Anularea contractului pentru eroare asupra calităţii de proprietar a vânzătorului, care este o cauză de nulitate relativă, poate fi cerută doar de părţile contractante, iar terţii care se pretind ai bunului vândut au la îndemână acţiunea în revendicare.
Trib. Bucureşti, Secţia a IV-a civilă, decizia nr. 385 din 2 februarie 1997, în C.P.J.T.B. 1993-1997, p. 58
Prin sentinţa civilă nr. 4828 din 28 iunie 1996, Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti a admis acţiunea formulată de reclamanţii C.G. şi C.A. şi a anulat contractul de vânzare-cumpărare încheiat în formă autentică între pârâţii C.G. şi C.A., pe de o parte, şi P.A. şi P.R., pe de altă parte.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţa a reţinut că imobilul ce a făcut obiectul vânzării nu se mai afla în patrimoniul vânzătorilor la data încheierii convenţiei, ci trecuse în proprietatea reclamanţilor, printr-un contract de schimb.
Tribunalul va admite apelul formulat de pârâtul P.R. şi excepţia lipsei calităţii procesuale a reclamanţilor, schimbând în tot sentinţa şi respingând acţiunea.
Pentru a pronunţa această decizie, tribunalul reţine că numai părţile contractante pot solicita anularea contractului pentru eroare asupra calităţii de proprietar a vânzătorului, care este o cauză de nulitate relativă. Terţii străini de contract, ce se pretind proprietari ai bunului vândut, au la dispoziţie acţiunea în revendicare, în cadrul căreia urmează a se examina titlurile şi caracterul preferabil, atunci când provin de la acelaşi autor, precum în speţa de faţă.
Note: 1. In ceea ce priveşte vânzarea lucrului altuia, se face distincţie între situaţia în care părţile, sau cel puţin cumpărătorul, au fost în eroare, crezând că lucrul vândut aparţine vânzătorului şi situaţia în care părţile au încheiat contractul în cunoştinţă de cauză. în primul
caz, se apreciază că intervine sancţiunea nulităţii relative, pentru eroare asupra calităţii de proprietar a vânzătorului, care poate fi invocată numai de către cumpărător şi succesorii lui. în a doua variantă, se consideră că actul este nul absolut pentru cauză ilicită.
2. A se vedea şi I.C.C.J., Secţia civilă şi de proprietate intelectuală, decizia nr. 5801 din 21 octombrie 2004, , prin care s-a arătat că prin vânzarea bunului său de către o altă persoană, adevăratul proprietar nu îşi pierde dreptul, ci, dacă bunul se află în posesia altei persoane, poate recurge la acţiunea în revendicare, cât timp nu a intervenit uzucapiunea, iar dacă stăpâneşte bunul, va putea opune dreptul său de proprietar celui ce invocă drept titlu actul încheiat cu un neproprietar.
