinţa civilă nr.623/Sind/2010 Tribunalul Braşov – Secţia Comercială şi de Administrativ a respins contestaţia formulată de S.C. A L IFN S.A. privind neînscrierea în tabelul preliminar al creanţelor debitoarei S.C. I C S.R.L. a sumei de 8.348.644 Euro.

Prin aceeaşi hotărâre, judecătorul sindic a luat o serie de măsuri care, având în vedere limitele învestirii instanţei de recurs, nu vor fi abordate în analiza prezentei căii de atac. Asupra contestaţiei în speţă, judecătorul sindic a reţinut următoarele considerente:

Contestaţia a vizat neînscrierea în tabelul preliminar al debitoarei a sumei de 8.348.664 Euro şi a fost motivată de faptul că reprezintă o creanţă născută anterior şi nu ulterior deschiderii procedurii. Judecătorul – sindic a constatat că, potrivit art.64 alin.6 din Legea nr.85/2006 creanţele născute după data deschiderii procedurii, în perioada de observaţie sau în procedura reorganizării judiciare vor fi plătite conform documentelor din care rezultă, nefiind necesară înscrierea la masa credală.

Instanţa a reţinut că între I R S.R.L., în calitate de furnizor, debitoarea S.C. I C S.R.L., în calitate de distribuitor şi creditoarea S.C. A L S.A., în calitate de factor, s-a încheiat la data de 26.06.2008 contractul de furnizare şi finanţare vehicule IVECO (filele 47-111, vol.12 – dosar fond).

Conform art. 5.1, 5.3 şi 5.4 din acest contract (fila 54 – vol.12, dosar fond), unica proprietate asupra vehiculelor rămâne la I R S.R.L. până la plata în totalitate de către distribuitor către factor a veniturilor de realizat, distribuitorul (debitoarea) fiind considerat că deţine respectivele vehicule în capacitate fiduciară.

Numai la plata totală de distribuitor către factor a veniturilor de realizat şi a dobânzilor dreptul de proprietate se va transmite către distribuitor.

De asemenea potrivit art. 1.3 din contract, intermedierea este activitatea efectuată de factor care preia veniturile de la „I” contra unui preţ, iar conform art.1.8 reţinerea titlului înseamnă că dreptul de proprietate şi toate drepturile şi privilegiile rămân la vânzătorul vehiculelor până când preţul facturilor înrudite este plătit în totalitate.

Prin urmare, dreptul de proprietate asupra vehiculelor vândute de I R S.R.L. se transmite către distribuitor (S.C. I C S.R.L.) numai în momentul în care acesta achită în totalitate cuantumul facturii către factor (S.C. A L IFN S.A.), iar aceasta se realizează numai în momentul vânzării vehiculului către clienţi.

După această vânzare se percep penalităţi de către factor la sumele neachitate.

Este şi motivul pentru care creditoarea a fost trecută în tabelul preliminar cu suma de 54.247 lei, reprezentând dobânzi.

Până la momentul vânzării vehiculului, S.C. I C S.R.L. nu deţine proprietatea vehiculului, I R S.R.L. putând cere oricând restituire vehiculelor nevândute.

Creditoarea S.C. A L IFN S.A. care a plătit sumele către I R S.R.L. le poate solicita de la aceasta sau poate ridica vehiculele proprietatea acesteia de la distribuitor.

Dacă creditoarea ar fi fost trecută în tabelul preliminar cu suma de 8.348.664 EURO debitoarea S.C. I C S.R.L. ar fi fost păgubită în situaţia în care I R S.R.L. i-ar fi cerut predarea vehiculelor nevândute (în baza dreptului de proprietate) sau direct de creditoare în baza contractului.

În aceste condiţii, instanţa a reţinut că valoarea vehiculele nevândute până la data deschiderii procedurii insolvenţei, chiar facturate, fiind proprietatea I R S.R.L, sunt creanţe născute după data deschiderii procedurii şi le sunt aplicabile dispoziţiile art. 64 al. 6 din Legea nr. 85/2006.

Este şi motivul pentru care debitoarea a achitat deja suma de 1.479.035 EURO, sumă care se modifică tot timpul.

