Incidenţa dispoziţiilor art. 23 din legea nr. 18/1991
Dosar nr 8412/296/2009
Decizia civilă nr.509/R/27.09.2010
Prin Sentinţa civilă nr. 1476/03.03.2010 pronunţată de Judecătoria Satu-Mare în dosar nr.
8412/296/2009, a fost respinsă excepţia lipsei interesului invocată de pârâtul L. D. A fost
admisă în parte acţiunea de fond funciar formulată de reclamantul B A. E. în contradictoriu
cu pârâţii L. D. ; COMISIA LOCALĂ SATU-MARE DE APLICARE A LEGII nr. 18/1991
şi COMISIA JUDEŢEANĂ DE APLICARE A LEGII nr. 18/1991 SATU-MARE şi în
consecinţă:
A fost anulat parţial Titlului de proprietate nr. 31-3510 emis la data de 08.12.2003 în
favoarea numitei L. G. M. pentru suprafaţa de 104 mp teren din terenul de sub nr. parcelă 10.
S-a dispus OCPI Satu-Mare rectificarea înscrierii din CF 10549 N. Satu-Mare nr.
cadastral 14392 în sensul diminuării suprafeţei cu 104 mp.
Au fost respinse restul pretenţiilor formulate.
Examinând acţiunea de fond funciar prin prisma excepţiei lipsei interesului
reclamantului invocată de pârât, a motivelor de fapt şi de drept invocate de reclamant, a
apărărilor de fond ale pârâţilor exprimate prin întâmpinările depuse, raportat la starea de fapt
rezultată din probele administrate în cauză şi la dispoziţiile legale aplicabile, judecătoria a
găsit-o ca fiind nefondată excepţia şi ca fiind fondată parţial acţiunea, motiv pentru care a
admis-o în parte în baza următoarelor considerente:
Instanţa de fond a fost investită a verifica, în prezenta cauză, legalitatea parţială a
Titlului de proprietate emis în favoarea defunctei L. M. nr. 31-3510 cu privire la suprafaţa de
736 mp de sub nr. top 10 şi radierea din cartea funciară a drepturilor înscrise în baza acestui
titlu de proprietate pentru terenul menţionat.
Terenul reconstituit prin Titlul de proprietate 31-3510 de sub nr. top 9 şi 10 se
suprapune, face parte din terenul înscris sub nr. top 4596/2 din CF 27640 Satu-Mare, aspect
ce reiese din expertiza tehnică efectuată extraprocesual de reclamant şi necontestată de pârâţi.
Terenul de sub nr. top. nr. top 4596/2 şi 4597/2 a fost transcris în CF 27640 Satu-Mare din CF
6020 Satu-Mare ca urmare a sistării acestei din urmă coli de carte funciară.
Constatarea nulităţii – totale sau parţiale – absolute a unui titlu de proprietate este
condiţionată, pe de o parte, de un interes personal şi actual de a invoca aceea nulitate, iar pe
de altă parte, de existenţa unei cauze de nulitate de care este viciat titlul.
În ceea ce priveşte prima condiţie, interesul reclamantului, pârâtul a invocat lipsa
interesului raportat la împrejurarea că reclamantului i s-a validat întreaga suprafaţă la care este
îndreptăţit în baza Legii fondului funciar, inclusiv pentru terenul de sub nr. top 4596/2 şi
4597/2 din CF 27640 Satu-Mare. Deşi aspectele invocate de pârâtul L. corespund realităţii,
instanţa de fond a reţinut totuşi interesul reclamantului reportat la faptul că acesta este
proprietarul tabular al imobilului înscris în CF 27640 Satu-Mare nr. top. 4596/2 ce se
suprapune parţial cu terenul contestat în Titlul de proprietate 31-3510.
Astfel, reclamantul este proprietarul tabular al casei şi terenului înscris în CF 27640
Satu-Mare nr. top. 4596/2 şi 4597/2 cu titlu juridic moştenire în 1988 şi cumpărare în 1991.
Ceea ce reclamantul a moştenit în 1988 după mama sa, a fost cota de 3/4 părţi din cota de 1/2
parte din casa de locuit şi construcţiile gospodăreşti anexe, precum şi teren aferent în
suprafaţă de 4420 mp din imobilele înscrise în CF 6020 Satu-Mare nr. top. 4596/2 şi 4597/2,
conform certificatului de moştenitor nr. 633/1988 (fila 15 dosar nr. 4109/2005 al Tribunalului
Satu-Mare). Ca atare, în masa succesorală a intrat doar cota de 1/2 parte din suprafaţa de 4420
mp. Coroborând înscrierile din cartea funciară cu certificatul de moştenitor, reiese că restul
imobilului, inclusiv terenul a fost cumpărat de reclamant în anul 1991, dată la care era deja în
vigoare legea fondului funciar.
