18. a). Societate comercială aflată în procedura falimentului – cerere formulată de creditor în temeiul art. 138 din Legea nr. 85/2006, privind răspunderea personală a administratorului statutar.
b). Constituirea ca parte civilă a aceluiaşi creditor în cadrul dosarului penal privind pe acelaşi administrator statutar – consecinţe juridice asupra. Cuantumului creanţei.
c). Solicitarea creditorului ca să răspundă patrimonial şi cel de-al doilea. Administrator statutar.
Cod de procedură civilă. Cod civil. Legea 85/2006
Art. 137 Cod procedură civilă,
art. 304 Cod procedură civilă, art. 1201 Cod civil,
art. 138 din Legea nr. 85/2006.
În cazul în care creditorul care şi-a întemeiat acţiunea pe art. 138 din Legea nr. 85/2006, s-a constituit parte civilă şi în cadrul procesului penal care priveşte aceeaşi persoană – administrator statutar, în situaţia pronunţării irevocabil a instanţei penale asupra unei părţi din suma pretinsă, această dispoziţie va avea autoritatea de lucru judecat şi se va deduce din cuantumul sumei – creanţă, cerută în dosarul comercial.
Solicitarea ca în baza art. 138 din Legea nr.85/2006 să răspundă şi cel de-al doilea administrator incubă creditorului obligaţia de a face dovada că între faptele de administrare şi starea de sau faliment a societăţii comerciale există o legătură de cauzalitate clară şi intrinsecă.
Curtea de Apel Bacău – Secţia comercială,
de administrativ şi fiscal
Decizia civilă nr. 1291 din 15 decembrie 2009
Prin sentinţa civilă nr. 398 din 08.04.2009, Tribunalul Neamţ a admis în parte cererea creditoarei Direcţia Generală a Finanţelor Publice Neamţ, de atragere a răspunderii personale, aşa cum a fost precizată.
S-a dispus ca pasivul societăţii debitoare S.C. B. S. C. S.R.L. Dumbrava Roşie, judeţul Neamţ, să fie suportat de fostul administrator al acesteia, R. V.
S-a respins cererea de atragere a răspunderii personale formulată împotriva fostului administrator R.C.
A fost obligat fostul administrator R. V. să plătească următoarele sume:
– 265.655 lei creditoarei Direcţia Generală a Finanţelor Publice Neamţ;
– 4.696 lei creditoarei R. S.A. – D. T. NEAMŢ;
– 6.746 lei creditoarei S.C. T. S.A.;
– 31.992 lei creditoarei S.C. N. C. B. S.R.L.;
– 5.450 lei creditorului T. Z., reprezentând creanţe neacoperite.
S-a stabilit termen pentru continuarea procedurii la data de 03.06.2009.
S-a reţinut de instanţa de fond că, prin sentinţa civilă nr. 1049/F/25.06.2004 şi încheierea de şedinţă din data de 18.02.2005 s-a deschis procedura insolvenţei împotriva debitoarei S.C. B. S. C. S.R.L.
Creditoarea D.G.F.P. Neamţ, a formulat cerere de atragere a răspunderii personale a foştilor administratori R. V. şi R. C. prin precizarea la acţiune, formulată iniţial numai împotriva pârâtei R. V.
Analizând actele dosarului, instanţa a constatat că cererea de atragere a răspunderii patrimoniale, precizată de creditoare, este în parte întemeiată, respectiv numai împotriva pârâtei R. V., pentru R. C, neexistând nici o dovadă privind vinovăţia acestuia.
Din Raportul privind cauzele şi împrejurările care au condus la starea de insolvenţă, dar şi din procesul verbal de control întocmit la data de 23.02.2004 a rezultat că fostul administrator, R. V., este vinovată de ajungerea debitoarei în stare de insolvenţă.
Faptele săvârşite de aceasta sunt prevăzute la art. 138 alin. 1 lit. a şi d din şi constau în aceea că a folosit banii în interes personal şi nu a ţinut contabilitatea în conformitate cu legea.
Fostul administrator a ridicat din casieria societăţii, lunar, începând cu anul 2001, sub formă de avansuri de trezorerie, suma totală de 4.390.924.631 lei vechi (rol), pentru nevoi personale, fără să fie restituiţi debitoarei; nu a înregistrat în evidenţa contabilă operaţiuni comerciale, ceea ce a condus la prejudicierea bugetului statului cu suma totală de 2.266.159.999 lei vechi (rol).
Între prejudiciul creat şi faptele menţionate mai sus există un evident raport de cauzalitate.
Prin urmare, instanţa a admis în parte cererea de atragere a răspunderii personale, aşa cum a fost precizată, şi a obligat fostul administrator R. V. la plata creanţei către creditoare.
De asemenea, a respins cererea de atragere a răspunderii personale formulată împotriva pârâtului R. C.
Instanţa a pus în discuţie cererea de atragere a răspunderii personale înainte de valorificarea bunurilor debitoarei deoarece valoarea acestora este insuficientă pentru acoperirea cheltuielilor de lichidare.
Pentru valorificarea acestora au fost organizate mai multe licitaţii motiv pentru care creditorii au fost de acord cu vânzarea acestora la cel mai mare preţ oferit. Prin încheierea de şedinţă din data de 17.11.2006 instanţa a luat act de acordul creditorilor şi a aprobat valorificarea bunurilor debitoarei la cel mai mare preţ oferit.
