Vacanta succesorala. Calitatea Statului Român de mostenitor legal. Coexistenta calitatii de mostenitor legal si de mostenitor testamentar cu titlu particular. Calitatea procesuala pasiva a Statului român Anularea în parte a certificatului de vacanta succesorala.
C.p.cv., art.304 pct.9, art.312, C.Civ art. 700-701
CURTEA DE APEL BUCURESTI – SECTIA A IV A CIVILA
decizia civila nr. 164/ 27.01.2012
Prin cererea înregistrata pe rolul Judecatoriei Sectorului 5 Bucuresti la data de ……. sub nr. ……., reclamantele ……. au chemat în judecata pe pârâtul Statul Român prin Ministerul Finantelor Publice pentru ca prin hotarârea ce se va pronunta sa se dispuna anularea certificatului de mostenitor nr. ……. eliberat de Notariatul de Stat al Sectorului 3 Bucuresti, cu cheltuieli de judecata.
În motivarea cererii au aratat ca sunt mostenitoarele defunctilor ……., care au mostenit, în baza testamentului autentificat cu nr. ……., cota – parte indiviza de 1/3 din imobilul proprietatea testatoarei ……. situat în str. …….. Au precizat reclamantele ca au luat cunostinta de existenta certificatului de mostenitor nr. ……., prin care singurul mostenitor al testatoarei ……. este pârâtul, în sedinta din data de ……. în cadrul dosarului nr. ……. aflat pe rolul Tribunalului Bucuresti.
În drept, au fost invocate prevederile art. 112 Cod procedura civila, art. 802 si art. 887 Cod civil.
Prin sentinta civila nr. 3410/15.04.2009 Judecatoria Sectorului 5 Bucuresti a admis exceptia necompetentei teritoriale si a declinat competenta de solutionare a cauzei în favoarea Judecatoriei Sectorului 3 Bucuresti.
La data de 30.06.2009, pârâtul Statul Român prin Ministerul Finantelor Publice a formulat întâmpinare invocând pe aceasta cale exceptia lipsei calitatii procesuale pasive fata de prevederile art. 5 alin. 8 din HG nr. 731/04.07.2007, art. 3 alin. 2, art. 4, art. 5 alin. 1 si 2, art. 6 din Legea nr. 213/1998 precum si prescriptia dreptului de optiune succesorala fata de dispozitiile art. 700 Cod civil.
În drept, cererea a fost întemeiata pe dispozitiile art. 680 Cod civil, HG nr. 731/2007, Decretul nr. 31/1954, art. 700 si 701 Cod civil, Legea nr. 57/1968, Legea nr. 213/1998, Legea nr. 215/2001.
Prin sentinta civila nr. 8036 din 08.06.2010, Judecatoria Sectorului 3 Bucuresti a respins exceptia lipsei calitatii procesuale active, ca neîntemeiata, a admis cererea formulata de reclamantii ……. si a anulat certificatul de mostenitor nr. ……. eliberat de Notariatul de Stat al Sectorului 3 Bucuresti.
Pentru a hotarî astfel, instanta de fond a retinut ca, la data de ……. a decedat numita ……., succesiunea de pe urma acesteia fiind dezbatuta la data de ……. când a fost eliberat de catre Notariatul de Stat al Sectorului 3 Bucuresti certificatul de mostenitor nr. ……. Potrivit acestui certificat, succesiunea a fost declarata vacanta, Statul Român culegând întreaga masa succesorala, din care facea parte si imobilul situat în Bucuresti, str. ……. .
Anterior decesului, ……. a testat în favoarea sotilor ……. cota-parte indiviza de 1/3 din imobilul proprietatea sa situat în Bucuresti, str. ……., astfel cum rezulta din testamentul autentificat sub nr. ……. Notariatul de Stat al Sectorului 3 Bucuresti.
Potrivit certificatelor de calitate de mostenitor nr. ……. eliberat de BNPA Valerica Ionela si Datu Elena Simona, respectiv nr……. eliberat de BNP Daniela Camilia Pop, reclamantele ……. ……. sunt mostenitoarele lui …….
Potrivit art. 700 alin. 1 Cod civil, dreptul de a accepta succesiunea se prescrie printr-un termen de 6 luni socotit de la deschiderea succesiunii.
Pe cale de consecinta, conform dreptului comun, pentru a putea formula actiune în anularea certificatului de mostenitor ar fi trebuit ca autorii reclamantelor sa fi acceptat succesiunea ramasa de pe urma defunctei ……. în termen de 6 luni de la data decesului acesteia – 12.11.1973.
