Prin cererea inregistrata pe rolul acestei instante la data de 07.05.2010 , reclamanţii in contradictoriu cu paraţii (frati) au solicitat instantei ca prin hotararea ce va pronunta sa se constate ca au dobandit dreptul de proprietate asupra cotei indivize de 1 din imobilul situat in Bucuresti, Strada Vasile Lucaci , sector 3 , prin prescriptia achizitiva de 30 de ani .
In motivarea cererii, reclamanta a aratat ca imobilul sus-mentionat a fost proprietatea sotilor Caramiciu Dumitru si Ioana , dobandit de acestia prin actuil de vanzare-cumparare autentificat de catre Tribunalul Ilfov Sectia Notariat si transcris la acelasi Tribunal. Conform certificatului de mostenitor ,paratii au dobandit prin acest imobil. La data de 17.07.1980 paratii au vandut matusii reclamantilor, cota indiviza de jumatate din apartamentul in cauza, denumit atunci Corpul A, cu actul autentic de vanzare-cumparare auterntificat la Notariatul de Stat Local sector 3 Bucuresti , iar pentru terenul aferent care a trecut in proprietatea statuilui conform art. 30 din Legea 58/1974, s-a emis Decizie a fostului Comitet Executiv al Consiliului Popular Sector 3.
Se arata de catre reclamanti ca acestia au locuit in imobil incepand cu anul 1980, initial in baza contractelor de inchiriere incheiate cu matusa acestora. In anul 1983 Lepadatu Maria le-a vandut cota sa indiviza de jumatate din imobil prin actul autentificat la Notariatul de Stat Sector 3 Bucuresti, act transcris . Arata reclamantii ca in baza acestui contract de vanzare-cumparare s-au inscris in evidentele fiscale ale Sectorului 3 Bucuresti si au platit impozitul pentru intregul imobil, la zi. La aparitia Legii 18/1981 terenul aferent apartamentului in care locuiesc le-a fost atribuit in proprietate conform Titlului de Proprietate a procesului-verbal de punere in posesie. Pentru imobil au intocmit dosar cadastral pe care l-au anexat la actiune. Arata ca din anul 1980 de cand locuiesc in intregul aparatment, nici fostii si nici o alta persoana nu au tulburat aceasta posesie si nu au exercitat vreun drept asupra restului de cota indiviza de 1 din apartament care nu apartine reclamantilor. Reclamantii au estimat provizoriu valoarea imobilului la suma de 1000 lei si au timbrat actiunea cu 100 lei taxa judiciara de timbru si timbru judiciar, de 0,3 lei.
In dovedirea actiunii reclamantii au depus la dosar in copie xerox inscrisurile mentionate in actiune (f. 6-18).
La data de 21.09.2010 s- a formulat cerere prin care se arata ca petenta este unica mostenitoare a paratului decedat, asa cum rezulta din certificatuil de mostentor eliberat de BNP , pe care il anexeaza in copie, si solicita introducerea sa in cauza in calitate de parata.
Prin incheierea de sedinta de la 15.10.2010 instanta ia act de precizarea reclamantilor in sensul ca inteleg sa-si precizeze actiunea, in sensul ca urmeaza a se judeca in contradictoriu cu parata , ca mostenitoare a defunctului, si cu paratul despre care nu se detin relatii. Totodata, avand in vedere ca parata arata ca celalalt parat, unchiul sau, ar fi decedat, instanta a efectuat demersuri pentru a afla ultimul domiciliu al acestuia si daca mai este in viata.
DEPABD a comunicat la dosar adresa nr. 2011471/17.11.2010 din care rezulta ca nu a fost identificata nici o persoana cu numele indicat care sa fi locuit la adresa din Piata Neamt indicata de parti. (f. 41) . Ulterior, aceeasi institutie a comunicat instantei adresa nr. 2002965/15.03.2011.din care rezulta ca paratul a plecat definitiv din tara in RFG in cursul anului 1983 si a pierdut cetatenia romana conform Decretului nr. 64/1984. (f. 47).
La solicitarea instantei, DITL Sector 3 a comunicat faptul ca pentru apartamentul nr. 1 situat in Bucuresti, Str. Lucaci nr. 89, figureaza ca platitori de impozit reclamantii . A fost indicata valoarea apartamentului ca fiind 99.473,71 eli (f. 46) , la care a fost calculata taxa judiuciara de timbru ce urma sa fie achitata de catre reclamanti, corespunzatoare cotei de 1 ce face obiectul prezentei cereri, la suma de 2500,77 lei si timbru judiciar de 3,5 lei.
Prin incheierea de la 17.06.2011 instanta a admis cererea de ajutor public judiciar formulata de catre reclamanti si a dispus scutirea lor de la plata taxei de timbru si a timbrului judiciar.
La solicitarea instantei, au depus adrese la dosar AFI (f. 61) si PMB- Directia Patrimoniu (f. 63).