Lichidatorul judiciar a precizat în raportul de activitate depus la dosar la data de 30.03.2009 că bunurile existente în averea debitoarei constau în piese şi accesorii auto obţinute din dezmembrări de autovehicule retrase din uz, cu o uzură fizică avansată.
Împotriva hotărârii pronunţate de Tribunalul Neamţ, au promovat recurs, creditoarea Direcţia Generală a Finanţelor Publice Neamţ şi debitoarea R. V.
Direcţia Generală a Finanţelor Publice Neamţ a criticat sentinţa, arătând că după deschiderea procedurii insolvenţei, a înscris creanţa actualizată în cuantum de 305.637 lei, aceasta fiind trecută şi în tabelul definitiv al creditorilor; în mod greşit instanţa a admis în parte cererea, reţinând suma de 265.655 lei.
De asemenea, a mai arătat recurenta că trebuia obligat să suporte pasivul societăţii debitoare şi R. C.
R. V., prin cererea de recurs, a criticat hotărârea instanţei de fond, arătând că în cauză operează autoritatea de lucru judecat pentru suma stabilită prin hotărârea penală; a mai precizat că piesele auto nu au putut fi valorificate din culpa lichidatorului judiciar.
Analizând cererile de recurs, actele şi lucrările dosarului precum şi sentinţa recurată, instanţa – Curtea de Apel Bacău – a reţinut următoarele:
Iniţial, Direcţia Generală a Finanţelor Publice Neamţ a formulat cerere de atragere a răspunderii personale numai pentru R. V. (fila… dosar fond – volumul 1), ulterior completată şi pentru cel de-al doilea administrator – R. C. (fila… dosar fond – volumul 1); la termenul din 19.01.2007 (fila 309-310 dosar fond – volumul 1) Lichidatorul judiciar a depus Raportul lunar – din care rezultă că numai R. V. a fost cea care a ridicat lunar din trezoreria societăţii sume de bani, în interesul său personal, nefiind justificate în nici-un mod în casieria societăţii.
S-a precizat în raport că R. C. nu este vinovat de ajungerea societăţii în stare de insolvenţă, deoarece nu a încheiat nici-un act de administrare a acesteia.
Această situaţie prezentată de lichidator rezultă din întreg probatoriul cauzei şi nici nu s-a probat de recurenta Direcţia Generală a Finanţelor Publice Neamţ că acesta a folosit vreun bun sau sumă de bani, în interesul său.
În ceea ce priveşte cuantumul sumei – pasiv ce trebuie suportat de recurenta R. V., s-au reţinut următoarele:
Prin cererea de deschidere a procedurii insolvenţei (fila.. dosar fond – volumul 1), creditoarea Direcţia Generală a Finanţelor Publice Neamţ a solicitat suma de 265.654 lei, creanţă faţă de S.C. B. S. C. S.R.L.; ulterior, la 25.03.2005, a arătat că s-a actualizat suma de 265.654 lei, cu care a fost înscrisă în tabelul general al creditorilor, totalul fiind de 305.637 lei.
Prin adresa nr. 859/10.03.2009, lichidator judiciar a înştiinţat recurenta -Direcţia Generală a Finanţelor Publice Neamţ (fila… dosar fond – volumul 1) că: termenul limită pentru depunerea creanţelor născute în cursul procedurii este 30.03.2005; termenul limită pentru verificarea creanţelor născute în cursul procedurii, întocmirea, afişarea şi comunicarea tabelului suplimentar al creanţelor este 29.04.2005; termenul limită pentru depunerea contestaţiilor la creanţele născute în cursul procedurii este 20.05.2005; termenul pentru întocmirea şi afişarea tabelului definitiv consolidat al creanţelor este 30.05.2005; la fila 240 volumul 1 dosar fond se află tabelul definitiv consolidat al creditorilor şi în care recurenta este trecută cu suma de 265.655 lei, Direcţia Generală a Finanţelor Publice Neamţ neformulând nici-o contestaţie privind suma cu care a fost înscrisă.
Prin Decizia penală nr. 63/8.03.2007 a Tribunalului Neamţ, rămasă irevocabilă prin Decizia penală nr. 708 din 04 octombrie 2007, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, s-a reţinut că R. V. a prejudiciat statul cu suma de 112.122,2168 lei, reprezentând impozit pe profit, T.V.A., dobânzi; faţă de cele menţionate a rezultat că pentru suma mai sus menţionată există titlu executoriu, instanţa obligând recurenta-pârâtă la diferenţă, respectiv 153.532,79 lei.
Susţinerea recurentei, precum că bunurile mobile nu s-au vândut din culpa lichidatorului nu este fondată; din actele dosarului – procese verbale de vânzare la licitaţie – a rezultat că acesta a luat măsurile necesare şi legale de vânzare a acestora.
Pe cale de consecinţă, faţă de cele mai sus menţionate, instanţa – Curtea de Apel Bacău – în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, a respins, ca nefondat, recursul declarat de recurenta D.G.F.P. Neamţ şi, a admis recursul declarat de R. V., a modificat în parte sentinţa recurată, în sensul că a obligat recurenta-pârâtă la plata către D.G.F.P. Neamţ a sumei de 153.532,79 lei, în loc de 265.655 lei, menţinându-se celelalte dispoziţii ale sentinţei recurate.