Asa cum rezulta din probele administrate în cauza, ……. nu au facut acte de acceptare expresa sau tacita a mostenirii, conform art. 689 Cod civil. Efectuarea reparatiilor de mica însemnatate la imobilul ce a fost proprietatea defunctei, respectiv organizarea serviciilor religioase de pomenire în considerarea memoriei acesteia, nu reprezinta acte prin care si-au însusit calitatea de mostenitori.
Cu toate acestea, la solutionarea exceptiei, instanta a avut în vedere dispozitiile art. 4 alin. 3 din Legea nr. 10/2001: “Succesibilii care, dupa data de 6 martie 1945, nu au acceptat mostenirea sunt repusi de drept în termenul de acceptare a succesiunii pentru bunurile care fac obiectul prezentei legi. Cererea de restituire are valoare de acceptare a succesiunii pentru bunurile a caror restituire se solicita în temeiul prezentei legi.”
Asadar, legiuitorul a instituit un caz special de repunere în termenul de acceptare a mostenirii în cazul bunurilor care fac obiectul legii speciale.
Or, reclamantele ……. au formulat notificare în temeiul Legii nr. 10/2001, la data de 24 iulie 2001, prin intermediul executorului judecatoresc, solicitând restituirea cotei indivize de 1/3 din imobil (imobil care a fost preluat de stat prin Dispozitia nr. 7453/12.08.1974) astfel cum reiese din înscrisurile depuse la dosar.
Prin depunerea cererii de restituire, reclamantele au fost repuse de drept în termenul de acceptare a mostenirii ramase de pe urma defunctei ……., motiv pentru care s-a respins exceptia lipsei calitatii procesuale active, ca neîntemeiata.
Certificatul de mostenitor se elibereaza de catre notarul public în cadrul procedurii succesoarele notariale necontencioase si cuprinde constatarile referitoare la masa succesorala, calitatea mostenitorilor si cotele ce le revin din patrimoniul defunctului, respectiv bunurile atribuite daca mostenitorii si-au împartit bunurile prin buna-învoiala în acest cadru.
Potrivit art. 680 Cod civil: “în lipsa de mostenitori legali sau testamentari bunurile lasate de defunct trec în proprietatea statului”.
Certificatul de mostenitor nr. ……. a fost eliberat de Notariatul de Stat al Sectorului 3 Bucuresti, fara a fi citati în procedura succesorala notariala legatarii cu titlu particular, ……. si fara a se face mentiune despre testamentul autentificat sub nr. ……..
Pe cale de consecinta, succesorii acestora, reclamantele ……., fiind repuse de drept în termenul de acceptare a succesiunii, sunt îndreptatite sa solicite anularea certificatului de mostenitor eliberat fara respectarea prevederilor legale, cu citarea tuturor persoanelor care pot pretinde drepturi asupra mostenirii.
Împotriva acestei sentinte a declarat apel pârâtul Statul Român prin Ministerul Finantelor, criticând solutia instantei de fond, pentru nelegalitate si netemeinicie, cauza fiind înregistrata pe rolul Tribunalului Bucuresti – Sectia a IV-a Civila, sub nr. ……. .
Prin decizia civila nr. 611A din 24.06.2011 pronuntata de Tribunalul Bucuresti – Sectia a IV-a Civila s-a respins, ca nefondat, apelul formulat de apelantul-pârât Statul Român, prin Ministerul Finantelor Publice împotriva sentintei civile nr. 8036/08.06.2010, pronuntata de Judecatoria Sectorului 3 Bucuresti în dosarul nr. 8679/301/2009, în contradictoriu cu intimatele-reclamante ……. si s-a luat act Ia act ca nu se solicita cheltuieli de judecata.
Pentru a decide astfel, tribunalul a retinut urmatoarele:
Sustinerile apelantului în sensul ca acesta nu are calitate procesuala pasiva, sunt nefondate.
Astfel, OG nr. 14/2007 reglementeaza modul si conditiile de valorificare a bunurilor intrate în proprietatea privata a statului.
Obiectul prezentei cauze îl constituie anularea certificatului de mostenitor nr. 16/1974 emis de Notariatul de Stat Local al Sectorului 3 Bucuresti, prin care s-a dezbatut succesiunea de pe urma defunctei ……. si prin care s-a stabilit ca Statului Român prin Circumscriptia Financiara a Sectorului 3 Bucuresti în calitate de mostenitor legal, îi revine întreaga masa succesorala, conform art. 680 si art. 26 din Decretul nr. 40/1953.
