Hotărârea prin care Consiliul Local aprobă salarizarea personalului din cadrul primăriei constituie un act administrativ în sensul art. 1 din Legea nr. 29/1990, iar nu un act de gestiune curentă. Mai mult, acest act este nelegal, încălcând dispoziţiile legale privind salarizarea personalului bugetar.
Prin sentinţa civilă nr. 255/9.06.1998, pronunţată de Tribunalul Bucureşti – Secţia Administrativ în dosarul nr. 127/1998 a fost admisă acţiunea formulată de Prefectul Judeţului Ilfov în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Local al comunei Gruiu, judeţul Ilfov şi a fost anulată Hotărârea nr. 20/15.XII.1997 cu privire la aprobarea salarizării personalului aparatului propriu al Primăriei Gruiu.
Pentru a pronunţa această sentinţă – instanţa de fond a apreciat că hotărârea emisă de pârât este nelegală, deoarece singura bază de calcul a salariilor personalului administraţiei publice locale este prevăzută de acte normative speciale, respectiv de O.U.G. nr. 22/1997 şi O.G. nr. 39/1994.
Pârâta a declarat în termen recurs, legal motivat, invocând ca motive de recurs în principal inadmisibilitatea acţiunii în contencios administrativ, apreciind că actul dedus judecăţii este un act de gestiune curentă şi este exceptat controlului efectuat de Prefect conform art. 2 lit. d din Legea nr. 29/1990.
Pe fondul cauzei s-au invocat prevederile O.G. nr. 39/1994 în contextul autonomiei locale conform prevederilor Legii nr. 69/1991 şi O.U.G. nr. 22/ 1997.
Curtea de Apel Bucureşti – Secţia Contencios Administrativ în ceea ce priveşte excepţia inadmisibilităţii acţiunii nu a reţinut aprecierea că actul dedus judecăţii – Hotărârea nr. 20/15.XII.1997 cu privire la aprobarea salarizării aparatului propriu al Primăriei Gruiu, ar fi un act de gestiune curentă exceptat de la controlul legalităţii prevăzut de art. 1 din Legea nr. 29/1990. Aceasta deoarece prin conţinutul său, acel act nu se referă la administrarea proprietăţii publice aparţinând comunei. Excepţia de inadmisibilitate a acţiunii ca motiv de recurs nu a fost reţinută de instanţa de recurs.
Pe fond, motivul de recurs în care s-a invocat principiul autonomiei locale care guvernează activitatea autoritătilor administraţiei publice locale nu a fost retinut.
A fost apreciat ca neîntemeiat deoarece conform art. 4 din Legea nr. 14/ 1991 salariile personalului bugetar se stabilesc prin lege, respectiv Legea nr. 40/1991 salarizarea personalului bugetar al organelor administraţiei publice ce fac parte din sistemul de organizare al puterii executive.
Prin urmare întrucât în cauză nu sunt întrunite cerinţele prevăzute de art. 304 C. pr. civ. prin decizia civilă nr. 3 din 14.01.1999 a Curţii de Apel Bucureşti – Secţia Contencios Administrativ s-a respins recursul ca nefondat.
Notă: Legea nr. 215/2001 a administraţiei publice locale în art. 27, că prefectul poate ataca, în total sau în parte, în faţa instanţei de contencios-administrativ, hotărârile adoptate de consiliul local sau de consiliul judeţean. (L. P.)
(Sectia Contencios Administrativ, sentinţa civilă nr. 3/1999)
