A fost desfiinţată poprirea înfiinţată în dosarul de nr. 556/2008 al BEJ P.C.S..
Pentru a pronunţa această sentinţă, a reţinut judecătoria că între „ „creditoarea SC E.K.România SRL şi debitorul P.I. se derulează executarea silită a titlul executoriu contract de credit bancar nr. 391/2003.
Cu adresele din 20.11.2008 şi 14.12.2009 Biroul Executorului Judecătoresc P.C.S. a solicitat terţului poprit SC F.SRL O. înfiinţarea popririi pe pensia debitorului până la ½ din pentru recuperarea sumei de lei.
Terţul poprit nu a dat curs solicitării executorului judecătoresc.
Potrivit art. 460 alin. 1 din Codul de procedură civilă, dacă terţul poprit nu-şi îndeplineşte obligaţiile ce-i revin pentru efectuarea popririi, creditorul, debitorul sau organul de executare, în termen de 3 luni de la data când terţul poprit trebuia să consemneze sau să plătească suma urmăribilă, poate sesiza instanţa de executare, în vederea validării popririi.
Debitorul a fost salariat la SC F.SRL O..
Prin adresa nr. 6058/13.04.2010 I.T.M.Bacău comunică faptul că debitorul a avut încheiate două contracte de muncă cu terţul poprit SC F.SRL O.: primul cu data începerii activităţii 04.03.2008, funcţia de director, contract încetat la data de 15.11.2008; iar al doilea contract cu data începerii activităţii 05.01.2009, în funcţia de director, contract încetat la data de 02.11.2009(fila 44 dosar).
Atât la prima solicitare a executorului judecătoresc din 20.11.2008, cât şi la cea de-a doua din 14.12.2009 debitorul nu avea calitatea de salariat al debitoarei SC F.SRL O..
Reclamantul consideră că terţul poprit este de rea-credinţă în sensul că i-a desfăcut contractul de muncă al debitorului pentru a evita plata sumelor datorate.
La data primirii adreselor privind înfiinţarea popririi debitorul nu avea calitatea de salariat al terţului poprit. La reangajare terţul poprit nu avea la cunoştinţă stadiul executării.
Faţă de cele expuse, în temeiul art. 460din instanţa urmează să respingă cererea de validarea popririi.
Va fi desfiinţată poprirea înfiinţată în dosarul de executare nr. 556/2008 al BEJ P.C.S..”
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs BEJ P.C.S. solicitând casarea cu reţinere a hotărârii judecătoriei, în temeiul art.312 alin.(4) Cpc cu motivarea că debitorul P.I. era angajat la SC F. SRL O. ca director, societate care, după primirea primei adrese a executorului judecătoresc a desfăcut contractul de muncă încheiat cu debitorul pentru ca peste o lună şi jumătate să încheie un nou contract de muncă cu acesta, fiind evidentă intenţia societăţii de a se sustrage de la îndeplinirea obligaţiei legale de a efectua poprire pe salariul debitorului.
În recurs, la cererea instanţei, ITM Bacău a depus la dosar decizia nr.49/24.11.2008 şi notificarea nr.4/29.03.2010 (f.28,29), SC E.K.România SRL a depus contractele de cesiune de creanţe nr.7/2262/5.11.2007, extras din anexa nr.1 la acest contract (f.96,97) precum şi contractul încheiat la 5.12.2007, procura acordată de E.F.GMBH în favoarea SC E.K.România SRL, extras din Arhiva Electronică de Garanţii Reale Mobiliare (f.39-67, 78-81,84-87).
Examinând actele dosarului, instanţa reţine următoarele:
Cu adresa nr.556/20.11.2008 BEJ P.C.S.a solicitat SC F.SRL O. poprirea salariului debitorului P.I., până la concurenţa a jumătate din salariu, pentru recuperarea sumei de 2.907,27 lei şi 360 lei cheltuieli de executare silită datorate către E.K.România SRL Bucureşti (f.40 dosar judecătorie).
Respingând cererea de validare a popririi, Judecătoria O. a reţinut că la data de 20.11.2008 debitorul nu mai avea calitatea de salariat, fără a observa, însă, că decizia nr.49 prin care s-a dispus încetarea raporturilor de muncă începând cu data de 15.11.2008 (f.35 dosar judecătorie, f.28 dosar recurs) a fost emisă chiar de către debitor, în calitate de director al societăţii, ulterior adresei de înfiinţare a popririi, respectiv la data de 24.11.2008 şi înregistrată la ITM Bacău la 25.11.2008.
La 15.01.2009, între SC F.SRL O. şi P.I. a fost încheiat un nou contract de muncă astfel încât acesta din urmă avea calitatea de salariat şi la data de 14.12.2009 când a fost emisă adresa de înfiinţare a popririi de către acelaşi judecătoresc, în acelaşi dosar de executare nr.556/2008 (f.38 dosar judecătorie), notificarea nr.4/29.03.2010 prin care angajatorul aducea la cunoştinţa ITM filiala O. încetarea de drept a raporturilor de muncă dintre societate şi P.I., urmare a pensionării, fiind mult ulterioară adresei de înfiinţare a popririi (f.29 dosar recurs).
Constatarea de către angajator la 29.03 2010 a încetării raporturilor de muncă începând cu 2.11.2009 se explică prin emiterea deciziei de pensionare la o dată ulterioară îndeplinirii condiţiilor de pensionare, prin aplicarea art.83 ş.u. din L.19/2000 şi nu exclude calitatea de salariat în intervalul cuprins între data îndeplinirii condiţiilor de pensionare şi data emiterii deciziei de către casele judeţene de pensii.
Chiar intimatul-pârât arată prin întâmpinarea formulată în dosarul judecătoriei că a fost angajat al SC F.SRL O. până la data de 30.01.2010, depunând la dosar şi copie după statul de plată pe luna februarie 2010 (f.25-28), împrejurare confirmată de societatea angajatoare (f.29-32).
Prin urmare, în mod greşit a reţinut prima instanţă că nu sunt îndeplinite condiţiile cerute de art.460 din Codul de procedură civilă, astfel încât, admiţând recursul, în temeiul art.312 Cpc, Tribunalul va modifica sentinţa recurată în parte, va admite în parte acţiunea şi va valida poprirea obligând terţul poprit să plătească creditorului 1/3 din drepturile salariale încasate de debitorul P.I. în perioada 14.12.2009-30.01.2010, cu consecinţa obligării terţului poprit şi la plata cheltuielilor de judecată efectuate de reclamant, în sumă de 10,30 lei.
