Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 10.03.2011 sub nr. 8873/301/2011, în urma declinării de competenţă a Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti prin Sentinţa civilă nr. 20340/20.10.2010, creditorul R.C. a chemat în judecată pe debitoarea S.C. S. S.A. ORADEA şi pe terţul poprit BCR. S.A., solicitând instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să dispună validarea popririlor privind diferenţele rămase nerecuperate referitoare la drepturile sale de inventator.
În motivarea cererii, creditorul a arătat, în esenţă, că în cadrul dosarului de nr. 332/2006 al B.E.J. Dorina Gonţ a fost încuviinţată executarea silită prin poprirea conturilor debitoarei până la concurenţa sumei de 217.400,31 lei + 4.553.333 USD şi că, până la data de 18.04.2008, judecătoresc a recuperat suma parţială de 285.163,98 lei. A susţinut că au fost emise către terţul poprit adresa de înfiinţare a popririi din 04.05.2006, prin care s-a recuperat suma de 273.952,88 lei şi adresa de înfiinţare a popririi din 22.08.2006. A mai arătat că, văzând că terţul poprit nu continuă consemnarea şi virarea diferenţelor nerecuperate, creditorul a formulat adresa de poprire din 9.03.2010, în temeiul art. 53 din Decretul nr. 884/1967.
În drept, creditorul a invocat dispoziţiile art. 460 alin. 3 şi art. 460 alin. 4 Cod procedură civilă.
La data de 11.10.2011, debitoarea S.C. S. S.A. a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia tardivităţii introducerii acţiunii, învederând că poprirea înfiinţată în dosarul de executare nr. 332/2006 al B.E.J. Dorina Gonţ a fost ridicată la data de 26.05.2006.
La data de 01.09.2011, terţul poprit BCR S.A. a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia tardivităţii introducerii acţiunii, învederând că poprirea înfiinţată în dosarul de executare nr. 332/2006 al B.E.J. Dorina Gonţ a fost ridicată la data de 26.05.2006, dată de la care BCR nu mai este terţ poprit.
Analizând înscrisurile depuse la dosar în vederea soluţionării excepţiei tardivităţii invocate de debitoare şi de terţul poprit, instanţa reţine următoarele:
În cadrul dosarului de executare nr. 332/2006 constituit la B.E.J. Dorina Gonţ, creditorul R.C. a solicitat executarea silită a titlului executoriu reprezentat de Decizia civilă nr. 21/2003-A pronunţată de Curtea de Apel Oradea, pretinzând că deţine o creanţă de 2.174.003.140 lei (ROL) şi 4.553.333 USD, cu toate că în dispozitivul titlului executoriu se menţionează clar că despăgubirile la care a fost obligată debitoarea S.C. S. S.A. sunt în cuantum de 2.174.003.140 lei (ROL).
Prin Încheierea din 12.04.2006, Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti a încuviinţat executarea silită până la concurenţa creanţei înscrise în titlul executoriu, iar nu până la concurenţa sumei cu privire la care s-a cerut executarea silită de către creditor.
Prin Adresa de poprire din 04.05.2006 (fila 61), executorul judecătoresc a dispus poprirea conturilor debitoarei deschise la terţul poprit B.C.R. până la concurenţa sumei de 285.163,98 lei, reprezentând debit, şi 14.233,45 lei, reprezentând cheltuieli de executare, fiind vădit false afirmaţiile creditorului că s-ar fi dispus înfiinţarea popririi şi pentru suma de 4.553.333 USD. Executorul judecătoresc a emis adrese de înfiinţare a popririi şi către alte bănci, printre care şi BRD.
Ca urmare a indisponibilizării de către terţul poprit B.R.D. a sumei de 25.444,55 lei (fila 96) şi de către terţul poprit B.C.R. a sumei de 273.952,88 lei (fila 95), executorul judecătoresc a dispus ridicarea popririlor înfiinţate.
Prin procesul-verbal din 22.08.2006 (fila 188), executorul judecătoresc a procedat la actualizarea creanţei pentru perioada februarie-mai 2006, rezultând o diferenţă de 3.507,51 lei, pentru executarea căreia a solicitat încuviinţarea Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti. Din Încheierea din 13.09.2006 (fila 195) reiese faptul că instanţa a respins cererea de încuviinţare a executării silite pentru debitul actualizat.
Din adresa din 12.03.2010 comunicată terţului poprit B.R.D. de către executorul judecătoresc (fila 206) reiese că creditorul a contestat procesul-verbal de actualizare, poziţia dosarului fiind închisă.
Faţă de dispoziţiile art. 460 alin. 1 Cod procedură civilă, pentru a se valida poprirea, creditorul, debitorul sau organul de executare, în termen de 3 luni de la data când terţul poprit trebuia să consemneze sau să plătească suma urmăribilă, pot cere validarea popririi, iar conform alin. 2 al aceluiaşi articol instanţa trebuie să verifice dacă terţul poprit datorează sume de bani debitorului.
În prezenta cauza, cererea de validare a popririi a fost formulată tardiv, nu numai faţă de expirarea termenului de 3 luni prevăzut de art. 460 alin. 1 Cod procedură civilă, dar chiar după ce singura poprire înfiinţată asupra conturilor debitoarei deschise la terţul poprit B.C.R. a fost ridicată (22.05.2006).
Referirile pretinsului creditor la posibilitatea sa de a înfiinţa o poprire, conform art. 53 din Decretul nr. 884/1967 sunt vădit neîntemeiate, având în vedere că acest act normativ a fost abrogat expres şi în integralitate prin dispoziţiile art. 83 din Legea nr. 62/1974. Potrivit art. 373 alin. 1 Cod procedură civilă, hotărârile judecătoreşti şi celelalte titluri executorii se execută de executorul judecătoresc din circumscripţia judecătoriei unde urmează să se efectueze executarea, motiv pentru care creditorul nu are posibilitatea de a executa silit, prin acte proprii, creanţa pe care susţine că o are împotriva debitorului. În cazul în care executorul judecătoresc refuză să îndeplinească un act de executare, creditorul poate formula contestaţie la executare, potrivit art. 399 alin. 1 teza finală Cod procedură civilă, urmând ca instanţa de executare să verifice legalitatea acestui refuz.
Având în vedere că singura poprire înfiinţată în mod legal pe conturile debitoarei deschise la terţul poprit B.C.R. a fost ridicată în urmă cu aproape patru ani, banca nu avea nicio obligaţie în a reţine şi vira către executorul judecătoresc sumele care au intrat în aceste conturi în ultimele trei luni.
Pe cale de consecinţă, constatând că cererea de validare a popririi a fost formulată după ridicarea de către executorul judecătoresc a popririi înfiinţate asupra conturilor debitoarei deschise la terţul poprit, cu depăşirea flagrantă a termenului prevăzut de art. 460 alin. 1 Cod procedură civilă, instanţa va admite excepţia tardivităţii cererii de validare a popririi, invocată de debitoarea S.C. S. S.A. Oradea şi de terţul poprit BCR SA, şi va respinge cererea ca tardivă.
