Prin sentinţa civilă nr. 1771 din 6.02.2009 Judecătoria Iaşi a respins acţiunea formulată de reclamanţii Mocanu Constantin şi Halageanu Constanţa, împotriva pârâtului Prefectul Judeţului Iaşi, mentinand ca fiind temeinic şi legal ordinul nr. 892 din 08.09.2008.
Pentru a hotărî in aceste sens, prima instanţă a reţinut că suprafaţa de teren solicitata nu este liberă, în sensul dispoziţiilor art. 36 alin. 5 din Legea nr. 187/1991 republicată, din referatul întocmit de Comisia Municipală Iaşi şi actele ataşate acestuia rezultănd situaţia juridică a terenului, anume ca este în administrarea, respectiv proprietatea S.C. Moldova – Tricotaje S.A.
Împotriva acestei sentinţe au formulat recurs reclamanţii, aratand ca prin sentinţa civilă recurată a fost respinsă acţiunea promovată, apreciindu-se că ordinul a fost legal emis, in conformitate cu dispoziţiile Legii nr. 18/1991, Legii nr. 169/1997 şi Legii nr. 1/2000 or, se impune a se observa că precizările depuse la dosarul cauzei şi care vizează temeiul juridic nu fac trimitere la cele trei legi menţionate.
De asemenea, ca alternativă la demersul iniţiat s-a solicitat în mod constant fie restituirea în natură, fie plata despăgubirilor
Tribunalul a constata ca recursul este neintemeiat, retinand asupra primei critici formulate in recurs, anume ca instanta a schimbat temeiul juridic al cererii : construindu-si motivarea hotararii pe disp. Legii 18/1991, instanta de fond nu a facut decat aplicarea dispozitiilor legale incidente in cauza astfel cum a fost aceasta dedusa judecatii. Se retine in acest sens faptul ca autoarea reclamantilor a formulat la Comisia Municipala Iasi de fond funciar cererea de retrocedare a terenului in litigiu in baza Legilor fondului funciar, documentatia depusa la dosar in recurs relevand ca o asemenea cerere a fost formulata inca din anul 1998, ulterior reiterandu-se solicitarea in anul 2000 si apoi in anul 2005, in nici un moment petenta nesolicitand a-i fi aplicate disp. Legii 10/2001, asa cum se sustine in recurs. De altfel, data la care a inceput autoarea recurentilor acest demers este anterioara Legii 10 din 2001 pe care o invoca astazi reclamantii-recurenti in sustinerea actiunii si in sustinerea recursului. Asadar, formuland la comisie cererea in temeiul Legii 18/1991 si Legii 1/2000, solutionarea acesteia a avut ca si temei in drept disp. aplicabile la acea data: art. 36 alin 5 din Legea 18/91, aspect retinut ca temei de drept atat in referatul Comisiei Locale, cat si in motivatia ordinului atacat.
In solutionarea actiunii, instanta de fond nu putea schimba temeiul juridic al cererii formulate la comisie, putand doar sa analizeze legalitatea si temeinicia motivelor care au dus la adoptarea ordinului, motive care vizau expres Legea 18/1991. Faptul ca reclamantii au inteles prin concluziile scrise depuse la instanta de fond sa precizeze ca temei al cererii Legea 10/2001 nu permitea instantei sa se pronunte in alt sens cata vreme intregul demers pentru redobandirea terenului nu a urmat procedura speciala a acestei legi.
Nici motivul de recurs privind faptul ca desi s-a solicitat în mod constant plata despăgubirilor, instanţa a respins si aceasta solicitare desi reclamantii se intemeiau pe disp. Legii 10/2001 nu poate fi retinut de tribunal, intrucat disp. din Legea nr. 18/1991 nu prevad dreptul la despagubiri in cazul terenurilor prevazute la art. 36 alin.5, iar disp. Legii 10/2001 nu pot fi aplicate cata vreme nu s-a urmat procedura speciala instituita prin aceasta lege.
