art. 75, art. 132, art. 133, art. 197
Orice hotarâre AGA este un act juridic unilateral al societatii comerciale, privita ca persoana juridica, distincta de personalitatea celor care o compun, sub aspectul participarii la capital initiale ori subsecvente.
Un astfel de act juridic este rezultanta unei vointe comune si nu colective a manifestarilor de vointa individuale a actionarilor care au fost prezenti sau reprezentati la o anumita AGA, si care si-au exprimat voturile pentru luarea acelei hotarâri.
Forta obligatorie a hotarârilor AGA îsi are suportul juridic primordial în actul constitutiv al fiecarei societati comerciale, în special în contractul de societate prin care actionarii s-au obligat unii fata de altii si fata de societate, dar si în LSC, care instituie principiul majoritatii manifestarilor de vointa individuale pentru luarea unor hotarâri valabile.
Calitatea procesuala activa în astfel de actiuni în anulare a hotarârilor AGA o pot avea doar actionarii care au votat, personal sau prin mandatar, în temeiul unei procuri speciale, împotriva luarii acelei hotarâri si au cerut sa se consemneze în procesul-verbal votul lor împotriva. De asemenea, pot avea calitate procesuala activa si actionarii care nu au participat la AGA, din orice motive (a se vedea prevederile alin. 2). Acestor categorii de persoane, în drept subiecte calificate, li se pot adauga si alte categorii de persoane interesate care, desi nu sunt actionari, pot justifica un interes legitim, personal, nascut si actual, pentru promovarea unor astfel de actiuni în anulare, în cazul prevazut de alin. 3, respectiv atunci când se invoca nulitatea absoluta a unei hotarâri.
Sub aspect procedural, actiunea în anulare se va judeca în contradictoriu cu societatea emitenta a hotarârii (alin. 5), care va figura ca pârâta, prin reprezentantii sai legali, mai exact prin membrii organelor de gestiune carora li s-a conferit dreptul de reprezentare fata de terti.
Alineatul 10 al art. 132 reglementeaza o problema de mare importanta, sub aspectul efectelor, atât fata de actionarii care nu au atacat hotarârea AGA contrara legii si/sau actului constitutiv, cât si fata de terti, a admiterii unei actiuni în anularea/constatarea nulitatii unei hotarâri AGA care anterior fusese înregistrata în registrul comertului. Mentionarea în registrul comertului a hotarârii judecatoresti de anulare va putea fi urmata si de efectuarea unor radieri a înregistrarilor efectuate în baza acelei hotarâri, dupa caz, dar va fi urmata, în toate cazurile, si de publicarea hotarârii judecatoresti în Monitorul Oficial, Partea a IV-a, moment de la care ea va deveni opozabila tuturor actionarilor, dar si tertilor, adaugam noi.
Aceasta este motivatia pentru care legiuitorul a statuat prin articolul 133 din legea societatilor comerciale conditiile si procedura sub care se poate obtine, de catre cei care introduc actiuni în anulare, suspendarea executarii unei hotarâri AGA.
Având în vedere caracterul lor executoriu, actionarii interesati ori persoanele interesate, dupa caz, în conditiile dreptului comun (art. 581 si urm. Cod procedura civila), cu unele derogari, printr-o cerere de ordonanta presedintiala, formulata odata cu introducerea actiunii în anulare (alin. 1 al art. 133 din legea societatilor comerciale), va putea cere instantei de judecata, cu sau fara citarea partilor, suspendarea executarii acelei hotarâri.
Este necesar a se retine ca societatea cu raspundere limitata, cum este cea din speta de fata, este reglementata la capitolul 6 din legea societatilor comerciale, capitol care prevede la art. 196 ca “dispozitiile prevazute pentru societatile pe actiuni, în ce priveste dreptul de a ataca hotarârile adunarii generale, se aplica si societatilor cu raspundere limitata, termenul de 15 zile prevazut la art. 132 alin. (2) urmând sa curga de la data la care asociatul a luat cunostinta de hotarârea adunarii generale pe care o ataca”.
