Uzucapiune Succesiuni, moşteniriUzucapiune (Prescripţia achizitivă)


ROMANIA

TRIBUNALUL BUCURESTI – SECTIA A V A CIVILA

DECIZIA CIVILĂ NR. 1809

SEDINTA PUBLICĂ DE LA 10.09.2010

TRIBUNALUL CONSTITUIT DIN:

PRESEDINTE: CIOBOTARU SORINA

JUDECĂTOR: MATEESCU ANDREEA

JUDECĂTOR: NĂSTASIE NICOLETA MIRELA

GREFIER: MICU MARIA MANUELA

Pe rol soluţionarea recursului civil declarat de către recurenţii-pârâţi Statul Român prin Ministerul Economiei şi Finanţelor şi Municipiul Bucureşti prin Primar General împotriva sentinţei civile nr. 7171/12.10.2009 pronunţată în dosarul nr. 3229/300/2008 de către Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti în contradictoriu cu

La apelul nominal făcut în şedinţă publică se prezintă intimaţii-reclamanţi personal, lipsă fiind recurenţii-pârâţii.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă care învederează instanţei că a fost depusă la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru şi a timbrului judiciar.

Tribunalul dispune lăsarea cauzei la a doua strigare pentru a da posibilitate recurenţilor-pârâţi să se prezinte în faţa instanţei.

La a doua strigare a pricinii se prezintă intimaţii-reclamanţi personal, lipsă fiind recurenţii-pârâţii.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, după care,

Nemaifiind cereri de formulat, excepţii de invocat ori probe de administrat, instanţa constată cauza în stare de judecată şi acordă cuvântul asupra recursului.

Având pe rând cuvântul, intimaţii-reclamanţi solicită respingerea celor doua recursuri declarate de recurentii parati, fara cheltuieli de judecata.

T R I B U N A L U L

Deliberând asupra recursului civil de faţă, constată următoarele:

Prin cererea formulată şi înregistrată pe rolul Judecătoriei Sector 2 Bucureşti la data de 17.03.2008, sub nr. 3229/300/2008, reclamanţii C.R.şi C.V. au solicitat în contradictoriu cu pârâtul M.H.să se constate că au dobândit dreptul de proprietate asupra terenului de 60 mp situat în Bucureşti, …, prin efectul uzucapiunii de 30 de ani.

Prin sentinţa civilă nr. 7171/12.10.2009, pronunţată de Judecătoria Sector 2 Bucureşti s-a admis cererea astfel cum a fost modificată şi completată, s-a constatat deschisă succesiunea defunctului M.H., decedat la data de 20.06.2003 cu ultim domiciliu în Bucureşti, …, s-a constatat vacantă succesiunea rămasă de pe urma defunctului M.H., s-a constatat că pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanţelor are calitatea de moştenitor legal al defunctului, s-a constatat că masa succesorală rămasă de pe urma defunctului se compune din terenul în suprafaţă de 60 mp situat în Bucureşti, …, teren identificat prin raportul de expertiză topo întocmit de expert tehnic judiciar A.I., astfel. S-a constatat că reclamanţii au dobândiit dreptul de proprietate asupra terenului de 60 mp situat în Bucureşti, …, teren identificat prin raportul de expertiză topo întocmit de expert tehnic judiciar A.I., astfel: la Nord-Est- C.I.l=6.00 m.la Sud- Est- imobil reclamanţi L= 10.00 mla Sud- Vest M.A. l=6.00 m la Nord- Est- Z.B. L= 10.01 m, prin efectul uzucapiunii de 30 ani, s-a respins ca neîntemeiată excepţia inadmisibilităţii invocată de pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanţelor, s-a respins ca rămasă fără obiect excepţia calităţii procesuale pasive invocată de Statul Român prin Ministerul Finanţelor, s-au obligat pârâţii la plata sumei de 648 lei fiecare cheltuieli de judecată către reclamanţi reprezentând taxă judiciară de timbru, timbru judiciar şi onorariu de expert.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut următoarele:

Defunctul M.H.a decedat Ia data de 20.06.2003, astfel cum rezultă din relaţiile comunicate de Direcţia Evidenţa Persoanelor (fila 51), avand ultimul domiciliu in Bucuresti, ….

