– Legea nr.85/2006, art.105.
Potrivit art.105 alin.1 din Legea 85/2006, în situatia în care debitorul nu se conformeaza planului de reorganizare sau desfasurarea activitatii aduce pierderi averii sale, administratorul judiciar, comitetul creditorilor sau oricare dintre creditori, precum si administratorul special, pot solicita oricând judecatorul sindic sa aprobe intrarea în faliment, în conditiile art.107 si urmatoarele.
Din interpretarea acestui text de lege nu rezulta faptul ca este necesara, obligatoriu, aprobarea Adunarii creditorilor în vederea intrarii în faliment în cazul în care cererea este formulata de catre administratorul judiciar.
(CURTEA DE APEL BUCURESTI SECTIA A VI-A CIVILA
DECIZIA CIVILA nr.434 din 17.02.2012)
Prin sentinta comerciala nr.1713/08.03.2011 pronuntata de Tribunalul Bucuresti – Sectia a VII-a Comerciala a fost respinsa contestatia formulata de debitoarea SC E.C.I. SRL în ceea ce priveste creanta cu care creditoarea SC G.P.H. SA a fost înscrisa în tabelul preliminar de creante; a fost admisa contestatia formulata de debitoare în ceea ce priveste creanta cu care creditoarea U.P. AG a fost înscrisa în tabelul preliminar de creante, înlaturând din tabelul contestat creanta de 7.503,41 Euro pretinsa de creditoare, reprezentând prime de si dobânzi de referinta aferente.
Prin sentinta comerciala nr.7115/11.10.2011 pronuntata de aceeasi instanta în acelasi dosar, a fost admisa propunerea administratorului judiciar AEG C. IPURL privind intrarea în faliment, în procedura generala a debitoarei SC E.C.I. SRL.
Pentru a pronunta aceasta sentinta, judecatorul-sindic a retinut, în esenta, faptul ca debitoarea nu a respectat programul de plata cuprins în planul de reorganizare pe care l-a elaborat în colaborare cu administratorul judiciar, nefacând nicio plata catre creditorii participanti la procedura timp de aproape 1 an de la confirmarea planului, desi scadentele de plata lunare stabilite prin program s-au împlinit.
Împotriva ambelor sentinte formuleaza recurs debitoarea.
Referitor la recursul declarat împotriva sentintei comerciale nr.1713/08.03.2011, Curtea, din oficiu, a invocat exceptia tardivitatii declararii recursului, exceptie pe care urmeaza sa o admita având în vedere ca sentinta atacata a fost publicata în Buletinul Procedurilor de Insolventa nr.4413/13.04.2011, data de la care recurenta avea dreptul de a declara recurs în termen de 7 zile conform art.8 alin.2 din Legea nr.85/2006.
Având în vedere ca recursul a fost declarat la dat de 05.10.2011, cu depasirea evidenta a termenului de 7 zile prevazut de lege, în temeiul art.301 Cod procedura civila raportat la art.8 alin.2 din Legea nr.85/2006, Curtea urmeaza sa respinga ca tardiv recursul formulat împotriva sentintei comerciale nr.1713/08.03.2011.
Referitor la recursul declarat împotriva sentintei comerciale nr.7115 din 11.10.2011, recurenta considera ca solutia instantei de fond privind intrarea în faliment a debitoarei este nelegala si netemeinica pentru urmatoarele motive:
1. Administratorul judiciar a solicitat intrarea în faliment a debitoarei, fara a avea acordul Adunarii Generale a Creditorilor.
2. La dosarul cauzei existau 3 contestatii formulate la tabelul preliminar de creante care nu au fost solutionate pâna la data intrarii în faliment.
3. La data de 10.10.2011 a depus administratorului judiciar un raport privind situatia financiara a societatii prin care s-a aratat ca datorita situatiei economice globale nu a avut încasari si nu a putut finaliza organizarea unor evenimente artistice, însa exista posibilitatea remedierii acestei situatii pe viitor, astfel încât sa fie mentinut planul de organizare.
Recurenta nu a administrat probe noi.
Analizând actele dosarului, motivele de recurs invocate, Curtea constata ca recursul este nefondat pentru urmatoarele considerente:
Potrivit art.105 alin.1 din Legea nr.85/2006 în situatia în care debitorul nu se conformeaza planului de reorganizare sau desfasurarea activitatii aduce pierderi averii sale, administratorul judiciar, comitetul creditorilor sau oricare dintre creditori, precum si administratorul special, pot solicita oricând judecatorului-sindic sa aprobe intrarea în faliment, în conditiile art.107 si urmatoarele.
Din interpretarea acestui text de lege nu rezulta faptul ca este necesara, obligatoriu, aprobarea Adunarii Generale a Creditorilor în vederea intrarii în faliment, astfel cum sustine recurenta.
Intrarea în faliment este aprobata de catre judecatorul-sindic, la cererea oricarei persoane enumerate la art.105 alin.1 care pot solicita acest lucru în orice moment ulterior aprobarii planului de reorganizare daca debitorul nu se conformeaza planului sau desfasurarea activitatii duce la pierderea averii debitoarei.
În speta administratorul judiciar a constatat, în urma rapoartelor întocmite, faptul ca debitoarea nu a respectat planul de reorganizare în sensul ca nu a efectuat nicio plata astfel cum s-a angajat.
Convocarea adunarii generale a creditorilor este dispusa doar în scopul prezentarii masurilor luate de catre debitor si/sau administratorul judiciar pe parcursul derularii planului de reorganizare, pentru discutarea efectelor acestor masuri si eventual pentru propunerea altora, la cererea comitetului creditorilor (art.106 din Legea nr.85/2006).
Existenta unor contestatii nesolutionate pâna al data intrarii în faliment, nu este de natura sa împiedice masura dispusa, sustinerile recurentei fiind lipsite de relevanta în aceasta faza a procedurii insolventei.
Atâta vreme cât planul de reorganizare nu a fost respectat de catre debitoare în sensul ca nu a respectat niciunul din termenele de plata prevazute, este obligatia administratorului judiciar sa sesizeze judecatorul-sindic cu o cerere de intrare în faliment, fara a avea aprobarea Adunarii Generale a Creditorilor, indiferent de cauzele obiective învederate catre debitoare.
Fata de cele retinute mai sus, în temeiul art.312 alin.1 Cod procedura civila, Curtea a respins recursul ca nefondat.
1