Potrivit dispozitiilor art. 680 Cod Civil, “în lipsa mostenitorilor legali sau testamentari, bunurilor lasate de defunct trec în proprietatea statului.”
Potrivit dispozitiilor art. 25 din Decretul nr. 31/1954, statul este persoana juridica în raporturile în care participa nemijlocit în nume propriu, ca subiect de drepturi si obligatii. El participa în astfel de raporturi prin Ministerul Finantelor Publice, afara de cazul în care legea stabileste anume alte organe în acest scop.
Având în vedere ca statul a cules mostenirea, ce face obiectul certificatului de mostenitor a carui anulare se solicita, se justifica chemarea acestuia în judecata, în calitate de pârât prin Ministerul Finantelor Publice.
Celelalte temeiuri de drept invocate de apelant, respectiv Legea nr. 215/2001, Legea nr. 213/1998, art. 475, 477 si 646 Cod civil sunt lipsite de relevanta, din continutul acestor texte de lege nu se desprinde concluzia ca statul nu ar avea calitate procesuala pasiva în asemenea litigii.
Referitor la exceptia prescriptiei dreptului la actiune invocata de catre recurent si acest motiv de apel a fost gasit nefondat.
Asa cum a retinut si instanta de fond, intimatii-reclamanti au fost repusi de drept în termenul de acceptare a mostenirii ramasa de pe urma defunctei , ca urmare a notificarii formulate în temeiul Legii nr. 10/2001 la data de 24.06.2001, conform dispozitiilor art. 4 alin. 3 din acelasi act normativ.
Pentru toate aceste considerente, în temeiul art. 296 Cod procedura civila apelul a fost respins ca nefondat, iar în temeiul art. 274 din acelasi cod, tribunalul a luat act ca intimatii nu au solicitat cheltuieli de judecata.
Împotriva deciziei tribunalului a declarat recurs pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finantelor Publice, invocând, în drept, dispozitiile art. 304 pct. 9 Cod procedura civila, art. 1344 Cod civil, Legea nr.10/2001 si Legea nr. 112/1995.
În motivarea recursului declarat, recurentul-pârât a aratat urmatoarele:
Hotarârea pronuntata de Tribunalul Bucuresti – Sectia a V-a Civila a fost data cu încalcarea si aplicarea gresita a legii, motiv prevazut de dispozitiile art. 304 pct. 9 Cod procedura civila.
Criticabila este hotarârea instantei în ceea ce priveste respingerea exceptiei lipsei calitatii procesuale pasive a Statului Român prin Ministerul Finantelor Publice ceea ce priveste anularea certificatului de mostenitor nr. 16/1974 eliberat de Notariatul de Stat al Sectorului 3 Bucuresti.
Astfel, recurentul-pârât reitereaza exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a Român prin Ministerul Finantelor Publice în ceea ce priveste acordarea de despagubiri, având în vedere urmatoarele considerente:
Prin cererea de chemare în judecata reclamantele solicita constatarea nulitatii absolute a certificatului de mostenitor nr. 16/1974, certificat prin care s-a stabilit calitatea de mostenitor a Statului Român prin Circumscriptia Financiara a Sectorului 3 si nu a Statului Român prin Ministerul Finantelor Publice.
În acest sens, recurentul-pârât învedereaza dispozitiile art. 5 alin. (1) si (2) si art. 3 din Legea nr. 213/1998, aratând ca imobilul care face obiectul prezentei cauze nu face parte din domeniul public al statului, nefiind un bun de uz sau de interes public national, declarat ca atare prin lege.
În sensul celor sustinute mai sus, învedereaza si faptul ca statul fiind cel care culege bunurile fara stapân si tot el fiind considerat proprietarul bunurilor abandonate, pe plan local este reprezentat de Municipiul Bucuresti asa cum rezulta din interpretarea dispozitiilor art. 475, art. 477 si art. 646 Cod civil, art. 123 alin.1 si 2 din Legea nr. 215/2001 si ale art. 4 si 6 din Legea nr. 213/1998.
Mai mult decât atât, conform prevederilor art. 25 din Decretul nr. 31/1954 privitor la persoanele fizice si persoanele juridice, invocate si de instanta de apel, statul este persoana juridica în raporturile în care participa nemijlocit, în nume propriu, ca subiect de drepturi si obligatii. EI participa în astfel de raporturi prin Ministerul Finantelor Publice, afara de cazurile în care legea stabileste anume alte organe în acest scop.
