ACHIZIŢIE PUBLICĂ. SUSPENDARE. ORDONANŢĂ PREŞEDINŢIALĂ. CONDIŢII DE ADMISIBILITATE


Dispoziţiile art. 23 din O.U.G. nr. 12/1993 prevăd posibilitatea suspendării controlului de achiziţie, în vederea protejării drepturilor contractantului.

Art. 581 C. pr. civ. prevede, în mod cumulativ, drept condiţii de admisibilitate a cererii de ordonanţă preşedinţială, paguba iminentă, caracterul vremelnic şi neprejudecarea fondului litigiului.

Prin cererea înregistrată în data de 28.05.2001 la Tribunalul Teleorman – secţia civilă, reclamanta S.C. “A.” S.R.L. a chemat în judecată Direcţia Fitosanitară Teleorman, solicitând ca, pe cale de ordonanţă preşedinţială, să se dispună suspendarea procedurii de achiziţie publică organizată de pârâtă pentru achiziţionarea produselor de uz fitosanitar necesare combaterii bolilor foliare la culturile de păioase, până la soluţionarea definitivă a contestaţiei formulate împotriva hotărârii de adjudecare a comisiei de licitatie din 14.05.2001.

Prin sentinţa civilă 696, pronunţată la 30.05.2001, în dosarul 2291/2001, Tribunalul Teleorman – secţia civilă a admis cererea reclamantei şi a dispus suspendarea procedurii de achiziţie publică până la soluţionarea definitivă a contestaţiei formulate împotriva hotărârii de adjudecare.

Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a apreciat că se impune, până la soluţionarea contestaţiei prin care s-a solicitat anularea hotărârii de adjudecare a comisiei de licitaţie, să se suspende procedura de achiziţie publică a produselor fitosanitare, pentru că, în caz contrar, în eventualitatea admiterii contestaţiei, hotărârea judecătorească în acest sens ar rămâne fără eficienţă sub aspectul executării, întrucât între timp procedura de achiziţie s-ar fi finalizat.

De altfel, şi art. 23 din O.G. 12/1993 prevede posibilitatea suspendării contractului de achiziţie în vederea protejării drepturilor contractantului.

în speţă, este îndeplinită cerinţa caracterului vremelnic al măsurii, şi anume, până la soluţionarea contestaţiei, precum şi cerinţa neprejudecării fondului.

împotriva acestei sentinţe pârâta a declarat recurs, criticând hotărârea respectivă ca netemeinică şi nelegală.

Prin motivele de recurs formulate s-a arătat că instanţa de fond nu a observat că nu erau îndeplinite toate condiţiile prevăzute de art. 581 C. pr. civ., pentru admiterea cererii reclamantei. în acest sens, la dosarul cauzei nu fuseseră depuse înscrisurile necesare, cum ar fi hotărârea comisiei de licitaţie, din care rezultă criteriile legale avute în vedere la analiza ofertelor în raport cu condiţiile specifice din judeţul Teleorman. Dispunându-se suspendarea procedurii de achiziţie, perioada optimă de administrare a produselor fitosanitare este depăşită, ceea ce generează sau amplifică paguba cauzată de boli la culturile de păioase. în raport cu prevederile art. 23 din O.U.G. 12/1993, reclamanta a

renunţat la prevederea în cuprinsul contractului de achiziţie a unei clauze privind suspendarea acestuia în vederea protejării intereselor sale. De altfel, măsura suspendării procedurii de achiziţie nu mai poate fi adusă la îndeplinire, deoarece contractele de achiziţie erau deja încheiate anterior introducerii cererii de ordonanţă preşedinţială, iar din moment ca s-a dispus măsura respectivă, reclamanta nu mai are interesul judecării cu celeritate a contestaţiei formulată împotriva hotărârii comisiei de licitaţie.

în dovedirea susţinerilor sale recurenta a depus la dosar înscrisuri noi, la care s-a făcut referire în motivele de recurs.

Faţă de acestea, analizând actele şi lucrările dosarului cauzei, Curtea constată că recursul este fondat, având în vedere următoarele considerente:

Dispoziţiile art. 581 C. pr. civ. prevăd, în mod cumulativ, drept condiţii de admisibilitate a cererii de ordonanţă preşedinţială paguba iminentă, caracterul vremelnic şi neprejudecarea fondului litigiului, iar în speţă nu se poate aprecia că acestea sunt îndeplinite, în concret, în totalitate.