Potrivit dispoziţiilor art.651 C.civ. data deschiderii succesiunii coincide cu momentul morţii celui care lasă moştenirea, iar conform dispoziţiilor art.659 C.civ., succesiuni le sunt deferite copiilor şi descendenţilor defunctului, ascendenţilor şi rudelor sale colaterale, în ordinea şi după regulile determinate de lege.

De asemenea, potrivit dispozitiilor art. 680 C. civil, în lipsă de moştenitori legali sau testamentari, bunurile lăsate de defunct trec în proprietatea statului, care culege moştenirea vacantă. În caz de vacanta succesorala, reprezentantul statului solicită notarului a se constata vacanta succesorală, eliberându-se certificat după expirarea termenului de 6 luni prev. de art. 700 C. civil, în care trebuie .exercitat dreptul de opţiune succesorală. În doctrină şi jurisprudenţă s-a statuat că instanţa judecătorească, în lipsa certificatului de vacanţă, succesorală, poate constata existenţa unei succesiuni vacante şi a componenţei masei succesorale. Din relaţiile comunicate de Camera Notarilor Publici (fila 56) rezultă că procedura succesorală de pe urma defunctului M.H. nu a fost înregistrată pe rolul fostului Notariat de Stat sau al vreunui Birou Notarial Public.

Faţă de cele reţinute anterior, instanţa, în baza art.680 C.civ. a constatat ca mostenirea ramasa dupa defunctul M.H. este vacanta, a admis primul capat de cerere si a constatat deschisa succesiunea numitului M.H., decedat la data de 20.06.2003, avand ultimul domiciliu in Bucuresti, …, pârâtul Statul Roman prin Ministerul Finantelor având calitatea de mostenitor legal al defunctului.

Din probele administrate în cauză, instanţa a reţinut faptul că defunctul M.H.a deţinut în proprietate un imobil compus din teren in suprafata de 405 mp si casă de locuit situat in Bucuresti, …., dobândit prin de la autoarea sa M.V., astfel cum rezultă din certificatul de mostenitor nr. 349/1978 (fila 14). La randul sau, aceasta din urma dobandise imobilul in parte in baza testamentului autentificat sub nr. 21172/1923 (fila 29), iar parte prin actul de vanzare incheiat in 10.09.1923 (fila 26).

Prin cererea de chemare in judecata reclamantii au solicitat sa se constate ca au dobandit dreptul de proprietate asupra imobilului teren in suprafata de 60 mp situat in Bucuresti, …, prin uzucapiunea de lunga durata. Au sustinut ca terenul face parte dintr-un teren mai mare in suprafata de 405 mp ce a apartinut autoarei numitului M.H.. Sustinerea acestora a fost confirmata de probele administrate in cauza (inscrisurile depuse la filele 14, 26, 29), astfel, instanta, avand in vedere si principiul disponibilitatii, a constatat ca masa succesorală rămasă de pe urma defunctului se compune din terenul în suprafaţă de 60mp situat în Bucureşti, …, teren identificat prin raportul de expertiză topo întocmit de expert tehnic judiciar A.I..

In ceea ce priveste cel de-al doilea capat de cerere, instanta constată ca reclamantii au intrat în posesia terenului în anul 1978, fapt ce rezultă din declaratiile martorilor audiati in cauza, D.M. si M.M. (filele 87 si 88) coroborate cu cele ce rezulta din inscrisul intitulat “Chitanta” depus la fila 6 din dosar, posedand astfel imobilul pentru durata mai mare de 30 de ani.

In ceea ce priveşte condiţia posesiei utile a terenului, instanţa constată că aceasta este îndeplinită, mai ales că regularitatea posesiei se prezumă, iar pârâtul nu a făcut dovada contrară. Reclamantul se poate prevala de o posesie continuă şi neîntreruptă, netulburată (în declaraţiile martorilor se susţine faptul că dreptul de proprietate al reclamantului nu a fost contestat de nimeni, publică şi sub nume de proprietar (fapt atestat de plata impozitului în nume propriu, precum şi de declaratiile martorilor).

De asemenea instanţa a mai reţinut, din cuprinsul raportului de expertiză topografică că terenul de 60 mp se află în continuarea celor 200 mp teren deţinuţi de către reclamanţi conform Ordinul Prefectului nr.849/2006.

