Taxe judiciare de timbru.Trimiterea dovezii de achitare prin fax concomitent cu cererea de amânare a judecatii.Gresita admitere a exceptiei de netimbrare.Consecinte.
Conform dispozitiilor art.20 din Legea nr.146/1997 sanctiunea anularii cererii de chemare în judecata intervine numai atunci când reclamantul nu îsi onoreaza obligatia de plata a taxei judiciare de timbru pâna la termenul stabilit de instanta în acest fel.
Conform dispozitiilor art.20 din Legea nr.146/1997 sanctiunea anularii cererii de chemare în judecata intervine numai atunci când reclamantul nu îsi onoreaza obligatia de plata a taxei judiciare de timbru pâna la termenul stabilit de instanta în acest fel.
Desi formal obligatia stabilita de instanta în sarcina reclamantului de a face dovada achitarii taxei judiciare de timbru cu originalul chitantei are suport legal în interpretarea extensiva a art.112 alin.2 Cod proc.civ. ,solutia de anulare a actiunii ca netimbrata este excesiva în raport de mijloacele de constrângere oferite de Codul de procedura civila si nejustificata prin prisma împrejurarii ca la dosarul cauzei exista dovada achitarii taxei trimisa prin fax împreuna cu o cerere de amânare si dovada imposibilitatii de prezentare a partii la termenul de judecata.
(Tribunalul Arad,sectia civila,decizia civila nr.698/R/18 august 2010,dosar nr. 4341/55/R/2010)
Prin sentinta civila nr.4041/26 aprilie 2010, pronuntata de Judecatoria Arad în dosar nr.4341/55/2010 s-a anulat ca netimbrata contestatia la formulata de contestatorul J. P. în contradictoriu cu intimatul Z. T. si s-a respins cererea de suspendare a executarii silite, fara a se acorda cheltuieli de judecata.
Pentru a pronunta aceasta solutie, prima instanta examinând cererea, a retinut ca, la înregistrarea acesteia, contestatorul nu a facut dovada achitarii taxei de timbru si desi a fost legal citat cu mentiunea de a achita taxa judiciara de timbru în suma de 194 lei si timbru judiciar de 0,3 lei, sub sanctiunea anularii cererii ca netimbrata, atât pentru termenul din 12.04.2010 (când s-a depus copia chitantei) cât si pentru termenul de judecata din data de 26.04.2010, termen la care contestatorul a fost citat cu mentiunea de a depune originalul chitantei privind plata taxei de timbru, doar aceasta facând dovada achitarii taxei de timbru, acesta nu a depus originalul chitantei.
Întrucât contestatorul nu si-a îndeplinit obligatia de a achita taxa de timbru pâna la termenul de judecata stabilit în acest sens si cum potrivit art. 20 al. 3 din Legea nr. 146/1997, neîndeplinirea obligatiei de plata a taxei de timbru pâna la termenul stabilit, se sanctioneaza cu anularea cererii, instanta de fond a admis exceptia netimbrarii si în consecinta a anulat ca netimbrata contestatia la executare.
În ceea ce priveste cererea de suspendare a executarii silite, potrivit prevederilor art. 403 alin.1 Cod procedura civila, aceasta poate fi dispusa doar în cadrul unei contestatii la executare. Fata de anularea ca netimbrata a contestatiei la executare, s-a respins si cererea privind suspendarea executarii silite.
Împotriva acestei sentinte a declarat recurs contestatorul J. P., solicitând admiterea recursului, casarea în totalitate a hotarârii atacare si trimiterea cauzei spre rejudecare Judecatoriei Arad.
În motivare a aratat ca la primul termen de judecata fixat în cauza a solicitat instantei un termen pentru a-si angaja un aparator, întrucât nu are cunostinte juridice, termen pe care instanta l-a acordat si ca, la cererea de amânare formulata si transmisa, în mod legal, prin fax, a atasat dovada achitarii taxei judiciare de timbru, întrucât prin citatie i se pusese în vedere sa achite o taxa judiciara de timbru în cuantum de 194 lei, astfel încât în mod nelegal instanta a admis exceptia netimbrarii contestatiei, cu consecinta anularii ca netimbrata a contestatiei la executare formulata.