O societate comerciala, indiferent de forma ei juridica, este administrata de un administrator sau mai multi administratori.În cazul societatilor pe actiuni, atunci când sunt mai multi administratori, ei constituie un consiliu de administratie. În ceea ce priveste societatile cu raspundere limitata, potrivit art. 197 alin. 1 si 3 din legea nr. 31/1990 “societatea este administrata de unul sau mai multi administratori, asociati sau neasociati, numiti prin actul constitutiv sau de adunarea generala.
O societate comerciala, indiferent de forma ei juridica, este administrata de un administrator sau mai multi administratori.În cazul societatilor pe actiuni, atunci când sunt mai multi administratori, ei constituie un consiliu de administratie. În ceea ce priveste societatile cu raspundere limitata, potrivit art. 197 alin. 1 si 3 din legea nr. 31/1990 “societatea este administrata de unul sau mai multi administratori, asociati sau neasociati, numiti prin actul constitutiv sau de adunarea generala.
Dispozitiile art. 75, 76, 77 alin. (1) si 79 se aplica si societatilor cu raspundere limitata”.
Dispozitiile art. 75, 76, 77 alin. (1) si 79 se aplica si societatilor cu raspundere limitata”.
Conform art. 75, 76 si 77 alin. 1 din lege:
Conform art. 75, 76 si 77 alin. 1 din lege:
“Dreptul de a reprezenta societatea apartine fiecarui administrator, afara de stipulatie contrara în actul constitutiv”.
“Dreptul de a reprezenta societatea apartine fiecarui administrator, afara de stipulatie contrara în actul constitutiv”.
“Daca actul constitutiv dispune ca administratorii sa lucreze împreuna, decizia trebuie luata în unanimitate; în caz de divergenta între administratori, vor decide asociatii care reprezinta majoritatea absoluta a capitalului social.
“Daca actul constitutiv dispune ca administratorii sa lucreze împreuna, decizia trebuie luata în unanimitate; în caz de divergenta între administratori, vor decide asociatii care reprezinta majoritatea absoluta a capitalului social.
“Pentru actele urgente, a caror neîndeplinire ar cauza o paguba mare societatii, poate decide un singur administrator în lipsa celorlalti, care se gasesc în imposibilitate, chiar momentana, de a lua parte la administratie”.
“Pentru actele urgente, a caror neîndeplinire ar cauza o paguba mare societatii, poate decide un singur administrator în lipsa celorlalti, care se gasesc în imposibilitate, chiar momentana, de a lua parte la administratie”.
Prin cererea înregistrata pe rolul Tribunalului Constanta sub nr. 9930/118/2007, reclamantul J.K.G. a chemat în judecata pe pârâtii SC M.S.&T. SRL, I.D. si I.R.J., solicitând instantei sa dispuna suspendarea efectelor hotarârii AGEA a SC M.S.&T. SRL din data de 28.09.2007 pâna la solutionarea irevocabila a actiunii de fond ce vizeaza anularea acestei hotarâri si suspendarea efectelor procesului verbal al AGEA a SC M.S.&T. SRL din data de 27.09.2007 pâna la solutionarea irevocabila a actiunii de fond ce vizeaza anularea acestui proces verbal.
In motivarea actiunii reclamantul a sustinut ca este asociat al SC M.S.&T. SRL si ca ceilalti actionari, cu încalcarea dispozitiilor privind convocarea adunarilor generale extraordinare a asociatilor si cu încalcarea dreptului sau de a participa si de a vota în cadrul acestei adunari, au hotarât înstrainarea bunurilor imobile ale societatii la preturi derizorii.
In drept s-au invocat dispozitiile art.133 din Legea 31/1990.
Pârâtii au depus întâmpinare prin care au invocat exceptia lipsei dovezii calitatii de reprezentant a avocatului reclamantului. In motivarea acestei exceptii s-a sustinut ca dl. avocat A.R. a înteles sa-si dovedeasca calitatea prin procura speciala autentificata sub nr.1993/13.07.2007, procura care este data însa de catre dl. V.A., personal si în calitate de mandatar al lui J.K.G., fara sa se faca o trimitere la mandatul în baza caruia lucreaza în numele si pentru dl. J.K.G. si fara a se face dovada ca a fost mandatat de catre acesta pentru a-l reprezenta în raporturile cu M.