Instanţa a înlăturat apărările pârâtului Statul Roman prin Ministerul Finantelor Publice în sensul că înainte de 1989 terenurile statului nu puteau fi uzucapate, fiind proprietate publică respectiv că M.H. a decedat în anul 2003, timp suficient din 1989 pentru a fi întocmite actele de vânzare cumpărare în privinţa terenului, pentru următoarele motive: În primul rând trebuie arătat că terenul uzucapat nu a fost înainte de 1989 proprietate a statului, ci proprietatea defunctului. M.H., el fiind dobândit de către stat de la defunct prin mecanismul moştenirii vacante. În al doilea rând instanţa a reţinut că uzucapiunea reprezintă un mod originar de dobândire a proprietăţii şi în acelaşi timp o sancţiune împotriva adevăratului proprietar ,care a rămas în pasivitate deşi bunul său se afla în posesia altei persoane astfel încât nu trebuie sancţionaţi reclamanţii printr-o solutie de respingere a cererii ci dimpotrivă pârâtul care a stat în pasivitate.

În raport de toate aceste considerente de fapt şi de drept, instanţa a admis acţiunea precizata şi a constatat că reclamantii au dobândit dreptul de proprietate asupra terenului de 60mp situat în Bucureşti, ….

In baza art. 274 coroborat cu disp. art.277 C.proc.civ. a obligat pârâţii, a căror culpa procesuala a reţinut-o, la plata sumei de 648 lei fiecare cheltuieli de judecată către reclamanţi, reprezentând taxă judiciară de timbru, timbru judiciar, onorariu expert.

Împotriva acestei hotărâri, la data de 03.02.2010 au declarat recurs pârâţii Statul Român prin şi Municipiul Bucureşti prin Primar General criticându-o pentru netemeinicie şi nelegalitate, având în vedere următoarele motive:

Recurentul Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice a aratat ca prin actiunea introdusa pe rolul Judecatoriei Sector 2, reclamantii C.R.si C.V. au chemat in judecata pe paratii Statul Roman prin Ministerul Finantelor Publice si Municipiul Bucuresti prin Primar General, solicitand instantei ca prin hotararea pe care o va pronunta sa constate vacanta succesiunea de pe urma defunctului M.H. si dobandirea dreptului de proprietate al reclarnantilor prin uzucapinea de 30 de ani asupra terenului in suprafata de 60 mp, ….

Ministerul Finantelor Publice a formulat intampinare prin care a invocat exceptia inadmisibilitatii actiunii introduse de reclamantii C.R.si C.V. si exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a Ministerului Finantelor Publice in calitate de reprezentant al Statului Roman, precizand ca nu este proprietarul bunului, calitate procesuala pe capatul de cerere privind dobandirea dreptului de proprietate prin uzucapiune avand unitatea administrativ-teritoriala in a carei raza teritoriala se afla imobilul.

Hotararea pronuntata de Judecatoria Sector 2 Bucuresti este netemeinica si nelegala, fiind pronuntata cu incalcarea si aplicarea gresita a legii (art. 304 pct. 9 Cod procedura civila).

Recurenta critică hotararea instantei de fond deoarece apreciază ca in mod gresit

instanta de fond a respins exceptia inadmisibilitatii actiunii pe capatul de cerere referitor la constatarea vacantei succesorale, exceptie pe care o reiterează :

In drept, solicită instantei sa aiba in vedere ca, potrivit art. 680 din Codul civil: “in lipsa de mostenitori legali sau testamentari, bunurile lasate de defunct trec in proprietatea statului.” Pe de alta parte, Legea nr. 36/1995 privind notarii publici si activitatea notariala, prevede in art. 85 o procedura speciala privind constatarea vacantei succesorale, la initiativa reprezentantului statului, dupa expirarea termenului de prescriptie a dreptului de optiune succesorala, procedura ce se finalizeaza cu eliberarea certificatului de vacanta succesorala de catre notarul public.

Procedura succesorala, indiferent ca aceasta priveste o vacanta sau o succesiune cu privire la care exista succesibili care indeplinesc conditiile cerute de lege pentru a mosteni, este prin natura ei, o procedura necontencioasa.

Prin exceptie, atunci cand exista unul din cazurile prevazute la art. 78 lit. b) din Legea nr. 36/1995, respectiv atunci cand mostenitorii isi contesta unul altora calitatea sau nu se inteleg cu privire la compunerea masei succesorale ori cu privire la intinderea drepturilor care li se cuvin, procedura succesorala dobandeste caracter contencios, intre parti existand un litigiu pentru a carui solutionare competenta revine instantelor judecatoresti, spre care notarul trebuie sa indrume partile, conform art. 78 alin. 3 din Legea nr. 36/1995.