Faţă de cele arătate, instanţa, în baza art. 73 raportat la art. 64 alin. 6 din Legea nr. 85/2006, a respins contestaţia formulată de S.C. A L IFN S.A., privind neînscrierea în tabelul preliminar al creanţelor debitoarei S.C. I C S.R.L. a sumei de 8.348.664 EURO, ca neîntemeiată.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs creditoarea S.C. A L IFN S.A. pentru motivele ce vor fi arătate în cele ce urmează :

Neincluderea creanţei s-a datorat exclusiv condiţiei greşite că datoria nu ar fi ajuns la scadenţă, deşi suma de plată reprezintă preţul unei singure vânzări-cumpărări realizate anterior deschiderii procedurii insolvenţei; vânzarea s-a realizat ca operaţiune juridică, nefiind necesar niciun act juridic viitor pentru perfectarea vânzării ori ajungerea la scadenţă a datoriei.

Prima instanţă a concluzionat greşit că debitoarea ar fi putut înstrăina un drept care nu îi intrase în patrimoniu, înainte de plata preţului, făcându-se o confuzie între cumpărătorul S.C. I C S.R.L. şi ceilalţi potenţiali cumpărători care ar fi putut cumpăra produsele de la acesta din urmă.

Recurenta arată că vânzarea către S.C. I C S.R.L. s-a realizat deja în ceea ce priveşte toate bunurile I, chiar dacă proprietatea nu s-a transferat pentru bunurile neplătite şi indiferent de faptul dacă debitoarea a reuşit reînstrăinarea lor către terţi.

De la data perfectării contractului, preţul vehiculelor livrate a fost facturat astfel că nu există necesitatea unei noi vânzări-cumpărări viitoare către alţi clienţi cumpărători pentru suma facturată să ajungă la scadenţă. De altfel, finanţatorul S.C. A L IFN S.A. plătise deja preţul produselor către producătorul-vânzător în locul debitoarei. Astfel, anterior deschiderii procedurii insolvenţei, a operat o cesiune de creanţă de la cedentul I la cesionarul S.C. A L IFN S.A., ultimul rămânând pe mai departe să recupereze preţul vânzării de la debitorul cumpărător. Se arată că o parte din preţ s-a încasat deja, fără a mai fi nevoie de o nouă facturare, astfel că nu se mai poate pune problema scadenţei pentru bunurile rămase care s-au vândut prin acelaşi contract şi în exact aceleaşi condiţii.

Aşadar, după toate operaţiunile anterioare deschiderii procedurii respectiv comandarea bunurilor, producerea lor, livrarea acestora şi facturarea, nicio altă vânzare în care să mai fie implicat producătorul I ori finanţatorul S.C. A L IFN S.A. nu mai avea să aibă loc.

Prin contract i s-a recunoscut convenţional cumpărătorului posibilitatea de a întârzia plata preţului în schimbul perceperii unei dobânzi penalizatoare în creştere în măsura întârzierii. Astfel, debitorul alegea momentul plăţii, nu pentru că datoria nu era ajunsă la scadenţă, ci pentru că aceasta depindea de resursele proprii şi de disponibilitatea achitării dobânzilor penalizatoare.

Ceea ce S.C. I C S.R.L. datora era de fapt restituirea preţului deja achitată producătorului şi dobânda penalizatoare aferentă perioadei de până la data plăţii efective.

În legătură cu posibila preluare a bunurilor de către producător, se arată că prima instanţă a dat o interpretare greşită întrucât : a) înscrierea creanţei nu poate depinde de un fapt viitor determinat de conduita ori rezoluţia unui terţ; b)este posibilă preluarea bunurilor vândute către S.C. I C S.R.L. şi pentru care nu s-a restituit preţul şi c) nu există nicio incompatibilitate între inserarea creanţei în tabel şi posibila nepreluare a bunurilor în cauză.

Soluţia primei instanţe conform căreia creanţa ar intra în categoria celor prevăzute în art.64 alin.6 din Legea nr.85/2006 este eronată şi contravine chiar propriei teze a lipsei de exigibilitate a datoriei.

Prin întâmpinare, debitoarea S.C. I C S.R.L. a solicitat respingerea recursului, considerând creanţa recurentei ca făcând parte din categoria celor prevăzute de art.64 alin.6 din Legea nr.85/2006, nefiind necesar ar fi înscrisă în tabelul preliminar. Având în vedere derularea operaţiunilor în temeiul contractului dintre părţi, debitoarea arată că scadenţa iniţială a fost prelungită până la vânzarea de către distribuitor a vehiculului înscris în respectiva factură şi, pe de altă parte, preţul stabilit prin factura iniţială a fost renegociat, având în vedere modificările intervenite pe piaţă. În situaţia în care creanţa ar fi fost înscrisă în tabelul preliminar, debitoarea nu ar mai fi făcut plăţi în continuare de 3.999.689 Euro, întreaga creanţă ar fi făcut obiectul programului de plăţi al planului de reorganizare, reeşalonată pe o perioadă de cel puţin 36 luni.

