În motivarea contestaţiei se arată că, decizia prin care i s-a redus pensia afectează drepturi patrimoniale stabilite anterior. Intrarea în vigoare a dispoziţiilor Legii nr.119/2010 care impune anularea pensiilor de serviciu pentru persoanele care au făcut parte din personalul auxiliar în sistemul de justiţie, nu poate afecta drepturile la deja stabilite. Este perfect adevărat că norma juridică nouă nu afectează pensia pentru lunile scurse anterior intrării sale în vigoare, urmând să afecteze pensia începând cu luna septembrie 2010, însă acest fapt nu se datorează faptului că legea nu are caracter retroactiv, ci a însăşi naturii obligaţiei pe care şi-a asumat-o prin art. 68 din Legea nr.567/2004. Pensia specială este o prestaţie periodică, lunară, pe care statul s-a angajat să o plătească foştilor angajaţi în serviciile auxiliare din justiţie, nu o sumă stabilită lunar prin acte normative diferite. Obligaţia statului este unică, cu periodică, nu o sumă de obligaţii care pot fi modificate de la lună la lună. Potrivit dispoziţiilor Legii 567/2004, persoanele pensionate au dreptul de a primi lunar o indemnizaţie de 80% din salariul avut. O normă care intervine ulterior şi modifică acest cuantum este, în mod inevitabil, o normă care se aplică retroactiv, modificând o valoare care era deja stabilită.
Or, orice normă juridică care se aplică retroactiv, contravine dispoziţiilor art. 15 din Constituţie, care interzice retroactivitatea normelor juridice.
Din dec. nr.57/2006 şi 120/2007 ale , rezultă că, o normă care să conducă la reducerea pensiilor, este în vădită contradicţie cu română, astfel încât se impune anularea acesteia.
Faptul că prin decizia nr.873/2010 Curtea Constituţională a respins obiecţia de neconstituţionalitate a Legii nr.113/2010. nu poate conduce la o altă concluzie. În primul rând, trebuie subliniat că, potrivit art. 147 din Constituţie, numai deciziile prin care se constată neconstituţionalitatea unei legi, produc efecte în plan juridic. O decizie prin care se constată constituţionalitatea unei norme juridice nu produce nici un efect.
Pe de altă parte, în aceeaşi zi şi în aceeaşi decizie, judecătorii Curţii Constituţionale au decis că reducerea pensiilor magistraţilor – inclusiv a lor – prin anularea pensiei speciale a acestora, este neconstituţională.
Prin întâmpinare, intimata a solicitat respingerea contestaţiei ca neîntemeiată întrucât prin emiterea deciziei atacate s-au aplicat dispoziţiile legale asupra cărora Curtea Constituţională s-a pronunţat şi a reţinut că nu încalcă legea fundamentală pentru că afectează pensia specială numai pentru viitor şi numai în ceea ce priveşte cuantumul.
Se arată că nu se încalcă nici dreptul la proprietate pentru că dreptul la nu e afectat şi nici componenţa contributivă a acestuia.
În drept, se invocă Legea nr.119/2010, Codul de pr. civilă, HG nr.737/2010 şi Legea nr.19/2000.
Analizând actele şi lucrările dosarului, tribunalul apreciază că prezenta contestaţie este neîntemeiată şi va fi respinsă pentru considerentele pe care le vom arăta în continuare.
Contestatoarea este pensionară, beneficiind de o pensie de serviciu în baza art. 68 din Legea nr.567/2004, ca fost angajat în serviciile auxiliare ale justiţiei.
Urmare a adoptării Legii nr.119/2010 pensia de serviciu a devenit pensie, în înţelesul Legii nr.19/2000, iar pensia contestatoarei a fost recalculată conform acestei din urmă legi, suferind o reducere.
Contestatoarea susţine că această reducere încalcă atât constituţia cât şi art. 1 din Protocolul adiţional nr-1 la CEDO, întrucât îi afectează dreptul de proprietate asupra pensiei; se încalcă principiul neretroactivităţii legilor şi principiul nediscriminării, pentru că dificultăţile economice ale statului se răsfrâng asupra unui grup restrâns de pensionari (care îşi văd redusă pensia) în timp ce ceilalţi pensionari nu suportă nici o reducere (cauza Buchen c/a Cehia, pronunţată de CEDO în 2002).
Nici unul dintre aceste argumente nu este justificat.
În primul rând, prin Legea nr.119/2010 categoriile de pensionari vizate nu şi-au pierdut dreptul la pensie, ci le-a fost afectat doar cuantumul pensiei, măsura fiind impusă de resursele sistemului de pensii şi de indicatorii socio – economici care arată nivelul de sustenabilitate al acestui sistem.
Chiar Curtea Europeană a Drepturilor Omului sesizată cu încălcări ale dreptului de proprietate ca urmare a diminuării pensiilor, a apreciat că o astfel de ingerinţă nu este de tipul „privării de proprietate” (hotărârea din 2.02.2010 Aizupurua Ortiz c/a Spaniei).
Necesitatea asigurării unui just echilibru între exigenţele intereselor generale ale comunităţii şi interesele de apărare a drepturilor fundamentale ale individului, se reflectă şi în structura art. 1 din Protocolul nr.1 şi se concretizează în necesitatea existenţei unui raport rezonabil de proporţionalitate între mijloacele folosite şi scopul urmărit. Ca urmare, verificarea acestui echilibru presupune analiza diferitelor interese în cauză şi a condiţiilor socio – economice generale care au impus luarea măsurii respective.
De asemenea, Curtea Europeană a admis că, statele au posibilitatea de a aduce anumite limitări (în cazul despăgubirilor acordate) raportat la situaţia sa economico – financiară.
În ceea ce priveşte retroactivitatea se reţine că, Legea nr.119/2010 produce efecte numai pentru viitor şi numai în ceea ce priveşte cuantumul pensiei, nefiind afectate sumele obţinute cu titlu de pensie de serviciu, anterior intrării în vigoare a legii.
Nici principiul nediscriminării nu este încălcat întrucât prin recalcularea pensiei impusă de Legea nr.119/2010 sunt afectate pensiile tuturor persoanelor aflate în situaţii similare (beneficiari ai unor pensii de serviciu), iar pensia recalculată este identică cu cea prevăzută pentru toate categoriile de pensionari, conform Legii nr.19/2000.
De altfel, asupra acestor aspecte s-a pronunţat Curtea Constituţională prin decizia nr.873/2010 prin care s-a reţinut că dispoziţiile Legii nr.119/2010 sunt constituţionale.
Pentru toate aceste motive, s-a respins contestaţia.