Avand in vedere cele mentionate, precum si dispozitiile art.680 C.civ., apreciaza ca procedura succesorala ce are ca obiect constatarea vacantei succesorale este intodeauna necontencioasa, dreptul statului asupra unei succesiuni vacante putand coexista cu drepturile persoanelor care invoca un legat cu titlu universal sau cu titlu particular asupra unei astfel de mosteniri, fara a veni astfel in conflict cu acestea, fapt ce exclude posibilitatea existentei unui litigiu cu privire la intinderea drepturilor succesorale intre stat, in calitate de titular al dreptului de a culege mostenirea vacanta, si legatarii cu titlu universal sau particular.

Conform art. 331 C.proc.civ., pentru solutionarea cererilor necontencioase, instantele judecatoresti sunt competente numai atunci cand interventia lor este necesara (“cererile pentru dezlegarea carora este nevoie de mijlocirea instantei … “). Intrucat legea prevede o competenta speciala in favoarea notarilor publici pentru solutionarea cererilor de constatare a vacantei succesorale, interventia instantelor judecatoresti pentru solutionarea unor astfel de cereri nu este necesara.

Arata ca simplul fapt ca succesiunea unei persoane nu a fost dezbatuta nu echivaleaza automat din punct de vedere juridic cu faptul ca aceasta succesiune este vacanta, de vreme ce in virtutea legii, aceasta stare de fapt se constata printr-un certificat de vacanta succesorala, care, intr-adevar, nu are efect constitutiv, ci numai declarativ, cu consecinta ca statul ar dobandi mostenirea chiar de la data deschiderii succesiunii defunctului. Cu alte cuvinte, desi statul ar dobandi mostenirea, ope legis, de la deschiderea succesiunii defunctului M.H., pentru a se produce un asemenea efect este obligatorie eliberarea unui certificat de vacanta succesorala de catre notarul public, in procedura strict reglementata de lege, care sa constate lipsa oricaror mostenitori legali sau testamentari.

O solutie contrara ar duce la consecinte inadmisibile, respectiv s-ar accepta, pe cale de consecinta, ideea ca, in acele situatii in care nu a fost dezbatuta succesiunea defunctei din diverse motive, automat statul este mostenitor, procedura constatarii vacantei succesorale de catre devenind practic inutila, aceasta reglementare legala ramanand fara aplicabilitate practica si fara continut.

Mai mult decat atat, apreciază ca nu sunt indeplinite conditiile prevazute de art. 1847 Cod civil, intrucat uzucapiunea reprezinta modul de dobandire a proprietatii prin posedarea neintrerupta a bunului in tot timpul fixat de lege.

Solicită să se observe ca instanta de fond a reţinut in considerentele sentintei atacate faptul ca terenul in litigiu “ nu a fost inainte de 1989 proprietate a statului ci proprietatea defunctului M.H.” pana in 2003 cand a decedat, statul dobandindu-l prin mecanismul mostenirii vacante, mostenire care nu a fost dezbatuta. Nu mentioneaza in considerentele sentintei ca acest teren ar fi fost dobandit in vreun mod de catre reclamanti, ci a stat in propritetatea defunctului pana la decesul acestuia.

Prin urmare, acest lucru poate fi interpretat in mod clar ca fiind o intrerupere a cursului prescriptiei, tinand cont si de faptul ca reclamantii nu au avut un titlu autentic asupra terenului, asa cum este prevazut de dispozitiile legale in ceea ce priveste dreptul de proprietate asupra imobilelor-teren.

Mai mult, in mod gresit instanta de fond a apreciat aceasta uzucapiune ca fiind o sanctiune impotriva paratului care a considerat ca, prin incheierea unui act de vanzare-cumparare sub semnatura privata cu reclamantii ar fi transferat dreptul sau de proprietate acestora si, in mod just acestia ar fi trebuit sa dea dovada de suficiente diligente pentru a incheia un act autentic, asa cum prevede legea. Interesul era al reclamantilor care se doreau a fi in mod legal, si nu al paratului defunct. Vointa paratului a fost de a vinde si nu de a i se aplica o sanctiune pentru pasivitate in exercitarea dreptului de proprietate.