Mai arata ca în mod nelegal instanta fondului a apreciat ca cererea de amânare a judecarii cauzei, de la cel de al doilea termen de judecata, nu este temeinic motivata, atâta vreme cât existau motive obiective care justificau lipsa aparatorului, dovedite prin înscrisurile depuse la dosar, dreptul la aparare fiind un drept fundamental al oricarui cetatean.
În drept a invocat disp.art.402 alin.2 Cod procedura civila, art.3041 Cod procedura civila, art.312 alin.2 Cod procedura civila, art.312 alin.5 Cod procedura civila.
Prin întâmpinare intimatul Z. T. a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat si nefondat, iar pe cale de consecinta mentinerea hotarârii primei instante astfel cum prevede art.312 Cod procedura civila.
În motivare a aratat ca prima instanta a admis în mod corect exceptia netimbrarii atâta timp cât recurentul nu a înteles sa faca dovada achitarii taxei judiciare de timbru, dovada care nu se poate face decât cu copia de pe chitanta de încasare în numerar certificata pentru conformitate de organul prestator al serviciului si nu cu o copie simpla astfel cum a înteles sa depuna recurentul la dosarul cauzei.
Mai arata ca nici critica recurentului privind nelegala respingere a cererii de amânare depusa de catre avocatului acestuia nu poate fi retinuta întrucât art.156 Cod procedura civila prevede ca „instanta va putea da un singur termen pentru lipsa de aparare, temeinic motivata”.
În drept a invocat disp.art.304 si urm. Cod procedura civila, art.155 Cod procedura civila, art.39 din Ordinul nr.670/C/22.04.1999 privind aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea Legii nr.146/1997.
Analizând solutia instantei de fond din perspectiva criticilor aduse prin motivele de recurs si ale prevederilor art.304 si art.3041 Cod proc.civ., tribunalul a apreciat ca recursul este fondat, hotarârea instantei de fond fiind consecinta unei gresite aplicari a legii.
În raport de aceste prevederi legale, se constata ca instanta de fond a aplicat sanctiunea anularii întrucât reclamantul nu a facut dovada achitarii taxei de timbru cu originalul chitantei.
Desi formal, obligatia stabilita de instanta în sarcina reclamantului are suport legal în Codul de procedura civila, respectiv printr-o interpretare extensiva a art.112 alin.2 Cod proc.civ., tribunalul a apreciat ca solutia instantei este excesiva în raport de mijloacele de constrângere oferite de Codul de procedura civila.
Astfel, o împrejurare incontestabila este aceea ca, în realitate, reclamantul a achitat taxa de timbru stabilita de instanta la data de 9 aprilie 2010, orele 10,56 si a comunicat la dosar dovada achitarii taxei de timbru prin fax. Prin urmare, obligatia legala impusa de instanta, de a achita taxa judiciara de timbru aferenta contestatiei la executare fusese onorata iar problema în discutie era cea a dovezii. Or, din aceasta perspectiva, se poate constata ca utilizarea mijloacelor rapide si moderne de comunicare (e-mail, fax), nu permit transmiterea originalului însusi, dar nici copia depusa la dosar nu continea, la o examinare empirica si sumara vreun element care sa nasca suspiciuni cu privire la realitatea platii pe care o constata, de natura a induce instantei de judecata banuiala rezonabila ca acea chitanta depusa la dosar ar reprezenta o copie falsificata.
În aceste conditii, tinând cont de faptul ca, la termenul stabilit de instanta – 26 aprilie 2010 – avocatul reclamantului nu s-a prezentat dar a depus la dosar o cerere de amânare precum si dovada imposibilitatii de prezentare si având în vedere ca la acea data taxa judiciara de timbru datorata de reclamant era platita înca din data de 9 aprilie 2010, iar la dosar exista o minima dovada constând în comunicarea prin fax a chitantei doveditoare, tribunalul a apreciat ca aplicarea dispozitiilor art.20 alin.3 din Legea nr.146/1997 de catre instanta de fond a fost nelegala.
Având în vedere aceste considerente de fapt si de drept, tribunalul a facut aplicarea art.312 alin.1, 3 si 5 rap. la art.304 pct.9 Cod proc.civ. si admitând recursul a casat în întregime sentinta atacata, trimitând cauza spre rejudecare aceleasi instante – Judecatoria Arad pentru solutionarea pe fond a contestatiei la executare.
