înainte de a cere instanţei anularea actului sau obligarea la eliberarea lui, cel care se consideră vătămat se va adresa instanţei pentru apărarea dreptului său, în termen de 30 zile de la data când i s-a comunicat actul administrativ sau de la expirarea termenului prevăzut de la art. 1 alin. 2 din Legea nr. 29/1990, autorităţii competente, care are obligaţia să rezolve reclamaţia în termen de 30 zile de la înregistrare.
în cazul în care nu este mulţumit de soluţia dată reclamaţiei sale, el poate sesiza instanţa, în termen de 30 zile de la comunicarea soluţiei.
(Secţia de administrativ, sentinţa nr. 119/1993)
La data de 31.03.1992, reclamantul I.S a solicitat anularea deciziei emisă de către Consiliul administrativ al Oficiului de Stat pentru Invenţii şi Mărci, sub nr. 2.531/1991, şi atribuirea funcţiei ce i se cuvine, ca urmare a examenului de calificare pe care 1-a susţinut, începând de la 1.04.1992.
Tribunalul, apreciind că pârâtul este un organ cu atribuţiuni jurisdic-ţionale, a dispus, potrivit prevederilor art. 4 din Legea nr. 29/1990, trimiterea dosarului spre soluţionare Curţii Supreme de Justiţie – secţia contencios administrativ.
împotriva acestei decizii, reclamantul a promovat recurs la Curtea Supremă de Justiţie, care, prin decizia civilă nr. 635 din data de 2.12.1992, a admis recursul, a casat sentinţa, cu trimiterea dosarului spre soluţionare acestui tribunal, motivat de faptul că decizia emisă de Consiliul de administraţie al O.S.l.M. nu constituie un act administrativ jurisdicţional, în sensul dispoziţiilor înscrise în art. 4 din Legea nr. 29/1990.
După reluarea judecăţii, părţile n-au solicitat probe în plus faţă de cele propuse şi administrate cu ocazia judecăţii anterioare.
Instanţa, văzând înscrisurile din dosar şi prevederile art. 5 din Legea nr. 29/1990 privind contenciosul administrativ, în care se stipulează că înainte de a cere tribunalului anularea actului sau obligarea la eliberarea lui, cel care se consideră vătămat se va adresa, pentru apărarea dreptului său, în termen de 30 de zile de la data când i s-a comunicat actul administrativ sau de la expirarea termenului prevăzut la art. 1 alin. 2 (se consideră refuz nejustificat de rezolvare a cererii referitoare la un drept recunoscut de lege şi faptul de a nu se răspunde petiţionarului, în termen de 30 de zile de la înregistrarea cererii respective, dacă prin lege nu se prevede un alt termen) autorităţii competente, care este obligată să rezolve reclamaţia în termen de 30 de zile de la înregistrare.
în cazul în care nu este mulţumit de soluţia dată reclamaţiei sale, el poate sesiza instanţa, în termen de 30 de zile de la comunicarea soluţiei.
Din speţă rezultă, fără nici un dubiu, că reclamantul nu a respectat prevederile legale.
Astfel, între data de 3.04.1991, când reclamantul a depus contestaţia la Consiliul de administraţie al O.S.I.M. şi data sesizării tribunalului, 31.03.1992, este o perioadă cu mult mai mare de 30 de zile, aşa cum se prevede în art. 5 din Legea nr. 29/1990.
