Clauza confuză privind situaţia juridică a construcţiei trebuie interpretată ân raport de voinţa internă a părţilor.
Reclamanta Asociaţia „ Proiectul speranţa Podari” a chemat în judecată pe pârâtele Fundaţia Centrul de Misiune Creştină Maranatha Podari şi Consiliul Local Podari, solicitând instanţei ca prin sentinţa ce se va pronunţa, să se constate că sunt proprietarii construcţiei –imobil, situat în comuna Podari, judeţul Dolj.
În motivarea acţiunii a arătat că la data de 12 iulie 2002 Fundaţia Centrul de Misiune Creştină Maranatha Podari i-a donat imobilul situat în comuna Podari Dolj compus din teren extravilan în suprafaţă de 22500 m.p., pe care se află construită o casă din bolţari cu 13 camere.
Pârâta a dobândit dreptul de proprietate asupra acestui imobil prin actul de vânzare-cumpărare autentificat la 2 iulie 2001 încheiat cu vânzătorii D.I. şi D.F. care au declarat că imobilul construcţie a fost realizat de fostul IAS Podari, desfiinţat la data vânzării şi că înţeleg să înstrăineze construcţia odată cu terenul.
Pârâta Fundaţia Centrul de Misiune Creştină Maranatha Podari a formulat întâmpinare, prin care a arătat că vânzătorii D.I. şi D.F . nu aveau acte de proprietate cu privire la construcţie şi prin urmare nu puteau să o înstrăineze.
La data de 27 martie 2003 pârâţii D.I. şi D.F. au formulat întâmpinare, arătând că au dobândit imobilul potrivit Legii 18/1991, iar construcţia au cumpărat-o ca material de demolare pe bază de chitanţă.
Prin sentinţa civilă nr.5338 din 21 mai 2003, pronunţată de Judecătoria Craiova, în dosar nr.1069/2003, s-a respins acţiunea formulată de reclamantă, reţinându-se că nu s-a putut determina persoana sau instituţia ce a construit clădirea, pentru a se fixa cadrul procesual, iar părţile chemate în calitate de pârâte nu au calitate procesuală pasivă în speţă deoarece nu s-a dovedit că vreuna din acestea este constructorul clădirii.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamanta susţinând că este nelegală şi netemeinică.
Tribunalul Dolj prin decizia civilă nr.1457 din 10 septembrie 2003, pronunţată în dosar nr.5719/civ/2003 a respins apelul formulat de reclamantă, reţinând că vânzătorii terenului nu au avut act de proprietate asupra construcţiei în litigiu.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta, arătând că imobilul construcţie a fost edificat de fostul IAS Podari, fără autorizaţie de construcţie şi a fost cumpărat de pârâţii D.I. şi D.F. ca material de demolare.
A mai susţinut că la data încheierii actului de vânzare-cumpărare cu privire la teren, părţile au convenit şi asupra vânzării construcţiei.
Recursul este fondat.
Din adresa înaintată de Consiliul Local Podari şi întâmpinarea pârâţilor D.I. şi D.F., rezultă că imobilul construcţie existent pe terenul cumpărat de reclamantă a fost realizat anterior anului 1989 de către fostul IAS Podari şi pus la dispoziţia Comisiei de Aplicare a Legii 18/1991 şi apoi preluat de Consiliul Local Podari.
Fiind vorba despre o construcţie, vânzarea-cumpărarea acesteia este un act consensual, fiind valabil transmis dreptul de proprietate prin acordul părţilor, iar Consiliul Local a înţeles să înstrăineze pârâţilor D.I. şi D.F. construcţia respectivă.
Împrejurarea că scopul cumpărării a fost acela de a obţine materiale de construcţie din demolare nu are relevanţă asupra transmiterii dreptului de proprietate, transmisiune ca a avut loc în mod valabil.
Proprietatea pârâtului D.I. asupra construcţiei s-a consolidat prin obţinerea dreptului de proprietate asupra terenului, drept care nu este contestat fiind opozabil „erga omnes”.
La data când pârâţii D.I. şi D.F. au înstrăinat imobilul prin act notarial nu s-a putut înscrie în actul autentic vânzarea construcţiei, deoarece vânzătorii nu au dobândit un titlu de proprietate opozabil terţilor, ştiut fiind că art.1295 alin.2 impune opozabilitatea „erga omnes” a vânzării imobilelor.
Este evident însă că părţile au înţeles să înstrăineze întregul imobil, astfel că instanţele trebuiau să interpreteze clauza confuză privind situaţia juridică a construcţiei, în raport de voinţa internă a părţilor.
Instanţele de fond şi apel au interpretat greşit dispoziţiile art.1295 Cod civil, art.977 Cod civil şi art.492 Cod civil, deoarece nu au reţinut că părţile au înţeles să transmită nu numai proprietatea asupra terenului, dar şi asupra construcţiei dobândite de primul transmiţător de la Consiliul Local Podari.
În baza art.304 pct.9 Cod pr. civilă, recursul este fondat şi urmează a fi admis, modificându-se hotărârile atacate în sensul admiterii acţiunii precizate, constatându-se existenţa dreptului de proprietate al reclamantei asupra construcţiei în litigiu.