În cauză a formulat întâmpinare şi intimatul B S B, care, în calitate sa de creditor şi asociat al debitoarei, arată că are interesul ca procedura de reorganizare să se desfăşoare cu succes. Se arată că judecătorul fondului a apreciat în mod corect că datoria recurentei reprezintă o creanţă curentă în înţelesul art.64 alin.6 din Legea nr.85/2006, astfel că se impune respingerea recursului.

Analizând hotărârea atacată în limitele motivelor de recurs şi a apărărilor formulate, Curtea reţine următoarele considerente :

Potrivit contractului de furnizare şi finanţare vehicule încheiat între părţi, furnizorul (I R S.R.L.) livrează distribuitorului (S.C. I C S.R.L.) vehicule de transport, finanţarea acestora fiind intermediată de către factorul S.C. A L IFN S.R.L., care devine potrivit dispoziţiilor pct.2.2, proprietarul veniturilor de realizat, având dreptul de a administra şi recupera aceste venituri, definite potrivit pct.1.7 din contract, ca fiind toate drepturile monetare, garanţiile şi asigurările de care beneficiază furnizorul din livrarea produselor către distribuitor, inclusiv prin acordarea distribuitorului a dreptului de a beneficia de prelungirea termenului de plată a veniturilor de realizat purtătoare de dobânzi.

Plata se va efectua de către distribuitor către factor pentru vehiculele contractate în 90 de zile calendaristice de la data indicată pe fiecare factură (art.4.1 contract). Pentru prelungirea la plată acordată de către factor, distribuitorul va plăti dobânzi conform art.4.2 din contract.

Proprietatea vehiculelor şi toate drepturile şi privilegiile legate de acestea rămân la furnizor până când preţul este plătit în totalitate (art.1.8 din contract). Astfel, la plata totală către factor a veniturilor de realizat şi a eventualelor dobânzi, dreptul de proprietate se transmite distribuitorului (art.5.4 contract). De asemenea, proprietatea se transferă de la furnizor la factor la sfârşitul celei de a doua perioade care poartă dobândă în ipoteza în care există orice venituri de realizat ori dobânzi nerecuperate. Factorul poate decide astfel dacă alege să iniţieze o acţiune pentru recuperarea sumelor, inclusiv re-posesia vehiculelor ori continuarea taxării distribuitorului pentru dobânda datorată (art.5.5 contract).

Având în vedere toate aceste dispoziţii contractuale, Curtea reţine că produsele au fost livrate de către furnizor şi facturate de către factor distribuitorului, astfel că scadenţa datoriei este împlinită în condiţiile art.4.1 din contract, suma de plată reprezentând preţul unui singure vânzări-cumpărări realizate anterior deschiderii procedurii insolvenţei asupra distribuitorului. În consecinţă, contractul în speţă nu poate fi considerat a fi în curs dacă executarea obligaţiei de predare s-a situat înainte de deschiderea procedurii şi lucrul a fost efectiv predat înainte de această dată. Reţinerea titlului, respectiv clauza de rezervă a dreptului de proprietate inserată în contract (art.1.8 din contract) nu are nicio relevanţă asupra executării contractului din partea furnizorului vânzării. La fel, perfectarea contractului de vânzare-cumpărare a vehiculelor nu depinde de niciun contract de vânzare-cumpărare ulterior, prin care distribuitorul ar înstrăina bunurile către terţi (clienţi).

În consecinţă, finanţatorul deţine o creanţă născută anterior deschiderii procedurii, ce urmează a fi înscrisă în tabelul preliminar al creanţelor debitoarei S.C. I C S.R.L.

Pentru aceste motive, în baza art.312 Cod procedură civilă, recursul va fi admis în limitele arătate prin înscrierea creditoarei recurentei în tabelul preliminar al creanţelor debitoarei S.C. I C S.R.L., restul menţiunilor din sentinţă urmând a fi menţinute.

(Decizia 367/R/10.08.2010, – G. Ş).