Or, în anul 1974, reprezentantul Statului Român, în ceea ce priveste administrarea bunurilor ce intrau în proprietatea statului, o modalitate de intrare a bunurilor în proprietatea statului fiind si aceea a succesiunii vacante, era Consiliul Popular al Municipiului Bucuresti, conform art. 87 si urmatoarele din Legea nr. 57/1968 privind organizarea si functionarea Consiliilor Populare.
Din economia actului normativ anterior enuntat rezulta ca imobilele ce formau obiectul dreptului de proprietate a statului erau în directa administrare a consiliilor populare.
Coroborând aceste texte de lege, apreciaza recurentul-pârât, ca în speta dedusa judecatii, ne aflam într-o situatie de exceptie, în care interesele Statului Român nu sunt reprezentate în instanta de Ministerul Finantelor Publice, ci, de catre unitatea administrativ-teritoriala în patrimoniul careia a intrat imobilul în cauza.
În considerarea celor de mai sus, recurentul-pârât învedereaza faptul ca, în speta, nu exista identitate între pârâtul Ministerul Finantelor Publice si cel care poate fi obligat în raportul juridic dedus judecatii, în sensul ca nu se probeaza calitatea acestuia de reprezentant al Statului Român.
Pe fond, reitereaza exceptia prescriptiei dreptului de optiune succesorala si considera ca, în mod gresit, instanta a retinut urmatoarele: “intimatii-reclamanti au fost repusi de drept în termenul de acceptare a mostenirii ramasa de pe urma defunctei Stanescu Vasilica, ca urmare a notificarii formulate în temeiul Legii nr. 10/2001 la data de 24.06.2001, conform dispozitiilor art. 4, alin. 3 din acelasi act normativ.”
Astfel, arata ca, potrivit dispozitiilor art. 700 din Codul civil: “Dreptul de a accepta succesiunea se prescrie printr-un termen de 6 luni socotit de la deschiderea succesiunii.
În cazul când mostenitorul a fost împiedicat de a se folosi de dreptul sau, din motive de forta majora, instanta judecatoreasca, la cererea mostenitorului, poate prelungi termenul cu cel mult 6 luni de la data când a luat sfârsit împiedicarea.”
Ca urmare, dreptul de a accepta succesiunea defunctei s-a prescris în termen de 6 luni de la “deschiderea succesiuni: respectiv de la data mortii celui care lasa mostenirea.
În speta, ……. decedat în anul 1973; or, fata de acest moment, reclamantele pretind drepturi succesorale ce s-au prescris cu multi ani în urma. Mostenirea de pe urma defunctei Stanescu Vasilica s-a declarat vacanta abia în anul 1974, deci Statul Român a respectat termenul de 6 luni prevazut de Codul civil.
De asemenea, recurentul-pârât solicita sa se tina cont de faptul ca directa mostenitoare conform testamentului – ……. – nu a întreprins în timpul vietii nici un demers cu privire la acesta succesiune.
Potrivit dispozitiilor art. 701 din Codul civil: “în tot timpul în care prescriptia dreptului de a accepta nu este dobândita în contra erezilor ce au renuntat, ei au înca facultatea de a accepta succesiunea, daca succesiunea nu este deja acceptata de alti erezi. Nu se pot vatama însa drepturile care ar fi dobândite de alte persoane asupra bunurilor succesiunii, sau prin prescriptie, sau prin acte valabile, facute de curatoarele succesiunii vacante.”
În sprijinul exceptiei invocate, precizeaza, de asemenea, ca daca succesibilul nu si-a exercitat dreptul de optiune în termenul prevazut de art. 700 Cod civil, potrivit regulilor aplicabile prescriptiei extinctive, se stinge dreptul acestuia de a accepta mostenirea si, odata cu acest drept se stinge – cu efect retroactiv – si titlul sau de mostenitor, el devenind strain de mostenire. Prin urmare, stingerea prin prescriptie a dreptului de optiune atrage stingerea chiar a vocatiei succesorale.
Fata de prevederile exprese invocate, solicita admiterea exceptiei prescriptiei dreptului de optiune succesorala a autoarei reclamantelor, ……..
