Act normativ emis de organe centrale ale administraţiei de stat. Act administrativ de autoritate individual. Distincţii cu privire Ia competenţa instanţei de contencios administrativ


Curtea Supremă de Justiţie (C.S.J.), Secţia de administrativ, decizia nr.1206 din 21 mai 1998 (dosar nr. 1797/1997)

Reglementarea instituită prin Normele metodologice nr. 71775 din 29 septembrie 1995, emise de Ministerul Agriculturii şi Alimentaţiei împreună cu Ministerul Finanţelor, nu exclude de la facilităţile stabilite de Legea nr. 75/1995 societăţile agricole. Astfel cum rezultă din primul articol al acestor norme, în temeiul Hotărârii Guvernului nr. 782/1995 se acordă, în limita sumelor prevăzute prin bugetul Ministerului Agriculturii şi Alimentaţiei, societăţilor agricole, asiciaţiilor agricole fără personalitate juridică şi pro­ducătorilor agricoli individuali, sume (lei/kg) reprezentând reduceri de preţuri aplicate la cumpărarea seminţelor de grâu şi orz, tratate cu insecto- fungicide specifice, în vederea insămânţărilor din toamna anului 1995.

Aşadar, normele examinate nu au modificat legea ci ele au fost adoptate tocmai în aplicarea ei.

în condiţiile în care la data pubicării Hotărârii Guvernului nr. 782/1995, sumele de bani alocate de la buget au fost limitate, s-a stabilit că numai cate­goriile indicate mai sus trebuie să primească sume reprezentând reduceri de preţuri la cumpărarea seminţelor de grâu şi orz, iar nu şi societăţile comer­ciale cu profil agricol.

întrucât reclamanta este o societate comercială mixtă, ea nu se încadrează în prevederile normative mai sus enunţate, motiv pentru care nu a beneficiat de respectivele sume de bani.

Dar, acţiunea este inadmisibilă şi pentru considerentul că introducerea ei a fost făcută numai împotriva Ministerului Agriculturii şi Alimentaţiei, deşi actul administrativ normativ constituie o manifestare de voinţă a acestui minister şi a Ministerului Finanţelor, autoritate administrativă emitentă care nu a fost chemată în judecată, în calitate de copârât.

Totodată, reclamanta a ignorat caracterul contenciosului administrativ organizat prin Legea nr. 29/1990, care permite anularea de către instanţele judecătoreşti a unor acte administrative de autoritate individuale, nu şi a unor acte administrative normative.

Faţă de considerentele expuse şi având în vedere că nici din oficiu nu se constată motive de casare, urmează a se respinge recursul.