Legea nr. 27/1994 instituie o anumită procedură privind contestarea sumelor datorate cu acest titlu, competenţa revenind judecătoriei în raza căreia se află contribuabilul, după ce a fost parcursă procedura prealabilă instituită de art. 63 din aceeaşi lege.
Secţia de Administrativ, decizia nr. 638 din 13 martie 1998.
Reclamanta S.CUNIVERSAL ION VISAN SERVICE” SRL, a solicitat, în contradictoriu cu D.G.F.P.- Administraţia Financiară a sectorului 6, anularea procesului-verbal încheiat la 23 mai 1995 sub nr. 53007 prin care a fost obligată la plata sumei de 716.055.470 lei cu titlu de taxă ADP şi majorări de întârziere.
în motivarea acţiunii, s-a precizat de către reclamantă, că în mod greşit a fost obligată la plata acestor taxe, atâta vreme cât cuantumul sumelor reţinute în sarcina sa izvorăsc dintr-un contract de închiriere încheiat cu Administraţia Domeniului Public şi că nu pot fi percepute decât sub formă de chirii.
Curtea de Apel Bucureşti – Secţia Contencios Administrativ, prin Sentinţa civilă nr. 299 pronunţată la 30 aprilie 1996, a admis excepţia, invocată de pârâta D.G.F.P,-Administraţia Financiară a sectorului 6 şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei sector 6.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de contencios administrativ a reţinut că prin actul contestat, organele de control au calculat în sarcina reclamantei o taxă pentru ocuparea domeniului public în baza art. 30 din Legea nr. 27/1994 privind impozitele şi taxele locale, în sumă de 716.055.470 lei, că partea nemulţumită avea la îndemână contestaţia la D.G.F.P.C.F. M B, conform art. 63 – 64 din aceeaşi lege.
împotriva deciziei, urma să facă plângere la Ministerul Finanţelor şi după aceea la judecătoria în raza căreia se afla contribuabilul, respectiv Judecătoria sectorului 6.
împotriva sentintei a declarat recurs reclamanta S.C., “UNIVERSAL ION VISAN SERVICE” SRL.
S-a susţinut de către recurentă că, în speţă nu sunt aplicabile dispoziţiile Legii nr. 27/1994 întrucât pentru terenul pe care-l ocupă a încheiat contract de închiriere pe o perioadă de 5 ani, că datorează chiria şi nu taxe locale.
S-a mai susţinut că potrivit art. 31 din Legea nr. 27/1994 nu se datorează taxe locale când se plăteşte chirie şi că singura cale legală de a anula procesul – verbal încheiat de Administraţia Financiara a sectorului 6 este cea prevăzută de Legea nr. 29/ 1990 şi nu calea contestării la instanţa de drept comun.
Recursul este nefondat.
Organele de control au calculat în sarcina recurentei o taxă pentru ocuparea domeniului public, în baza art. 30 din Legea nr. 27/1994 privind impozitele şi taxele locale, în sumă de 716.055.470 lei.
Legea nr. 27/1994 instituie o anumită procedură privind contestarea sumelor datorate cu acest titlu, competenţa revenind judecătoriei în raza căreia se află contribuabilul, după ce a fost parcursă procedura prealabilă
instituită de art. 65 din aceeaşi lege.
Că art. 31 din această lege stabileşte că taxele prevăzute la art. 37 şi 30 nu se datorează în cazul în care se plăteşte chirie potrivit legii, acest aspect urmează să fie soluţionat însă de instanţa competentă, judecătoria, iar nu Curtea de Apel Bucureşti – Secţia Contencios Administrativ.
Cum instanţa de contencios administrativ a stabilit corect competenţa soluţionării cauzei, Curtea urmează să respingă recursul ca nefondat.
