Reclamantul a prezentat drept titlu de proprietate sentinţa civilă nr.5621/27.04.1998, rămasă definitivă prin decizia civilă nr.2609/11.11.1998 a Tribunalului Constanţa şi irevocabilă prin decizia civilă nr.485/15.04.1999 a Curţii de Apel Constanţa.
Pârâţii recurenţi s-au legitimat ca titulari ai aceluiaşi drept de proprietate cu sentinţa civilă nr. 19101/09.12.1998 a Judecătoriei Constanţa, rămasă definitivă şi irevocabilă, prin nepromovarea vreunei căi de atac.
Sentinţa reclamantului intimat a fost transcrisă în Registrul de transcripţiuni sub nr.16470/19.11.1998, iar recurenţii pârâţi şi-au transcris hotărârea prin intabulare în Cartea funciară cu nr.6078/11.05.2000, conform procedurii de publicitate din legislaţia în vigoare, respectiv Legea nr.7/1996.
Singura reglementare privind imobiliară este Legea nr.7/1996 care la data intrării în vigoare a dispus abrogarea dispoziţiilor art.710 – 720 Cod procedură civilă cu excepţia prevederilor referitoare la amanet.
în baza acestei legi, dreptul de proprietate şi celelalte drepturi reale asupra unui imobil se vor înscrie în cartea funciară pe baza actului prin care s-au constituit sau transmis în mod valabil – art.22 din lege. Hotărârea judecătorească definitivă şi irevocabilă va înlocui actul prevăzut la alin.2 şi alin.l din articol, respectiv dispoziţii referitoare la obligativitatea înscrierii sau radierii din cartea funciară.
Conform art.28 din acelaşi act normativ, ca o excepţie a obligativităţii transcrierii, se prevede că dreptul de proprietate şi celelalte drepturi reale sunt opozabile faţă de terţi, fără înscrierea în cartea funciară, când provin din succesiune, accesiune, vânzare silită sau uzucapiune.
Aceste drepturi se vor înscrie în prealabil, dacă titularul înţelege să dispună de ele.
Dacă în cartea funciară s-a înscris un drept real în condiţiile legii, se prezumă că dreptul există dacă a fost dobândit sau construit cu buna credinţă, cât timp nu se dovedeşte contrariul.
Pe cale de consecinţă, Tribunalul Constanţa, ca şi instanţa de fond, în mod nelegal, a apreciat faptul că data înscrierii titlului intimatului reclamant, este anterioară înscrierii titlului recurenţilor, justificând astfel acţiunea în revendicare.
Instanţa nu a luat în considerare faptul că transcrierea în Registrul de transcripţiuni şi inscripţiuni s-a efectuat de intimat cu încălcarea prevederilor art.22 din Legea nr.7/1996 şi anume, hotărârea nu era irevocabilă şi în consecinţă, nici nu era opozabilă terţilor.
în cauza dedusă judecăţii, opozabilitatea faţă de terţi produce efectul fară înscrierea în cartea funciară în momentul obţinerii hotărârii judecătoreşti definitivă şi irevocabilă.
Curţii de Apel Constanţa – decizia civilă nr. 740/30 aprilie 2001