Având în vedere cele mentionate, precum si dispozitiile normative aplicabile în cauza, recurentul-pârât solicita admiterea recursului asa cum a fost formulat, modificarea deciziei atacate în sensul admiterii exceptiei lipsei calitatii procesuale pasive a Statului Român prin Ministerul Finantelor Publice si, în consecinta, respingerii cererii reclamantelor, ca fiind formulata împotriva unei persoane fara calitate procesuala pasiva.
În drept, au fost invocate dispozitiile art.304 pct.9 din Codul de Procedura Civila, art.1344 Cod Civil, Legea nr.10/2001 si Legea nr.112/1995.
În dovedirea sustinerilor, nu a solicitat încuviintarea nici unui mijloc de proba.
Analizând recursul declarat din prisma criticilor formulate, care se subsumeaza motivului de recurs prevazut de dispozitiile art.304 pct.9 din Codul de Procedura Civila, Curtea constata ca este neîntemeiata critica referitoare la lipsa calitatii procesuale pasive a Statului Român prin Ministerul Finantelor Publice si ca este partial întemeiata critica referitoare la lipsa vocatiei de mostenitor a reclamantelor pentru cota de 2/3 din imobilul litigios, pentru urmatoarele considerente:
Critica referitoare la lipsa calitatii procesuale pasive a Statului Român prin Ministerul Finantelor Publice, este neîntemeiata pentru urmatoarele considerente:
Calitatea procesuala pasiva presupune existenta identitati între persoana obligata în cadrul unui raport juridic obligational si persoana care este chemata în judecata. Desi recurentul invoca lipsa calitatii procesuale pasive, totusi din motivarea exceptiei invocate, se constata ca se contesta, în realitate, calitatea de reprezentant a Ministerului Finantelor Publice.
În cauza de fata, prin certificatul de vacanta succesorala nr. ……. s-a constatat preluarea de catre Statul Român a imobilului situat în Bucuresti, ……., ca urmare a faptului ca bunurile au ramas fara stapân, fiind abandonate, în urma decesului lui . Preluarea s-a realizat în conformitate cu dispozitiil art.1 lit.c din Decretul nr.111/1951. Bunurile preluate au intrat în patrimoniul Statului Român, iar reprezentarea Statului Român s-a realizat la acea data de catre Circumscriptia Financiara a Sectorului 3 Bucuresti.
Instanta de recurs învedereaza ca, la acea data, Circumscriptia Financiara a Sectorului 3 Bucuresti era o entitate care actiona în numele si pe seama Ministerului de Finante, în conformitate cu dispozitiile art.6 din Decretul nr.111/1951.Astfel, la data la care s-a emis certificatul de vacanta succesorala, Statul Român a fost reprezentat în procedura notariala de catre Ministerul de Finante prin organele sale de valorificare, respectiv circumscriptiile financiare.
Decretul nr.111/1951 a fost abrogat prin Ordonanta Guvernului nr.128/1998, în cuprinsul careia s-a mentionat la art. 5 ca ” bunurile prevazute la art. 1, care au trecut în proprietatea privata a statului, se valorifica de catre Ministerul Finantelor Publice prin organele sale teritoriale – directiile generale ale finantelor publice judetene sau a municipiului Bucuresti -, denumite în continuare organe de valorificare”.
Din interpretarea dispozitiilor legale mentionate, se învedereaza ca, dupa anul 1989, valorificarea bunurile, care au intrat în proprietate statului, indiferent de momentul preluarii, se realizeaza tot de catre Ministerul Finantelor Publice prin organele sale de valorificare.
Ulterior, Ordonanta Guvernului nr.128/1998 a fost abrogata prin Ordonanta Guvernului nr.14/2007, în cuprinsul careia s-a stipulat la art.1 ca “bunurile de orice fel intrate, potrivit legii, în proprietatea privata a statului se valorifica în conditiile prezentei ordonante de catre Ministerul Finantelor Publice prin organele de valorificare abilitate”.
Din normele juridice enuntate, instanta de recurs constata ca legiuitorul român a fost consecvent în materia preluarii de catre Stat a bunurilor ramase fara stapân, în sensul ca acestea intrau în proprietate Statului, care era reprezentat de catre Ministerul Finantelor Publice, prin organele sale de valorificare, respectiv directiile financiare.
Având în vedere ca, în cauza de fata, se solicita anularea certificatului de vacanta succesorala, instanta de recurs învedereaza ca are calitate procesuala pasiva Statul Român, cel care a preluat bunul abandonat, iar reprezentarea acestuia se realizeaza de catre Ministerul Finantelor Publice, în conformitate cu art.4 din Legea nr.213/2008 coroborate cu art.1 din OG. nr.14/2007.