Sub aspectul primei condiţii menţionate, aprecierea primei instanţe, în sensul că, în eventualitatea admiterii contestaţiei împotriva hotărârii comisiei de licitaţie, hotărârea judecătorească în sensul respectiv nu ar mai fi eficientă în ceea ce priveşte executarea, nu constituie un argument în legătură cu existenţa prejudiciului iminent, ci vizează doar un efect probabil şi viitor, care poate avea relevanţă în contextul condiţiei vremelnice.

Din cuprinsul înscrisurilor de la dosar nu rezultă existenţa unei pagube iminente sau prejudicierea unui drept al reclamantei, ci, dimpotrivă, rezultă aparent, că hotărârea comisiei de licitaţie este temeinică şi legală. Astfel, caietul de sarcini (şi Regulamentul în materie) prevedea nu doar aprecierea simplă a valorii ofertate, ci prin art. 1 stabilirea, ca obiect ai licitaţiei, aprovizionarea cu produse de uz fitosanitar pentru combaterea unui complex de boli foliare. Or, în acest scop, pârâta, ţinând cont şi de recomandările tehnice primite şi condiţiile specifice ale zonei, trebuia să analizeze ofertele şi sub aspectul spectrului de combatere şi posibilităţii de alternanţă a produselor oferite, neavând obligaţia de a reţine doar produsele oferite de reclamantă.

Pe de altă parte, contractelc de achiziţie în baza hotărârii comisiei de licitaţie au fost încheiate încă de la 17.05.2001, anterior introducerii cererii de ordonanţă preşedinţială, cu toate societăţile comerciale câştigătoare ale licitaţiei, inclusiv cu reclamanta. De asemenea, în baza contractelor respective fiecare dintre societăţile comerciale contractante au şi furnizat produsul prevăzut în contract, iar pârâta a achitat contravaloarea acestora până la 22.05.2001, anterior cererii de ordonanţă preşedinţială, celeritatea sub acest aspect fiind necesară în condiţiile în care administrarea produselor trebuia să se efectueze în perioada imediat următoare, evident până la recoltare, ulterior – ceea ce în prezent nici nu este de actualitate.

Dispoziţiile art. 23 din O.U.G. 12/1993 prevăd posibilitatea suspendării contractului de achiziţie, dar în vederea protejării drepturilor contractantului, or, în concret, scopul reclamantei era de a fi suspendate contractele încheiate de celelalte societăţi, corespunzătoare licitaţiei, iar nu propriul contract, iar în celelalte nu reclamanta era parte contractantă.

în ceea ce priveşte caracterul vremelnic, prima instanţă a dispus suspendarea procedurii de achiziţie până la soluţionarea contestaţiei formulate de reclamant împotriva hotărârii comisiei de licitaţie, contestaţie despre care a reţinut că are termen de judecată la 25.06.2001, sub nr. 2296/28.05.2000. Or, dincolo de faptul că nu e credibilă acordarea unui termen de mai mult de un an pentru judecarea unei contestaţii şi înregistrarea acesteia în anul 2000, anterior emiterii hotărârii contestate, cu privire la existenţa acesteia pe rolul instanţei nu există nici o dovadă la dosarul cauzei, pentru a exista posibilitatea verificării şi de către instanţa de recurs.

în consecinţă, reţinând că motivele de recurs încadrate conform art. 304 pct. 9 C. pr. civ. sunt fondate, în temeiul art. 312 pct. 1 C. pr. civ., Curtea urmează să admită recursul în cauză, să modifice sentinţa atacată, în sensul că va respinge cererea de ordonanţă preşedinţială formulată de reclamantă, ca neîntemeiată şi în baza art. 274 şi urm. C. pr. civ. să oblige intimata la plata către apelantă a sumei de 153.000 lei, cheltuieli de judecată în apel, reprezentând taxă judiciară de timbru şi timbru judiciar. (Judecator Decebal Taragan)

(Secţia a Vl-a comercială, decizia nr. 292/2001)