In motivarea cererii a aratat ca, urmare deciziilor favorabile stabilite prin sentinţa nr. 202/02.02.2009 a T.M. şi ulterior decizia nr. 2618/26.05.2009 a C.A.C., hotărâri rămase definitive şi irevocabile, investite cu formulă executorie, co-debitorii M.A.D.R., A.P.I.A. B., A.P.I.A. C.J.M. au fost obligaţi să plătească creditorului suplimentul postului şi suplimentul treptei de salarizare în cuantum de 25% din salariul de bază fiecare, până la intervenirea unei cauze legale de modificare sau stingere a obligaţiei.
A mai arătat că somaţiile de executare transmise de către BEJ P.C. s-au întocmit şi comunicat celor trei debitori începând cu data de 30.03.2009, precum şi terţului poprit cu aceeaşi dată, deşi somaţi, pârâţii-debitori şi terţul poprit să achite debitul urmărit, nici unul nu a dat curs somaţiei de executare, au refuzat plata motivând pretexte nelegale sau neaplicabile executării în cauză.
În drept şi-a întemeiat cererea de validare a popririi în baza dispoziţiilor art. 460 C.pr.civ. .
Prin întâmpinarea depusă la dosar, debitorul M.A.D.R. a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale active a creditorului, motivând în esenţă că, titlul a cărui executare se solicită reprezintă pentru creditor sentinţa civilă nr 202/25.02.2009 a T.M. şi că în condiţiile în care creditorul nu a recurat această sentinţă, ci doar o parte din angajaţi, acesta nu poate profita de cele dispuse în dispozitivul deciziei nr 2618/26.05.2009 a C.A.C., iar pe fond, solicita respingerea cereri de validare a popririi ca fiind neîntemeiată, în fapt prematură, pe considerentul că creanţa nu a devenit exigibilă, termenul împlinindu-se abia în anul 2012, potrivit dispoziţiilor OUG nr. 71/2009.
Prin sentinţa pronuntata in cauza, Judecătoria Orşova a respins acţiunea având ca obiect validare poprire formulată de creditorul S.F. în contradictoriu cu terţul poprit D.G.F.P. Mehedinţi – A.F.P. Dr.Tr.Severin, şi debitorii M.A.D.R., A.P.I.A. B., A.P.I.A. – C.J.M.
Pentru a pronunţa această sentinţă, Judecătoria Orşova a constatat din ansamblul probatoriului administrat în cauză că prin sentinţa civilă nr. 202/25.02.2009 a T.M., rămasă definitivă prin decizia nr. 2618/26.05.2009 a C.A.C. şi irevocabilă prin decizia nr. 5041/11.11.2009 a Î.C.C.J., a fost admisă cererea de chemare în judecată formulată de creditorul S.F. şi obligaţi pârâţii M.A.D.R., A.P.I.A. B., A.P.I.A. – C.J.M. să plătească suplimentul postului şi suplimentul treptei de salarizare pentru reclamantul S.F. pe perioada 27 martie 2006 – 2 februarie 2009, sumele urmând să fie actualizate cu indicele de inflaţie până la data plăţii efective.
În ceea ce priveşte lipsa calităţii procesuale active a creditorului, instanţa a reţinut că sentinţa pronunţată de tribunal a fost menţinută în privinţa creditorului prin decizia C.A.C., acestuia fiindu-i recunoscut cuantumul de 25% reprezentând drepturi salariale, beneficiind de acesta, sens în care, în conformitate cu CEDO care a stabilit că o creanţă poate fi considerată „bun” în sensul art 1 din Protocolul nr 1 la Convenţie, dacă a fost constatată printr-o hotărâre trecută în puterea lucrului judecat.
Pe fondul cauzei, instanţa a apreciat că sunt incidente dispoziţiile art. 1 alin. 2 din OUG nr. 71/2009, care statuează că în cursul termenului prevăzut la art. 1 alin. 1 plata sumelor prevazute prin hotărâri judecătoreşti având ca obiect acordarea unor drepturi de natura salarială stabilite în favoarea personalului din sectorul bugetar devenite executori până la data de 31.12.2009 se suspendă de drept orice cerere de executare silită, prin urmare orice act de executare decurgând din aceasta.
A mai reţinut că acelaşi act normativ, astfel cum a fost modificat prin OUG 45/2010, a stabilit că plata acestor titluri executorii se va realiza în conformitate cu prevederile art. 2 din OUG 71/2009, după o procedură stabilită prin ordin al ordonatorilor principali de credite, cu respectarea termenelor prevăzute la art. 1 alin. 1 şi anume: în anul 2012 se plăteşte 34% din valoarea titlului executoriu, în anul 2013 se plăteşte 33% din valoarea titlului executoriu, în anul 2014 se plăteşte 33% din valoarea titlului executoriu.
Ca atare, raportat la dispoziţiile legale susmenţionate, s-a apreciat că cererea de validare a popririi este neîntemeiată, creditorul neputând să ceară validarea acestei popriri în condiţiile în care dispoziţiile art. 1 alin. 2 din OUG 71/2009, modificată, stabilesc că orice executare silită, precum şi orice cerere decurgând din aceasta se suspendă de drept până la împlinirea termenelor statuate în dispoziţiile art. 1 alin. 1 din acelaşi act normativ.
În ceea ce priveşte petitul privind amendarea terţului poprit, în raport de soluţia adoptată privind petitul principal, s-a apreciat că este neîntemeiat în raport de disp. art.460 alin.2 teza a II – a C.pr.civ., că nu există reaua-credinţă a terţului poprit AFP D.T.S în îndeplinirea obligaţiilor privind efectuarea popririi, cerinţă de admisibilitate a unei cereri de amendare a terţului poprit.
Sentinţa a rămas definitivă prin respingerea apelurilor şi recursurilor formulate de părţi.
