SENTINŢA CIVILA NR.402/20.01.2009
Tăgadă de paternitate;excepţia lipsei de interes
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei sector 6 la data de 21.11.2008, reclamantul KCR a chemat în judecată pe pârâta K I, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se constate că minorul Andrei Voicu, născut la data de 02.06.2008, nu este fiul său rezultat din căsătoria cu acesta, precum şi obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că s-a căsătorit cu pârâta la data de 26.07.1999, iar în prezent, având în vedere relaţiile deteriorate dintre părţi, pe rolul instanţelor din Canada se află în curs acţiunea de a părţilor. Reclamantul arată că, după căsătorie ambele părţi s-au stabilit în Canada, cu intenţia de a convieţui şi de a întemeia o familie. În timpul căsătoriei, s-a născut minorul AV, reclamantul neştiind dacă acesta a fost înregistrat în Registrul Stării Civile pe numele său sau pe numele tatălui său biologic. De asemenea, reclamantul a menţionat că nu ştie nici primăria la care naşterea acestui copil a fost înregistrată, având în vedere că el şi soţia sa nu se află în relaţii foarte bune.
S-a mai arătat de către reclamant că acesta nu este tatăl minorului AV, întrucât în perioada anterioară naşterii acestuia, pârâta a părăsit domiciliul conjugal din Canada, călătorind de fiecare dată în România, fiind astfel vorba de lunile octombrie 2007, februarie 2008 şi mai 2008, precum şi de faptul că relaţiile dintre părţi sunt profund deteriorate.
Mai arată reclamantul că, pârâta însăşi a recunoscut acest aspect, susţinând că reclamantul nu este tatăl biologic al minorului, adevăratul tată al minorului fiind RV
În drept, reclamantul şi-a întemeiat cererea pe disp.art.54 şi art.55 Codul familiei.
Cererea a fost însoţită de următoarele înscrisuri, în copie: CI seria RR nr.308576, generală autentificată sub nr.4668/6761/19.10.2008 de Consulatul General al României la Toronto, certificat de căsătorie seria CE nr.187825, paşaportul reclamantului.
La data de 12.12.2008, pârâta a depus prin serviciul registratură întâmpinare, prin care a solicitat admiterea acţiunii reclamantului, respectiv să se constate că acesta nu este tatăl minorului AV şi respingerea cererii privind obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.
Pârâta a arătat că la data de 02.06.2008 s-a născut minorul AV, fiind înregistrat la Direcţia de Stare Civilă, iar în certificatul de naştere fiind înregistrat tatăl său biologic, RV, acesta recunoscându-l cu respectarea formalităţilor legale.
A menţionat pârâta că reclamantul nu este tatăl copilului său minor, AV, că nu a ascuns niciodată reclamantului faptul că acesta nu este tatăl minorului, acest aspect fiind menţionat atât în convorbirile telefonice, cât şi în e-mail-urile purtate între părţi. Mai mult, pârâta a arătat că reclamantul a avut cunoştinţă de această situaţie de fapt încă dinainte de naşterea minorului.
S-a mai arătat de către pârâtă că, în cazul în care declaraţia făcută prin întâmpinare, respectiv recunoaşterea faptului că reclamantul nu este tatăl minorului, nu va fi considerată suficientă de către instanţă, va depune o declaraţie autentificată de un public.
În drept, s-au invocat dispoziţiile art.115 şi următoarele Cod procedură civilă şi art.275 Cod procedură civilă.
La termenul de judecată din data de 16.12.2008, reclamantul a învederat instanţei că minorul s-a născut în Bucureşti, dar nu ştie la care serviciu de stare civilă a fost înregistrat.
La acelaşi termen de judecată, instanţa a dispus emiterea unor adrese către serviciile de stare civilă ale municipiului Bucureşti în vederea comunicării unui extras de pe certificatul de naştere al minorului AV, născut la data de 02.06.2008, răspunsurile la aceste adrese aflându-se la filele 24, 25, 28 şi 30 din dosar.
La data de 16.01.2009, prin serviciul registratură, s-a depus extras din registrul de naştere pentru uz oficial de pe actul de naştere privind pe minorul VA (fila 32).
Analizând materialul probator administrat, instanţa reţine următoarele:
Potrivit extrasului din Registrul de naşteri pentru uz oficial, la data de 02.06.2008 s-a născut minorul VA,fiind trecuţi la rubrica numele mamei-pârâta K I, iar la rubrica „numele tatălui”numitul VR.Reţinând că la data naşterii minorului, părţile încă mai erau căsătorite, este cel puţin discutabil modul în care numitul VR a fost trecut la rbrica „ numele tatălui” în actul de naştere al minorului, dar dincolo de acest aspect, actul de naştere nefiind contestat sau anulat este deocamdată valabil şi, în atare condiţii, interesul reclamantului de a atăgădui paternitatea minorului , nu este actual, fapt pentru care instanţa a pus în discuţie excepţia lipsei de interes a reclamantului în promovarea prezentei cereri.
Doctrina arată că interesul trebuie să fie legitim, juridic, să fie născut şi actual, să fie personal şi direct.
În ce priveşte sintagma „interesul trebuie să fie născut şi actual”, acesta trebuie să existe în momentul în care se exercită dreptul la acţiune, în sensul că partea s-ar expune unui prejudiciu numai dacă nu ar recurge în acel moment la acţiune, ceea ce nu este cazul în situaţia reclamantului, atâta timp cât minorul nu este înregistrat pe numele său ci, pe numele tatălui biologic.
Reţinând argumentele de mai sus, instanţa va admite excepţia şi, potrivit art.1169 C.civ va respinge acţiunea reclamantului.
Definitivă şi Irevocabilă prin neapelare