Sustinerile recurentului în sensul ca sunt incidente dispozitiile art.123 alin.1 si 2 din Legea nr.215/2001, vor fi înlaturate de catre instanta de recurs cu motivarea ca bunul preluat a intrat în patrimoniul privat al Statului Român, asa cum rezulta din certificatul de vacanta succesorala si nu s-a probat ca ar fi fost transmis în patrimoniul privat la unitati administrativ teritoriale.
Având în vedere considerentele expuse, Curtea va înlatura critica referitoare la lipsa calitatii procesuale pasive a Statului Român prin Ministerul Finantelor Publice.
Cu privire la cea de-a doua critica referitoare la prescriptia dreptului de optiune succesorala, instanta de recurs constata ca, desi aceasta a fost invocata ca o exceptie, este, în realitate, o critica a hotarârii recurate care trebuie analizata din doua perspective, respectiv vocatia succesorala concreta la a intimatelor-reclamante si acceptarea mostenirii în termenul legal.
Cu privire la vocatia succesorala concreta la mostenire a intimatelor-reclamante ……., instanta de recurs constata ca reclamantele aveau vocatie succesorala de a dobândi numai cota de 1/3, nu cota întreaga de 1/1 din imobilul situat în …….
În acest sens, a fost formulata si cererea de chemare în judecata invocându-se în cuprinsul acesteia ca au dobândit de la autorii lor cota indiviza de 1/3 din imobilul mentionat.
Cu privire la acest aspect, în mod corect, au retinut instantele de fond ca ……. a întocmit un testamentului autentificat cu nr. …….,prin care a testat în favoarea sotilor ……. numai cota de 1/3 din imobilul mentionat. Conform testamentului mentionat, instanta de recurs, constata ca sotii ……. aveau vocatia succesorala concreta numai la dobândirea cotei de 1/3 din imobilul, în virtutea calitatii lor de legatari cu titlu particular. Numai aceasta cota de 1/3 putea fi dobândita, prin retransmitere de catre reclamantele …….
Având în vedere ca acestea au vocatia succesorala concreta numai cu privire la cota de 1/3 din imobilul situat în Bucuresti în str. Calusei nr. 31, sector 3, se constata ca certificatul de vacanta succesorala contestat este lovit de nulitate numai cu privire la cota de 1/3, care apartine intimatelor-reclamante, nu cu privire la întreaga cota de 1/1 din imobilul mentionat.
Faptul ca intimatele au dobândit numai cota de 1/3 nu a fost contestat în fata instantei de recurs de catre intimata prezenta la termenul de judecata si este confirmat si de împrejurarea ca acestea au solicitat restituirea în temeiul Legii nr.10/2001 numai pentru cota de 1/3, asa cum rezulta din copia notificarii aflate la fila 50 din dosarul Judecatoriei Sectorului 3 Bucuresti.
Cu privire la acceptarea mostenirii, instanta de recurs învedereaza ca instantele de fond au aplicat în mod corect dispozitiile art.4 alin.3 din Legea nr.10/2001, care deroga de la dispozitiile art.700-7001 din Codul civil din 1864.
Având în vedere toate considerentele expuse, în temeiul art.304 pct.9 din Codul de Procedura civila coroborate cu art.700 din Codul Civil, se constate ca este întemeiata numai critica referitoare la vocatia succesorala concreta la mostenire, celelalte sustineri fiind neîntemeiate, motiv pentru care, în temeiul art.312 din Codul de Procedura Civila, va admite recursul formulat de catre recurentul- pârât STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL FINANTELOR PUBLICE împotriva deciziei civile nr. 611AA/24.06.2011 pronuntata de Tribunalul Bucuresti Sectia a IV-a civila în dosarul nr. 8679/301/2009 în contradictoriu cu intimatele-reclamante ……., va modifica decizia civila recurata, în sensul ca: va admite apelul declarat de Statul Român prin Ministerul Finantelor Publice, va schimba în parte sentinta civila apelata, în sensul ca: va admite în parte actiunea, va constata nulitatea absoluta partiala a certificatului de mostenitor nr. ……. cu privire la cota de 1/3 din imobilul situat ……. 3 si va mentine celelalte dispozitii ale sentintei.
În temeiul art.274 din Codul de Procedura Civila, având în vedere ca recursul declarat a fost admis, instanta va respinge, ca neîntemeiata, cererea de acordare a cheltuielilor de judecata formulata de catre intimatele-reclamante.
