Dosar nr. 17594/215/2010
R O M Â N I A
TRIBUNALUL DOLJ
SECŢIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 11/2011
Şedinţa publică de la 17 Ianuarie 2011
?????
Asupra apelului civil de faţă;
La data de 07.06.2010 creditoarea C.A.R. Craiova a chemat în judecată pe debitorii B. F. –M. , G, G. V. , B. M., M. M., N. E. şi M. I.şi pe terţul poprit Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Craiova solicitând ca prin sentinţa ce se va pronunţa să se dispună validarea popririi înfiinţată prin adresa din data de 11.03.2010 emisă de Biroul IFN B. A. în dosarul de nr.219/E/2009 si obligarea terţului poprit să vireze creditoarei suma de 10.424,95 lei pe care i-o datorează acesteia debitorii în calitate de giranţi în contul executorului I.F.N. Budără Adriana respectiv RO deschis la CEC BANK SA precum şi obligarea terţului poprit la plata cheltuielilor de judecată constând în taxă de timbru şi timbru judiciar .
In motivarea acţiunii , a arătat că prin adresa din data de 11.03.2010 Birou Executor IFN B. A. a dispus înfiinţarea popririi în mâinile terţului poprit Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Craiova asupra salariului lunar până la 1/3 din venitul net, până la acoperirea sumei totale de 10.861,06 lei, cu titlu de împrumut şi dobândă, sumă pe care debitorii o datorează creditoarei CAR Craiova, în calitate de debitor împrumutat şi debitori giranţi ,conform titlului executoriu – contract de împrumut nr. 134/11.02.2009 .
Deoarece terţul poprit a refuzat să se conformeze adresei de înfiinţare a popririi liberând sumele datorate debitorilor popriţi se impune aplicarea art.460 C.p.civ.
La termenul din data de 02.07.2010 instanţa din oficiu a invocat excepţia tardivităţii acţiunii.
Prin sentinţa civilă nr.12174 din 02.07.2010 pronunţată de Judecătoria Craiova a fost admisă excepţia tardivităţii introducerii acţiunii invocată din oficiu.
A fost respinsă acţiunea formulată de creditoarea CAR ARIAS CFR Craiova, împotriva debitorilor B. F. –M., G. M., G. V., B. M., M. M., N. E. şi M. I. şi terţul poprit Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Craiova.
A fost respinsă cererea pentru cheltuieli de judecată formulată de creditoare.
Pentru a se pronunţa astfel instanţa a reţinut că potrivit art.460 alin.1 c.p.civ. cererea de validarea a popririi se depune la instanţă “în termen de 3 luni de la data când terţul poprit trebuia să consemneze sau să plătească suma urmăribilă ».
In speţă, adresa de înfiinţare a popririi s-a emis la data de 17.11.2009 în dosarul nr.219/E/ 2009 al Birou Executor IFN Z. I. C. si a fost comunicată terţului poprit la data de 19.11.2009 data la care a fost înregistrată la acesta sub nr.2369, aşa cum rezultă din dovada de comunicare de la fila 29, dovada care face parte din dosarul de executare ataşat acţiunii de către creditoare.
Conform art.456 alin.1 c.p.civ.”in termen de 15 zile de la comunicarea popririi ,iar în cazul sumelor de bani datorate în viitor de la scadenta acestora, terţul poprit este obligat să consemneze suma de bani si să trimită dovada executorului in cazul popririi prevăzute la art.453 alin.1”
Prin urmare, în cauză, începând cu data de 05.12.2009 terţul poprit trebuia să consemneze suma urmărită la dispoziţia creditoarei, astfel că cererea de validare poprire trebuia introdusă conform art.460 alin.1 C.p.civ. cel mai târziu la 05.03.2010.
Cererea de chemare în judecată a fost înregistrată la instanţă la data de 07.06.2010, deci după mai multe luni de la data respectivă,rezultând că excepţia invocată din oficiu este întemeiată astfel că a fost admisă a fost respinsă cererea.
In baza art.274 C.pr.civ. a respins cererea pentru cheltuieli de judecată formulată de creditoare.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs creditoarea CAR ARIAS CFR Craiova (calea de atac a fost calificată drept apel la termenul de astăzi, pentru considerentele menţionate în practicaua hotărârii) care a arătat că termenul în cauză nu este un termen de decădere în accepţiunea art.103 C.pr.civ., iar norma legală în speţă nu are caracter imperativ, ci dispozitiv, lăsând la latitudinea părţilor introducerea cererii; termenul prevăzut de art.460 C.pr.civ., este un termen prohibitiv, care împiedică formularea cererii de validare înainte de împlinirea lui; formularea cererii de validare după împlinirea termenului nu este supusă vreunei sancţiuni, dar este limitată de împlinirea termenului de perimare a executării silite de 6 luni, prevăzut de art.389 C.pr.civ.
Apelul este nefondat.
Termenul de 3 luni, prevăzut de art.460 alin.1 C.pr.civ., în care instanţa de executare poate fi sesizată în vederea validării popririi este un termen imperativ, de decădere, aşa cum în mod corect a statuat prima instanţă.
Caracterul imperativ al termenului rezultă din formularea legii, din sintagma “în termen de 3 luni” iar raţiunea şi finalitatea textului legal respectiv constau în existenţa unui termen legal în care poate fi sesizată instanţa, termen pe care legiuitorul a înţeles să-l prevadă în mod expres.
Nu poate fi vorba de un termen prohibitiv ori de un caracter dispozitiv al normei de drept respective, aşa cum susţine apelanta, pentru că într-o asemenea ipoteză legiuitorul ar fi adoptat o altă formulare a textului de lege, prin care ar fi statuat, spre exemplu, că o acţiune de validare a popririi poate fi introdusă după expirarea unui termen de 3 luni de la o anumită dată.
Cum legea reglementează în mod expres momentul la care începe să curgă termenul de 3 luni analizat, acest moment fiind reprezentat de “data când terţul poprit trebuia să consemneze sau să plătească suma urmăribilă”, rezultă în mod evident că acesta este un termen legal imperativ, care se calculează conform art.101 alin.3 C.pr.civ şi înăuntrul căruia persoana interesată va putea sesiza instanţa pentru validarea popririi.
Totodată, termenul de 3 luni prevăzut de art.460 alin.1 C.pr.civ, este o instituţie juridică de drept procesual distinctă de sancţiunea perimării instituită de art.389 C.pr.civ, dat fiind că sesizarea instanţei nu se poate face în interiorul termenului de perimare de 6 luni, ci în interiorul acestui termen pe care legea îl prevede în mod expres în materia popririi. Este firesc să fie aşa, pentru că atunci când se pune problema promovării unei anumite cereri în instanţă, sancţiunea depăşirii unui termen legal nu poate fi decât decăderea, în accepţiunea art.103 C.pr.civ, o cerere neputând fi considerată drept perimată încă din faza prealabilă sesizării instanţei de judecată.
Faţă de cele expuse, în temeiul art.296 C.pr.civ , apelul va fi respins ca nefondat.
2