Pe de altă parte, reclamantul se prevalează şi de dispoziţiile Legii fondului funciar,
solicitând reconstituirea dreptului de proprietate cu privire la tot terenul avut în proprietate de
antecesorii săi, în suprafaţă totală de 23,32 ha, din care face parte şi terenul de sub nr. top.
4596/2 şi 4597/2. Iniţial a depus cererile nr. 903/1991 şi nr. 110/1998. Apoi după modificarea
Legii fondului funciar prin legea nr. 247/2005 (fila 60), reclamantul solicită în mod expres
terenul din CF 27640 nr. top. 4596/2 şi 4597/2. În baza Legii fondului funciar reclamantului i
se reconstituie dreptul de proprietate asupra unei suprafeţe de 13,22 ha teren în natură, aşa
cum acesta recunoaşte prin cererea nr. 204/2005 şi cererea nr. 5327/2006 (filele 61 şi 62) şi
este propus pe anexa 3 cu încă 10 ha (filele 57-59).
În al treilea rând, pentru terenul intravilan de sub nr. top. 4596/2 şi 4597/2 în suprafaţă
de 4351 mp din care face parte şi terenul din litigiu, reclamantul s-a adresat şi instituţiilor
abilitate a dispune restituirea în baza Legii nr. 10/2001, beneficiind de Sentinţa civilă nr.
441/D/2008 a Tribunalului Satu-Mare.
Reclamantul a înţeles astfel să obţină dreptul de proprietate pe trei căi: pe calea
dreptului comun; pe calea Legii fondului funciar; pe baza Legii nr. 10/2001.
În privinţa existenţei unei cauze de nulitate de care este viciat titlul, instanţa de fond a
considerat că trebuie să aibă în vedere faptul că nulitatea absolută a titlului de proprietate
presupune examinarea respectării prevederilor legale în materie la data emiterii titlului de
proprietate contestat, respectiv, să aibă în vedere prevederile art. II din Legea nr. 169/1997 ce
asigură respectarea principiului stabilităţii raporturilor juridice, statuând că: „Dispoziţiile
modificatoare sau de completare ori de abrogare ale prezentei legi nu aduc atingere de nici
un fel titlurilor şi altor acte de proprietate eliberate, cu respectarea prevederilor Legii
fondului funciar nr. 18/1991, la data întocmirii lor.”
Titlul de proprietate contestat parţial în prezenta cauză a fost emis cu nerespectarea
parţială a dispoziţiilor legale în vigoare la data emiterii lui.
S-a reţinut mai întâi că obiect al Legii fondului funciar nu îl constituie exclusiv
terenuri aflate la data de 01 ianuarie 1990 în patrimoniul CAP, deşi cu precădere aceste
categorii de terenuri fac obiectul legii. Alături însă de această categorie, fac obiectul Legii
fondului funciar şi anumite categorii de terenuri preluate de către stat, agricole, intravilane sau
forestiere.
În privinţa terenului din litigiu (înscris iniţial în CF 6020 Satu-Mare pe numele
antecesorilor reclamantului), Primăria Municipiului Satu Mare comunică Tribunalului Satu-
Mare în dosar nr. 4105/2005 prin adresa nr. 12.792/11.05.2006 (fila 58), că nu s-ar fi aflat în
patrimoniul CAP, ci a fost preluat de Statul Român prin Decretul nr. 115/1959. Pe de altă
parte, prin expertiza tehnică întocmită în dosarul nr. 7720/1991 al Judecătoriei Satu-Mare
(ataşat prezentului dosar), făcându-se referire la toate suprafeţele ce au fost proprietatea
antecesorilor reclamantului, inclusiv la terenul din CF 6020 Satu-Mare, reiese că în cadastrul
funciar terenurile ca şi amplasament la data de 1 ianuarie 1990 au fost la CAP
SĂTMĂREANA.
Cert este că din terenul intravilan de sub nr. top. 4596/2 şi 4597/2 în suprafaţă de 4351
mp, din care face parte şi terenul din litigiu, au fost atribute ca urmare a schimbului de
terenuri, locuri de casă pentru mai multe persoane. Tatăl pârâtului, a primit terenul din litigiu
în anul 1963 în urma terenului pe care l-a dat în schimb la CAP SĂTMĂREANA (fila 47).
Dacă terenul a fost totuşi preluat de Stat în temeiul Decretului nr. 115/1959, modalitatea în
care a trecut terenul după preluare la CAP, nu are relevanţă pentru reclamant. De asemenea,
nu are relevanţă împrejurarea că terenul a fost dat în schimb de CAP SĂTMĂREANA nu de
către Stat.