Iar in ceea ce priveste Statul Roman, acesta ar fi la mostenire dupa expirarea termenului de optiune succesorala, şi numai dupa acest termen i s-ar opune uzucapiunea

Având in vedere motivele expuse mai sus, solicita admiterea recursului asa cum a fost formulat, modificarea sentinţei civile atacate, in sensul admiterii exceptiei inadmisibilitatii si respingerii actiunii ca inadmisibila.

In ceea ce priveste cheltuielile de judecata, invederează ca, Statul Roman prin Ministerul Finantelor Publice, nu a dat dovada de rea credinta, neglijenta, nu se face vinovat de declansarea litigiului si, prin urmare nu poate fi sanctionat procedural prin obligarea la plata cheltuielilor de judecata. Neexistand culpa procesuala a acestei institutii, principiu consacrat de procedura civila, potrivit art. 274 Cod proc.civ. si neexistand nici temei legal este neintemeiata obligarea si la plata cheltuielilor de judecata.

În drept şi-a întemeiat recursul pe disp. art. 304 pct. 9 C.p.c., art.680 C.civ. şi Legea nr. 36/1995.

Prin recursul depus la data de 03.02.2010 recurentul-pârât Municipiul Bucureşti prin Primar General a solicitat modificarea sentinţei civile recurate, iar pe fondul cauzei respingerea acţiunii ca neîntemeiată, pentru următoarele motive:

Consideră că sentinţa pronunţată este netemeinică şi nelegală întrucât în opinia lor instanţa de fond în mod gresit a admis acţiunea în contradictoriu cu această instituţie atâta vreme cât reclamantul nu a făcut dovada că ultimul proprietar al imobilului în litigiu ar fi Municipiul Bucuresti prin Primarul General, cu atat mai mult cu cat uzucapiunea curge faţă de ultimul proprietar. Or in speţa, terenul a apartinut unei persoane fizice şi nu institutiei lor.

Mai mult decât atât calitatea procesual pasivă presupune existenţa unei identităţi intre peroana chemată in judecata in calitate de pârât si persoana obligata prin raportul juridic născut intre părţi, fondat pe un act sau fapt juridic.

In speta , acestă identitate nu există, statul nefiind parte in nici un act translativ de proprietate.

Astfel cum si instanta de fond, retine, in considerentele hotararii recurate, uzucapiunea reprezinta un mod originar de dobandire a proprietatii si in acelasi timp o sanctiune impotriva adevaratului proprietar, care a ramas in pasivitate, desi bunul său se afla in posesia altei persoane astfel inca nu intitutia lor trebuie sanctionata cu admiterea actiunii, ci Statul Roman prin Ministerul Finantelor Publice ce are patrimoniu si persoanlitate juridica.

Ori, adevaratul proprietar al terenului in discutie, este Statul Roman prin Ministerul Finantelor Publice, astfel cum si instanta de fond a motivat in considerentele hotararii, in sensul ca: ” in lipsa de mostenitori legali sau testamentari, bunurile lasate de defunct trec in proprietatea statului, care culege mostenirea vacanta” (art.680 Cod civil).

Imobilele din domeniul privat sunt supuse dispariţiilor dreptului comun, adică pot fi in ultimă instantă chiar uzucapate. Constituţii le anterioare anului 1991 nu faceau distincţie intre domeniul public al statului in domeniul privat al statului. Mai mult, această stare de fapt a fost consfinţita si prin decizii ale Tribunalului Suprem chiar in legatură cu prescriptibilitatea-imprescriptibilitatea proprietaţii statului .

Având in vedere aceste considerente, a opinat ca termenul de prescripţie asupra terenului nu putea să inceapă să curgă după anul 1991. In consecinţă in mod greşit s-a apreciat ca uzucapiunea de 30 de ani a activat in cazul imobilului in cauză.

Astfel a opinat că in speţă exista un caz de intrerupere naturală a prescripţiei achizitive conform art.1864 pct.2 C. civ. prescripţia … este intreruptă natural… când lucrul este declarat neprescriptibil in urmarea unei transformări legale a naturii sau destinatiei sale.

Consideră că sentinţa pronunţată este netemeinică şi nelegală şi pe aspectul că instituţia lor trebuie să platească cheltuieli de judecata către reclamanţi în valoare de 648 lei atâta timp cât reclamantul nu a făcut dovada culpei lor procesuale in condiţiile art.274 Cod procedura civila.