Se mai sustine ca procura speciala autentificata sub nr.1993/13.07.2007 este lovita de nulitate relativa, fiind încalcate dispozitiile art.47 din Legea Notarilor Publici, în sensul ca traducerea ar fi trebuit sa fie asigurata de catre un interpret.
Pe fondul cauzei s-a sustinut ca reclamantul nu justifica urgenta, ca si conditie de admisibilitate a ordonatei presedintiale, nefacând dovada ca s-a încercat vânzarea bunurilor la un pret „infim”.
In cauza a fost administrata proba cu înscrisuri.
Prin sentinta civila nr. 167/20.11.2007 a fost respinsa exceptia lipsei dovezii calitatii de reprezentant si a fost admisa în parte actiunea, în sensul ca s-a dispus suspendarea hotarârii AGEA din 28.09.2007 si s-a respins cererea de suspendare a efectelor procesului verbal al AGEA din 27.09.2007.
În motivarea acestei solutii s-a aratat ca, prin procura generala autentificata la data de 11.07.2007, reclamantul J.K.G. a dat o procura generala dlui V.K.A. pentru administrarea si conducerea tuturor afacerilor sale. In cuprinsul acestei procuri se prevede la punctul nr.4. posibilitatea mandatarului de a introduce actiuni judiciare pentru recuperarea oricaror datorii catre mandant, iar la punctul 8, posibilitatea de a angaja avocati.
In temeiul acestei procuri generale, completate cu dispozitiile art. 67 alin.3 din C.pr.civ., mandatarul V.K.A. a împuternicit pe dl. R.A., prin procura autentificata nr.1993/13.07.2007, sa reprezinte interesele sale si ale mandantului sau – J.K.G. – în legatura cu orice litigiu în contradictoriu cu SC M.S.&T. SRL.
S-a mai aratat ca nulitatea relativa a procurii autentificata sub nr. 1993/13.07.2007, pentru încalcarea dispozitiilor art.47 din Legea Notarilor Publici, ar putea fi invocata de partile contractului de mandat, si nu de catre un tert.
Pe fondul cauzei s-a constatat ca suspendarea executarii hotarârilor AGA este lasata la aprecierea instantei care va analiza, la solutionarea cererii de suspendare, atât motivele de nelegalitate invocate cu privire la anularea hotarârii, masura suspendarii executarii hotarârii fiind o masura care se fundamenteaza pe specificul spetei, cât si consecintele pe care punerea în practica a hotarârii a carei legalitate este pusa sub semnul întrebarii le poate avea asupra societatii si asupra tertilor, cu analiza incidentei conditiilor de admisibilitate a ordonantei presedintiale: urgenta, vremelnicia masurii, neprejudecarea fondului.
S-a apreciat în consecinta ca punerea în executarea a hotarârii atacate ar avea drept efect scoaterea definitiva din patrimoniul societatii a unor bunuri importante, o eventuala întoarcere a acestor bunuri în patrimoniul societatii fiind greu de realizat în conditiile garantarii drepturilor tertilor de buna credinta.
Câta vreme hotarârea a fost înregistrata la Oficiul Registrului Comertului si a dobândit caracter executoriu, iar reclamantul justifica conditia urgentei, dat fiind masura importanta dispusa prin hotarârea atacata, prejudiciul este unul iminent.
Masura este si vremelnica, ea urmând sa subziste doar pâna la solutionarea cauzei ce are ca obiect anularea acestei hotarâri.
In ceea ce priveste suspendarea efectelor procesului-verbal din data de 27.09.2007, cererea a fost apreciata ca nefondata, întrucât procesul-verbal din aceasta data este un înscris care constata doar amânarea sedintei adunarii generale pentru data din 28.09.2007, nefiind susceptibil de executare.
Solutia a fost atacata cu recurs de catre SC M.S.&T. SRL precum si de catre pârâtul I.D. (potrivit cererii, recursul a fost formulat de I.D. în calitate de administrator al societatii, dar si în nume propriu).