Ceea ce are relevanţă este că în cauză nu sunt incidente dispoziţiile art. 25 din Legea
nr. 18/1991, invocate de reclamant, deoarece terenul nu a fost dat ca lot în folosinţă, ci
primind în schimb terenul, incidente în cauză fiind dispoziţiile art. 23 din Legea nr. 18/1991,
potrivit căruia „Sunt şi rămân în proprietatea privată a cooperatorilor sau, după caz a
moştenitorilor acestora, indiferent de ocupaţia sau domiciliul lor, terenurile aferente casei de
locuit şi anexelor gospodăreşti, precum şi asupra curţii şi grădinii din jurul acestora,
determinate potrivit art. 8 din Decretul-lege nr. 42/1990 privind unele măsuri pentru
stimularea ţărănimii,…”
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamantul solicitând admiterea
recursului, modificarea hotărârii atacate şi pronunţarea unei hotărâri prin care să se constate
nulitatea absolută a Titlului de proprietate nr. 31-3510 emis pe numele defunctei L. G.M. cu
privire la nr. topo.10 având suprafaţa de 736 mp, radierea nr. topo. 10 din Titlul de proprietate
nr. 31-3510 şi modificarea nr. cadastral 14392 din CF 10549 Ned. Satu Mare în sensul
diminuării suprafeţei cu 736 mp. Cu cheltuieli de judecată – onorar de avocat la fond şi recurs.
Recursul e nefondat pentru următoarele argumente:
1. Probele administrate în cauză şi pe care prima instanţă şi-a întemeiat
hotărârea converg spre concluzia potrivit căreia în mod judicios s-au reţinut ca temei de drept
al reconstituirii dreptului de proprietate al intimatului dispoziţiile art. 23 din Legea nr.
18/1991.
Astfel, din cererea aflată în copie la fila 42 din dosarul instanţei de fond rezultă că
defunctul L G, autorul intimatului, a intrat în C.A.P. cu suprafaţa de 4,69 ha teren „precum şi
întreg inventarul viu şi mort conform Statutului gospodăriei colective”. De asemenea şi în
registrul agricol acesta figurează cu 0,10 ha teren intravilan reprezentând curţi şi construcţii.
Prin cererea nr. 1029 adresată Comisiei locale Satu-Mare pentru aplicarea Legii nr. 18/1991,
la 14.03.1991 mama intimatului a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate asupra unei
suprafeţe de 4,69 ha teren care a fost proprietatea soţului său şi cu care acesta a intrat în
C.A.P.
Din Adeverinţa nr. 304/15.04.1991 emisă de fostul C.A.P. Sătmăreana precum şi din
Adresa nr. 102/12.11.1974 emisă de aceeaşi instituţie, rezultă că, în anul 1963, între defunctul
L G şi C.A.P. Sătmăreana a intervenit un schimb de teren în temeiul căruia cooperativa a
atribuit o parcelă de 1000 mp teren lui L G, cel ce constituie obiect al litigiului, pentru a-şi
edifica o casă, în schimbul terenului deţinut de acesta în Satu-Mare. Deci nu a primit terenul
ca lot în folosinţă cum susţine recurentul, ci în proprietate, cu titlu juridic schimb aspect ce
rezultă fără echivoc din Adresa nr. 102/1974 menţionată mai sus şi, deşi nu a intrat în CAP cu
acest teren, a intrat cu cel predat în schimb, operând subrogaţia reală cu titlu particular, ca
atare în mod corect s-a reţinut incidenţa dispoziţiilor art. 23 din lege.
Deşi recurentul susţine că şi în prezent este proprietar tabular al terenului în litigiu,
situaţia de carte funciară veche nu mai are relevanţă deoarece terenul intră sub incidenţa
legislaţiei speciale în ceea ce priveşte regimul său juridic, adică al Legii nr. 18/1991
2. Tribunalul apreciază că în mod judicios, cu argumentele reţinute şi probele indicate
în sentinţă, prima instanţă a apreciat că terenul a fost cooperativizat
3. Prin confirmarea validităţii titlului intimatului de către prima instanţă nu înseamnă
ignorarea faptului că recurenta are un „bun” în sensul dat acestei noţiuni de jurisprudenţa
C.E.D.O. Există o lege specială – Legea nr. 18/1991 – care, anterior ratificării de către
România a Convenţiei Europene a Drepturilor Omului a recunoscut dreptul unor persoane, în
anumite condiţii, la reconstituirea ori constituirea unor proprietăţi funciare, fără a nega dreptul
foştilor la măsuri reparatorii prin compensare. Aceste din urmă măsuri reprezintă şi
ele un bun iar recurentului, prin modul de soluţionare a cererilor formulate în temeiul legilor
reparatorii, i s-a respectat dreptul invocat.
4. Sentinţa recurată este temeinic motivată în fapt şi în drept, argumentele ce au stat la
baza respingerii acţiunii le înlătură implicit pe cele invocate de către recurent în sprijinul
cererii sale, fiind respectate dispoziţiile art. 261 C.proc.civ.
5. Soluţia primei instanţe este corectă şi din punctul de vedere al obligării recurentului
la plata cheltuielilor de judecată, fiind respectate dispoziţiile art. 274 C.proc.civ Din toate
aceste considerente, Tribunalul conchide că sentinţa recurată este temeinică şi legală astfel că,
în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. 1 C.proc.civ., recursul va fi respins ca nefondat.