De asemenea a solicitat să se observe că în ceea ce priveşte obligarea Municipiului Bucureşti prin Primarul General la plata cheltuielilor de judecată in cuantum de 648 lei către reclamanţi, a preciat ca nu s-a facut dovada culpei procesuale a sus-mentionatei institutii in conditiile art.274 Cod procedura civila.

In drept şi a întemeiat recursul pe disp. art.304 pct.9 cod proc.civ

Examinând sentinţa prin prisma motivelor invocate Tribunalul apreciază că recursul declarat de recurentul parat Statul Român prin Ministerul Economiei şi Finanţelor este nefondat pentru următoarele considerente:

Sub un prim aspect se critica modalitatea de solutionare a exceptiei inadmisibilitatii capatului de cerere referitor al constatarea vacantei succesorale , cu motivarea ca aceasta procedura succesorala este intotdeauna necontencioasa.

Ori, art.85 din Legea nr.36-1995,potrivit cu care notarul public constată vacanţa succesorală la cererea reprezentantului statului şi eliberează certificatul de vacanţă succesorală după expirarea termenului de prescripţie a dreptului de opţiune succesorală, nu reglementeaza competenta exclusiva a notarului public in aceasta materie, constatarea existenţei unei sucesiuni vacante şi a componenţei acesteia putandu-se face şi de către instanţa judecătorească în mod direct, în lipsa certificatului de vacanţă succesorală eliberat de notarul public.

Indiferent pe ce cale se va constata vacanta succesorala, statul dobindeste mostenirea in virtutea legii, ca orice mostenitor la data deschiderii succesiunii, si atit certificatul de vacanta succesorala cit si hotarirea judecatoreasca au un caracter declarativ si nu unul constitutiv de drepturi. De la aceasta data bunurilor din mostenire urmeaza a li se aplica regimul juridic specific proprietatii de stat.

Deoarece statul dobândeşte un patrimoniu, deci o universalitate, fiind un succesor în drepturi al defunctului, el va fi obligat faţă de creditori în condiţiile în care ar fi obligat orice moştenitor legal sau legatar universal ori cu titlu universal acceptant al moştenirii sub beneficiu de inventar, neputându-se aplica, prin asemănare, reglementările speciale care vizează trecerea în proprietatea statului a unor bunuri în condiţii deosebite.

Trebuie subliniat faptul ca statul nu are drept de optiune succesorala, precum mostenitorii, el neputind renunta la mostenirea vacanta, deoarece bunurile succesorale ramase fara stapin ar reveni tot acestuia, in baza art. 646 Cod civil.

Asadar, termenul de 6 luni pentru exercitarea dreptului de optiune succesorala nu isi gaseste aplicabilitatea in cazul statului, iar organul competent – notarul sau instanta de judecata – poate constata vacanta succesorala oricind si uneori chiar si din oficiu.

Prin urmare, pentru dobandirea mostenirii de catre stat nu este obligatorie eliberarea unui certificat de vacanta succesorala de catre notarul public in procedura necontencioasa, astfel cum se sustine de catre recurent, in mod corect fiind respinsa exceptia inadmisibilitatii de catre prima instanţă.

Nici in cursul judecatii in prima instanta nici prin motivele de recurs formulate recurentul parat nu a mentionat existenta unor mostenitori ai defunctului M.H.si nu a contestat calitatea sa de mostenitor legal al defunctului ori faptul ca masa succesorala ramasa la decesul defunctului se compune din terenul de 60 mp situat in Bucuresti , …., in litigiu.

Sub un al doilea aspect se sustine de catre recurentul parat ca in mod gresit instanta de fond a apreciat in solutionarea capatului doi de cerere uzucapiunea ca fiind o sanctiune impotriva Statului Roman prin Ministerul Finantelor.

Din acest punct de vedere se constata ca prin cererea modificatoare depusa la 10.11.2008 si prin precizarile formulate in sedinta publica din 09.02.2009 reclamantii au aratat expres ca Statul Roman prin Ministerul Finantelor Publice are calitate de parat exclusiv pe capatul de cerere avand ca obiect constatare vacanta succesorala, capatul de cerere avand ca obiect constatarea dobandirii dreptului de proprietate prin uzucapiune fiind formulat numai in contradictoriu cu paratul Municipiul Bucuresti.

In considerarea modificarilor aduse de reclamanti actiunii initiale instanta a respins ca ramasa fara obiect exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a Statului Roman pe capatul II de cerere , retinand ca nu are calitate de parat pe acest capat de cerere.