La termenul de judecata de la 24.06.2011 parata a depus la dosar intampinare (f. 71-72) prin care solicita respingerea actiunii ca neintemeiata , aratand ca in cauza nu sunt indeplinite nici conditiile prevazute de art. 1980 ( reclamantii devenind proprietari pe 1 din imobil din luna septembrie 1983, termenul urmand sa se implineasca in cursul anului 2013) si nici conditiile art. 1895 Cod civil , acestia neopunand nici un just- titlu paratei. Arata ca in ceea ce il prioveste pe parat acesta a decedat cu siguranta si are mostenitori, al caror domiciliu nu il cunoaste.
La ultimul termen de judecata reclamantii si-au precizat actiunea in sensul ca inteleg sa se judece numai cu parata .
Analizand actele si lucrarile dosarului, instanţa reţine următoarele:
In fapt, reclamantii sunt proprietarii cotei de 1 din imobilul situat in Bucuresti, Strada Vasile Lucaci ,in baza contractului de vanzare-cumparare autentificat la Notariatul de Stat Sector 3 Bucuresti, act transcris , incheiat cu LEPADATU MARIA. (f. 13). Incepand cu aceasta data reclamantii s-au inscris in evidentele fiscale ca proprietari ai apartamentului in cauza, platind impozit pentru intregul apartament.
Din inscrisurile depuse la dosar rezulta ca pentru cealalta cota de 1 din apartament calitatea de proprietari o au paartii initiali, asa cum rezulta din contractul de vanzare-cumparare incheiat de acestia cu Lepadau Taria , act autentificat la Notariatul de Stat Local sector 3 Bucuresti. (f. 7) .
Din adresa emisa de PMB (f. 63) rezulta ca in evidentele cadastrale ale Orasului Bucuresti din anul 1986 imobilul a fost inscris cu teren de 316 mp si cladire cu 2 nivele de 99 mp, cu posesori de parcela la data intocmirii evidentelor fiind reclamantul si un tert. Se arata ca la nivelul anului 1992 la adresa figurau aceleasi persoane cu teren in proprietate. Se arata ca institutia nu detine alte informatii anterioare acestor date.
Reclamantii arata ca au stapanit intregul imobil-constructie ca si proprietari prin faptul ca au achitat impozitul pentru acesta.
În drept, potrivit art. 1890 C.civ. toate actiunile atât reale cât si personale, pe care legea nu le-a declarat imprescriptibile si pentru care n-a defipt un termen de prescriptie, se vor prescrie prin 30 ani, fara ca cel care invoca aceasta prescriptie sa fie obligat a produce vreun titlu, si fara sa i se poata opune reaua-credinta.
Potrivit art. 1837 C.civ., prescriptia este un mijloc de a dobandi proprietatea, iar conform art. 1846 al. 1 C. civ., orice prescriptie este fondata pe faptul posesiunii. Pentru a putea prescrie se cere, in lipsa unui just titlu, o posesiune utila pe o perioada de cel putin 30 de ani, utilitatea posesiei apreciindu-se in functie de disp. art. 1847 C.civ. In baza art. 1860 C.civ. orice posesor posterior are facultatea, spre a putea opune prescriptia, sa uneasca posesiunea sa cu posesiunea autorului sau.
In ceea ce priveste proprietatea comuna pe cote parti, atat practica cat si doctrina au stabilit ca dreptul de folosinţă poate fi exercitat de toţi coproprietarii, ceea ce presupune atât exercitarea folosinţei materiale a bunului care face obiectul dreptului de proprietate comună pe cote-părţi, cât şi posibilitatea culegerii fructelor produse de bun.
De asemenea, in ceea ce priveste actele de dispozitie se aplica regula unanimitatii, insa in ceea ce priveste actele de administrare si de conservare, acestea sunt valabile facute si de un singur coproprietar, folosind insa tuturor, conducand la conservarea sau mai buna administrare a dreptului. Or, in cauza, reclamantii afirma ca au platit impozitul pentru apartamentul in cauza, ceea ce reprezinta un act de administrare, simplul act al platii, neintrunind nici conditia publicitatii si nici a neechivocitatii.
In plus, avand in vedere data incepand cu care reclamantii au achitat impozitul, respectiv anul 1983-septembrie, instanta retine ca in cauza nu s-a implinit termenul de 30 de ani pentru a opera prescriptia achizitiva.
In consecinta, avand in vedere motivele de fapt si de drept mentionate mai sus, instanta apreciaza ca posesia exercitată de reclamanti nu s-a caracterizat prin, publicitate şi nici nu a fost exclusivă, de natură a determina dobândirea proprietăţii asupra cotei parti proprietatea paratilor . Astfel, in cauza nu sunt întrunite condiţiile uzucapiunii de lungă durată în persoana reclamantilor pentru a putea dobândi dreptul de proprietate asupra imobilului în litigiu , si urmeaza sa respinga acţiunea cu care a fost sesizată ca neîntemeiată.