Prin motivele de recurs se arata ca I.D. nu este mandatarul pârâtului I.R.J., asa cum a aratat reclamantul, caz în care cererea a fost solutionata cu încalcarea formelor de procedura prevazute de art. 105 alin. 2 C.pr.civ.
Se mai solicita verificarea legalitatii si temeiniciei hotarârii atacate sub toate aspectele, conform art. 3041 c.pr.civ.
În drept se invoca art. 299, art. 304 pct. 5, art. 3041 si art. 105 alin. 2 C.pr.civ.
În aparare reclamantul J.K.G. depune întâmpinare prin care se arata ca mandatul invocat la fond este unul real. Reclamantul intimat mai arata ca administrarea societatii revine atât lui cât si recurentului I.D., motiv pentru care nu este de acord cu reprezentarea societatii de catre avocat A. pentru angajarea caruia nu si-a dat acordul. În acest sens depune cerere de renuntare la recurs prin care invoca si exceptia lipsei de interes a societatii, motivând ca aceasta este tert în conflictul dintre asociati.
Prin încheierea din 28.01.2008, Curtea de Apel Constanta a luat act de renuntarea la recurs de catre SC M.S.&T. SRL.
Împotriva solutiei Curtii de Apel formuleaza contestatie în anulare SC M.S. &T. SRL prin administrator si I.D.
În drept se invoca prevederile art. 318 C.pr.civ., respectiv existenta unei erori materiale, în conditiile în care instanta a luat act de renuntarea la judecata recursului formulata de catre intimatul reclamant în numele societatii pârâte care avea calitatea de recurent. În consecinta, nici unul dintre recurenti nu a formulat o cerere de renuntare la judecata.
Intimatul J.K.G. depune întâmpinare prin care invoca exceptia lipsei de interes a societatii în promovarea contestatiei. În motivarea acestei exceptii se arata ca societatea este administrata atât de catre reclamant cât si de catre pârâtul Isaac David, SC M.S.&T. SRL fiind un tert în conflictul dintre asociati. Se mai arata ca J.K.G. nu a fost de acord ca societatea sa fie reprezentata de catre avocat A.. În sensul celor aratate, se depune cerere de renuntare la contestatia în anulare, cerere formulata în calitate de administrator al societatii.
Contestatia în anulare a fost admisa pentru urmatoarele considerente:
Potrivit art. 318 C.pr.civ.:”Hotarârile instantelor de recurs mai pot fi atacate cu contestatie când dezlegarea data este rezultatul unei greseli materiale sau când instanta, respingând recursul sau admitându-l numai în parte, a omis din greseala sa cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare”.
Cererea de chemare în judecata adresata Tribunalului Constanta este formulata de catre J.K.G. în contradictoriu cu SC M.S.&T. SRL, I.D. si I.R.J.
Potrivit art. 132 din legea nr. 31/1990:
(2) Hotarârile adunarii generale contrare legii sau actului constitutiv pot fi atacate în justitie, în termen de 15 zile de la data publicarii în Monitorul Oficial al României, partea a IV-a, de oricare dintre actionarii care nu au luat parte la adunarea generala sau care au votat contra si au cerut sa se insereze aceasta în procesul-verbal al sedintei.
(5) Cererea se va solutiona în contradictoriu cu societatea, reprezentata prin consiliul de administratie, respectiv prin directorat.
(6) Daca hotarârea este atacata de toti membrii consiliului de administratie, societatea va fi reprezentata în justitie de catre persoana desemnata de presedintele instantei dintre actionarii ei, care va îndeplini mandatul cu care a fost însarcinata, pâna ce adunarea generala, convocata în acest scop, va numi un reprezentant.
(7) Daca hotarârea este atacata de toti membrii directoratului, societatea va fi reprezentata în justitie de catre consiliul de supraveghere.
Conform art. 133: “Odata cu intentarea actiunii în anulare, reclamantul poate cere instantei, pe cale de ordonanta presedintiala, suspendarea executarii hotarârii atacate.
(2) Presedintele, încuviintând suspendarea, poate obliga pe reclamant la o cautiune.