Constatand ca prima instanta a admis actiunea astfel cum a fost modificata si completata , iar critica adusa prin acest motiv de recurs excede limitelor stabilite atat in ceea ce priveste obiectul cererii cat si calitatea recurentului de parat numai in raport de primul capat de cerere, pentru aceste considerente tribunalul, în baza art. 312 C. proc.civ. urmează să respingă recursul ca nefondat.

În ce priveste recursul declarat de recurentul parat Municipiul Bucuresti prin Primar, Tribunalul analizând legalitatea si temeinicia hotarârii, fata de criticile formulate, constata recursul întemeiat.

Admitand actiunea astfel cum a fost modificata , prima instanta a constatat ca reclamantii au dobandit dreptul de proprietate asupra terenului de 60 mp prin uzucapiunea de 30 de ani , cu motivarea ca terenul uzucapat a fost anterior anului 1989 proprietatea persoanei fizice decedata, teren dobandit de catre stat de la defunct prin mostenire vacanta, fiind inlaturate apararile paratului Statul Roman prin Ministerul Finantelor, desi acesta nu avea calitatea de parat pe capatul II de cerere.

Nu a fost solutionata de catre prima instanta cererea formulata in contradictoriu cu paratul Municipiul Bucuresti prin Primar General , nu a fost analizata calitatea procesual pasiva a Municipiului Bucuresti ca persoana ce putea fi obligata in raportul juridic dedus judecatii prin actiunea in uzucapiune .

Prima instanta nu s-a pronuntat asadar in limitele obiectului cererii de chemare in judecat, cu incalcarea principiului disponibilitatii , in temeiul caruia limitele cererii sunt determinate de reclamant prin stabilirea cadrului procesual, adica a persoanelor chemate in judecata si a obiectului.

Se constata ca prima instanta nu a cercetat fondul raportului juridic litigios prin raportare la paratul Municipiul Bucuresti prin Primar General , iar solutia se intemeiaza pe motive straine de cadrul fixat de reclamanti , astfel incat verificarea calitatii procesual pasive a paratului si a fondului dreptului pentru prima oara in recurs ar nesocoti principiul respectarii gradelor de jurisdictie

Pentru aceste motive, în temeiul art. 312 alin. 5 Cod de procedură civilă, raportat la art. 304 pct. 5 Cod de procedură civilă, Tribunalul va admite recursul formulat de recurentul parat, va casa sentinţa civilă recurată şi va trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe pentru solutionarea capatului II din actiune formulat in contradictoriu cu intimatul parat Municipiul Bucuresti prin Primar General.

La rejudecarea cauzei se va analiza de catre prima instanta calitatea procesual pasiva a paratului Municipiul Bucuresti prin Primar General; se va verifica situatia juridica a terenului ce face obiectul actiunii in uzucapiune in raport si de suprafata de 405 mp situata in Bucuresti, …., mentionata in actul de vanzare cumparare din 10.09.1923, al carei amplasament actual va fi identificat prin efectuarea unei expertize judiciare, in raport de actele de proprietate existente la dosarul cauzei si de inregistrarile cuprinse in registrele autoritatilor locale competente; se vor avea in vedere de catre prima instanta si sustinerile cuprinse in motivele de recurs cu privire la modul de solutionare a cererii privind obligarea paratilor la plata cheltuielilor de judecata reprezentand taxa de timbru si onorariu de expert , cheltuieli necesare pentru solutionarea capatului de cerere in uzucapiune.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul declarat de STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL FINANŢELOR PUBLICE, împotriva sentinţei civile nr. 7171/12.10.2009 pronunţată în dosar nr. 3229/300/2008 al Judecătoriei Sector 2 Bucureşti, în contradictoriu cu intimaţii-reclamanţi C.R. şi C.V..

Admite recursul declarat de MUNICIPIUL BUCUREŞTI prin Primar General.

Casează în parte sentinţa recurată şi trimite cauza spre rejudecarea capătului de cerere având ca obiect constatarea dreptului de proprietate prin uzucapiune la aceeaşi instanţă.

Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei recurate.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 10.09.2010.

PREŞEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

Ciobotaru Sorina Mateescu Andreea Năstasie Nicoleta Mirela

GREFIER,

Micu Manuela

Red. N.M.

Dact. V.N.M./2 ex.

Jud.sector 2/Jud.Mariana Popescu