Accize. Comercializarea unor produse în regim de consignaţie. Bunuri introduse în ţară de persoane fizice neînregistrate ca agenţi economici, dar comercializate prin agenţi economici. Obligativitatea plăţii accizelor.

Curtea Supremă de Justiţie (C.S.J.), Secţia de administrativ, decizia nr. 662 din 16 martie 1998 (dosar nr. 1125/1995)

Recurenta a comercializat în regim de consignaţie aparatură electronică primită de la diverse persoane fizice pentru care nu a calculat şi virat către bugetul statului accizele datorate.

Organele Gărzii Financiare Bihor, prin procesul-verbal contestat, au sta­bilit obligaţia pentru recurentă de a vira la bugetul statului suma totală de 33.583.149 lei reprezentând accize datorate, majorări de întârziere şi o sumă egală cu suma accizelor datorate.

Recurenta a contestat procesul-verbal de constatare la Ministerul Fi­nanţelor – Direcţia Generală de soluţionare a contestaţiilor care, prin decizia nr. 205 din 20 febaiarie 1997 respinge contestaţia ca neîntemeiată, conside­rând că, în baza prevederilor art. 3 din Legea nr. 42/1993 privind produsele de import şi din ţară, agenţii economici care comercializează bunuri de natu­ra celor prevăzute în anexa nr. 1 la lege, introduse în ţară de către persoane fizice neînregistrate ca agenţi economici, sunt obligaţi să reţină şi să verse la bugetul de stat accize.

în decizie se mai reţine că accizele se datorează indiferent dacă bunurile respective sunt noi sau uzate.

Instanţa de fond a reţinut corect că recurenta-reclamantă nu a dovedit că bunurile în discuţie sunt vechi şi nici că ele au fost achiziţionate de per­soanele ce le-au depus în consignaţie, de la agenţi economici din ţară, pen­tru care aceştia din urmă au achitat accize.

în lista anexă nr. 1 la Legea nr. 42/1993 se cuprind toate bunurile valo­rificate în regim de consignaţie de către recurentă şi reţinute în procesul-ver­bal de constatare.

Legea nu distinge între produsele noi şi cele uzate, ci stabileşte ca plata accizelor să se facă pentru bunurile predate şi vândute în regim de consigna­ţie, bunuri introduse în ţară de persoane fizice neînregistrate ca agenţi eco­nomici.

Organele financiare au constatat că toate bunurile în discuţie sunt de provenienţă străină iar recurenta nu a făcut dovada că ele s-au cumpărat de la agenţi economici din România, pentru ca în acest fel să nu se mai solicite plata unor noi accize.

în lipsa unei astfel de dovezi, corect s-a reţinut de către organele finan­ciare şi de către instanţe de fond că recurenta datora bugetului statului plata accizelor aferente bunurilor valorificate în regim de consignaţie.

Pentru considerentele arătate mai sus, se va respinge recursul ca nefon­dat.