(3) Împotriva ordonantei de suspendare se poate face recurs în termen de 5 zile de la pronuntare”.
Textul este prevazut la cap. 4 din Legea nr. 31/1990, capitol ce reglementeaza societatile pe actiuni.
Societatea cu raspundere limitata, cum este cea din speta de fata, este reglementata la capitolul 6, capitol care prevede la art. 196 ca “dispozitiile prevazute pentru societatile pe actiuni, în ce priveste dreptul de a ataca hotarârile adunarii generale, se aplica si societatilor cu raspundere limitata, termenul de 15 zile prevazut la art. 132 alin. (2) urmând sa curga de la data la care asociatul a luat cunostinta de hotarârea adunarii generale pe care o ataca”.
“Asociatii care reprezinta majoritatea absoluta a capitalului social pot alege unul sau mai multi administratori dintre ei, fixându-le puterile, durata însarcinarii si eventuala lor remuneratie, afara numai daca prin actul constitutiv nu se dispune altfel”.
În temeiul art. 13 din actul constitutiv al societatii M.S.&T. SRL, “asociatii sunt si administratori ai societatii. Asociatii vor lua de comun acord toate deciziile referitoare la activitatea societatii. Semnatura fiecaruia da valabilitate oricarui act emis de societate”. Dupa mai multe cooptari în cadrul societatii, evidentiate prin acte aditionale, asociati si administratori cu drept de reprezentare pentru societate sunt I.R.J., I.D. si G.J.K., potrivit certificatului constatator al Oficiului Registrului Comertului nr. 13078/05.10.2007. Întrucât textul art. 13 din actul aditional face referire la acordul comun numai pentru deciziile referitoare la activitatea societatii, în temeiul art. 13 teza ultima din actul aditional, art. 196 raportat la art. 132 alin. 5 si art. 133, art. 197 alin. 3 raportat la art. 75 din Legea nr. 31/1990, în cazul actiunilor ce vizeaza anularea unei hotarâri a adunarii generale si implicit suspendarea executarii acestei hotarâri, actiune ce a fost introdusa de catre unul din administratori, societatea cu raspundere limitata va fi reprezentata în instanta de ceilalti administratori, acestia având dreptul sa angajeze persoane cu pregatire de specialitate, cum este un avocat.
Potrivit principiului disponibilitatii, reclamantul este cel care fixeaza cadrul procesual, astfel ca, având în vedere sustinerile exprimate atât în faza recursului cât si în cadrul contestatiei în anulare cu privire la lipsa interesului SC M.S.&T. SRL si cu privire la calitatea de tert a societatii în litigiul dintre asociati, singura actiune pe care o putea întreprinde intimatul era aceea de a-si preciza cadrul procesual ori de a renunta la actiunea de suspendare a efectelor actelor indicate în contradictoriu cu societatea al carei actionar este. Întrucât o astfel de renuntare nu a fost înregistrata în speta, intimatul reclamant nu putea renunta la recursul declarat de catre societatea pârâta (având aceasta calitate chiar ca urmare a vointei sale) prin celalalt administrator, interesele lor fiind contrare.
Fata de cele mai sus exprimate, având calitatea de pârâta în speta, societatea prin unul din administratorii ei ce nu a atacat hotarârea adunarii generale, avea interes sa formuleze recurs. Pentru aceste motive, exceptia lipsei de interes a fost respinsa.
Pentru aceleasi considerente, dar si pentru ca în speta recursul a fost promovat si de catre pârâtul I.D., în nume propriu, aplicarea de catre Curtea de Apel a prevederilor art. 246 C.pr.civ. reprezinta rezultatul unei greseli materiale.
Instanta nu a luat act de renuntarea la contestatia în anulare formulata de catre SC M.S.&T. SRL prin administratorul J.K.G., acesta fiind persoana ce a atacat hotarârea adunarii generale si care, potrivit textelor mai sus citate, se va judeca cu societatea reprezentata de ceilalti administratori. În plus, cererea de renuntare este formulata de avocat fara mandat expres de renuntare la judecata.
